KorAP: Find »[drukola/base=grăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...84 >

2,083 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

Moldova e ocupată, Camenița e oraș închis. — Luminăția-ta, nu cerem mult - zise spătarul Vulture. Trebuie să fi rămas cândva, pe undeva, un loc de ceva-cumva... — De ceva-cumva? - deveni atent viziriul. — Da, luminăția-ta, de ceva-cumva. De ceva-cumva cam atât? - grăi vizirul, gonind cadânele. Păi să ne socotim! - zise spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru! - zise viziriul. — Două de la clucerul Stănilă, că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare, nu-și pierd efectiv capul decât atunci când încep să-l neglijeze, înlocuindu-l cu gândirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
doilea voinic se așeză înapoi în iarbă. Când cei doi călugări ajunseră în dreptul lor, primul voinic strigă: — Hei, preacuvioșiile voastre! Ia veniți puțin încoace! — Sfinte Haralambie, apără-ne! - sări ca fript Metodiu, uitându-se în jur. Piei, drace! Domol, domol! - grăi din iarbă primul voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă să vă bată - zise Metodiu, ținându-se cu mâna de piept - cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț, oameni buni? Facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
îNTÂMPINATE DE LOTRII SECOLULUI AL XVII-LEA în fața unei mărturisiri atât de la locul ei și, în general, în fața întregii comportări peste așteptări a lotrilor, cei doi călugări își reveniră total din spaima care le dăduse târcoale în precedentul episod. — Socot - grăi Metodiu cu glas binevoitor - că dacă v-aș numi „fraților” atunci când aș începe o vorbă cu domniile-voastre, mi-aș călca nu în puțină măsură pe cuget și simțiri. O jenă firească mă oprește să vă numesc astfel. îngăduiți-mi, așadar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
treaba și-aici. Episodul 46 NESTOR — Foicica fragului, grea e viața codrului, da’ și viața lotrului!... oftă Stănciuiescu Demeter. Că-n codru te duci și vii, dar fiind lotru, așa rămâi. Poftim? - nu înțelese Metodiu. — Fratelui Demeter îi place să grăiască pre viersuri tocmite - îl lămuri Stăncilescu Vasile. Asta-i boala lui, de la tata, care-a fost tâmplar. — înțeleg - răspunse Metodiu. — Da’ uite că ne-am luat cu vorba și nu v-am poftit la nemică! - zise Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
făcură câțiva pași, uitându-se pe la tarabe. — Uite, Măria-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
timp ce-și punea șervetul la gât. — Eu merg pe-o tocană - spuse spătarul Vulture. Pe dumneata Măria-Ta, spre ce te-ar duce gândul? - se întoarse el spre Barzovie. — Spre cel mult o ciorbă - răspunse acesta. — Nu fi demagog - grăi viziriul. Eu plătesc. Cere ce-ți place ție mai mult. — Atunci să fie și-un șnițel vienez - spuse Barzovie-Vodă. Viziriul se încruntă: — Vienez, zici... Mda... A pătruns șnițelul vienez în Moldova? Foarte puțin, luminăția-ta, se corectă repede Barzovie-Vodă. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
viziriul. — Prin trecători, din Transilvania - răspunse temător Barzovie-Vodă. — Uite-așa se infiltrează dușmanul! - medita viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spre cadână: Nu ți-e frig așa ușurel îmbrăcată, drăguță? Cadâna îl privi curioasă și, fie că nu înțelesese limba, fie că înțelesese, îi zâmbi larg, copilărește. — Apără-mă, Doamne, că sunt om bătrân - mormăi spătarul în barbă. După care grăi din nou: Și... după câte văz eu, câștigi și tu o pâine p’acilea... nu? Cadâna surâse și mai tare. — Ia loc, te rog - continuă spătarul, arătându-i un scaun. Cadâna, zâmbind mereu, se așeză sfioasă, cu mâinile în poală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pașă, iar alții chiar capul vreunui pașă căruia sperau să-i ia bastonul, se spălară pe ochi, se îmbrăcară pe trup și se duseră pe furiș în camera unde dormea rapsodul Broanteș. Broanteș, ia-l de unde nu-i! — Măria-Ta - grăi spătarul Vulture privind cu ochi critic așternutul gol - mă tem că tânărul nostru dă obol acelor nevoi de care și noi în junețe, într-o joi, avut-am parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe care-l poți scutura, dar care, sub forma unui noruleț credincios, te urmează oriunde, până-n mormânt. — Am ajuns acasă! - grăi meditativ, cu ochii înlăcrimați, Metodiu. Mulțumescu-ți, Ție, Doamne, că, deși nu ne-ai scutit de povara unor anumite încercări prin care, la drept vorbind, era mai bine să nu trecem, ne-ai adus totuși teferi și nevătămați înapoi, ca noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
bine să nu trecem, ne-ai adus totuși teferi și nevătămați înapoi, ca noi să-Ți ridicăm acum slavă și, cu micile rețineri de mai sus, să ne închinăm încă o dată măreției Tale. — Amin! - spuse Iovănuț. — Și dacă, mărite Doamne - grăi inspirat Metodiu, cu ochii în tăria cerului - vei socoti de cuviință de-acum înainte să pui pe umerii noștri firavi alte și alte greutăți, cu gânduri și țeluri pe care numai Tu, în nemărginita-ți dreaptă judecată, le cunoști, adă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pune-i în spate ceea ce, dacă-Ți aduci aminte, mi-ai pus și mie, dar nu-l încovoia prea tare de vrei să n-ajungem în împărăția Ta decât șchiopi și gângavi. — Amin! - șopti Iovănuț. — Și-acum să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Cerul, în milostenia lui, i-a așezat peste noi, să ne glăsuiască în ele. Episodul 76 RITORICEȘTI — Ai limba ascuțită, cuvioșia ta, - glăsui vistiernicul Ximachi după ce Metodiu termină vorba. Am avut întotdeauna un sentiment de respect pentru oamenii care știu grăi: au viața cea mai scurtă. în tinerețe mi-ar fi plăcut să mă-ntrec cu dumneata în meșteșugul vorbelor, în fața gâdelui. Țin minte că pe vremea lui Iusuf-pașa, când eram giudecător în Cipru, am scos o frază din care au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
că a intrat în popor și-a început să mă caute sultanul de ce umblu cu vorbe. Mă mir și astăzi cum am scăpat cu viață. Dar să trecem. V-ascult, Ce treabă aveți cu Vodă? — Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul nostru mai ușor. Căci nu m-aștept ca junele luminăției-tale cuget să se tulbure prea tare dacă ar afla că noi doi, așa jerpeliți și flenduroși cum ne vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-mi iertată vorba proastă, mai zăngănește și astăzi. Nu mai departe, Măria-Sa Sima-Vodă l-a schimbat cu temei pe cel la care voiam să ajung, Barzovie-Vodă, om luminat... Ia mai dă-l dracului! - făcu Ximachi. Cu totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu. — Așa deci... Mă bucur, mă bucur... - zise Sima-Vodă. O fi bătrân și el, săracu... Câți ani să aibă? — Păi... cred că bate spre șaptezeci, șaptezeci și... - răspunse Metodiu. — Azi-mâine se duce și el... - grăi trist și papagalul. — Toți ne ducem... - zise pe gânduri Sima-Vodă. — Ce să-i faci... - murmură papagalul. — Câinele de Barzovie voia o alianță cu Papa - interveni cu glas hotărât Ximachi. — Barzovie!... exclamă duios Sima-Vodă, ca și cum și-ar fi adus aminte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
spre călugări - mergeți înapoi la Papa și spuneți-i că eu, Sima-Voevod, sunt gata să-i lovesc pe osmalâi cu primul prilej potrivit! — Măria-Ta!... - făcu uimit Ximachi. — Am zis! - îi tăie vorba Voevodul și se sculă în cârjă. Apoi grăi cu glas mai blând: Ruxăndriță, porumbița mea, până deseară la ospăț, n-ai vrea să mergem să facem nani? — Nani? - ganguri Ruxăndrița. Ba da, vreau, vreau! - și bătu din palme ca un copil, sărind cu putere în picioare. Episodul 81

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
umplut de praf, abia mai poți respira. Mergi la țară, țara geme. Pleacă turcii, vin tătarii. Trec tătarii, apar moscalii. Merg moscalii, ies haiducii și cu ăștia nu glumești. Dacă ieșim și din iarna asta fără răscoală, e mare minune! - grăi papagalul. — Răscoalele ca răscoalele, da’ să ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
și care sluga. — Spătare Vulture - răspunse Barzovie-Vodă, bălăngănindu-se ușor - valoarea a doi oameni supuși aceleiași hule nu poate fi socotită după felul cum se clatină fiecare, ci după puterea unuia sau altuia de a se menține drept. — E-adevărat - grăi spătarul Vulture - dar ce te faci când e o hulă atât de mare, încât nici unul din cei doi nu poate rămâne drept? — Faci un memoriu, o scrisoare, din care să rezulte că, deși te clatini mai abitir decât alții, dorința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de supărare buzele să ne dondăne, dinții să ni se clatine și celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că ori despre ce și cu cine vorbești tot la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
meu prieten - spuse Barzovie-vodă către Broanteș, după ce amândoi își mai veniră în fire - fără voia ta ai fost martorul unei întâmplări pe care, când vei scrie cronica domniei-mele, te-aș ruga să n-o pomenești. Un domn e om, adevărat grăiesc ție, dar nu trebuie să-l arătăm pe om decât atunci când e domn. Un domn care se poartă mereu ca un om e ca un om care nu va fi niciodată pus domn, la fel cum un domn care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pământul îmbelșugat al cărui domn zvârle în slujitorii săi nu cu plumbi, ci cu pâine. Episodul 99 TOT MAI SUS Auzind vorbele lui Ximachi, Sima-Vodă, ajutat de Doamna Ruxăndrița, ridică paharul cu amândouă mâinile. — îți mulțumesc că mă lingușești vistiere - grăi el - și, spunând acestea, cred că mă aflu în asentimentul tuturor. Boierii încuviințară cu înțelepciune din câteva capete. — Căci lingușirea, dacă nu dovedește marea creștere a Domnului, dovedește buna creștere a supușilor săi. Domnului lingușit, sabia nu-i taie; stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]