576 matches
-
putut fi pusă în practică datorită influenței cercurilor maghiare. Eforturile vicarului - care îndeplinea și funcția de inspector al școlilor din zona fostului regiment de graniță - pe plan educațional și cultural s-au centrat în primul rând spre redobândirea fondurilor școlare grănicerești. Din bogatele venituri obținute din aceste fonduri, vicarul plănuia să aducă Năsăudul la nivelul Blajului, făcând din capitala districtului „o formidabilă fortăreață de cultură și viață românească”. Vicarul s-a preocupat totodată de asigurarea cărților necesare atât școlarilor cât și
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
al XVIII-lea, fiind fostul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniță. Muzeul Năsăudean cuprinde o secție de artă populară și etnografie (unelte și piese de port specifice văii Someșului Mare) și o alta legată de personalități din teritoriul grăniceresc năsăudean. Colecția mai cuprinde valori medalistice donate de Iuliu Moisil, plante clasificate de către A. P. Alexi și de Florian Porcius, pictură de Sever Mureșanu, ierbare. Înființat din inițiativa unor intelectuali năsăudeni are la bază colecțiile lui Iuliu Moisil, Iulian Marțian și
Muzeul Grăniceresc Năsăudean () [Corola-website/Science/311367_a_312696]
-
drumul actual spre Ciosa, o porțiune de aproximativ 12 km de drum pavat cu piatră. a cărei origine este controversată. Etichetat ca fiind fie o porțiune comună cu vechiul drum comercial a unui drum roman, fie un drum medieval sau grăniceresc, traseul său este: Defileul Bârgaului - DN 17- Fața Prislopului - Dosul Zâmbroaiei - Culmea Tășăuleasa - Culmea Opcioara - Ilița Corchii - Iliuța Calului - Măgura Calului - DN17 - . Stratul de piatră este distrus în mai multe zone, fie de eroziune, fie datorită folosirii ca și cale
Pasul Tihuța () [Corola-website/Science/311451_a_312780]
-
de efervescență a identificării naționale marcată de Revoluția Română din 1848. Astfel, s-au remarcat membrii familiei de preoți greco-catolici Florianu, ofițerii Dionisie Drăgoiu, Ioan Măcelariu, Gheorghe Maxim, Dionisie Măierean, Ioan Moldovan care s-au implicat activ în administrarea fondurilor grănicerești alocate dezvoltării școlilor poporale din sudul Transilvaniei. Activitatea culturală a fost intens susținută prin coagularea în jurul Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român încă de la înființarea sa, a principalelor minți creatoare ale satului cum au fost pedagogul Moise
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
fiul lui Petru Florianu, protopopul greco-catolic al Racoviței. A decedat în anul 1921 la Viena. Născut în 1802 dintr-o familie de grăniceri, după absolvirea "Școlii comunale germane" din Racovița, și-a continuat studiile la "Școala normală" a Regimentului I grăniceresc român de la Orlat, după absolvirea căreia, la vârsta de numai 17 ani, a fost încadrat ca soldat în cadrul Companiei a VII-a din Racovița. Folosit apoi ca furier de companie, urcă în grad, în 1838 fiind deja sublocotenent în cadrul Companiei
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
15 martie 1849 în apărarea podului de la Avrig. S-a pensionat la 1 mai 1850 și s-a stabilit în sat, dedicându-se până la sfârșitul vieții în 1879, luptei pentru apărarea drepturilor foștilor grăniceri, contribuind direct la înființarea cunoscutelor "Școli grănicerești" susținute din fondurile fostului regiment orlățean. Ani de-a rândul a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare precum și cea de curator-primar al bisericii. Dionisie Drăgoiu a fost căsătorit cu Maria Paul, fiică de ofițer al regimentului, fără a avea
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a stabilit la Sibiu, unde a avut funcții cum ar fi „"diurnist notariale"”, „geometru” și cea de „ajutor de inginer. A decedat la Sibiu, în ultimii doi ani de viață activând ca membru supleant în Comitetul administrativ al fondului școlastic grăniceresc. Dionisie Măierean a fost căsătorit cu Leopoldina Kubsch din Sibiu cu care a avut două fiice: Ana și Gizela care la rândul lor nu au avut urmași. Eleonora Trașcă (n. 6 noiembrie 1912, Racovița - d. 11 septembrie 1985, Sibiu) a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Filip Cayuela. A profesat în Alger. După pensionare se stabilește la Toulon. Gheorghe Bobanga (n.2 octombrie 1888 - d.18 februarie 1979) a fost fiul măcelarului Nicolae Bobanga și al săliștencei Elena Moraru. Și-a făcut studiile elementare la „Școala grănicerească” din sat urmând mai apoi cursurile gimnaziale și pedagogice la Sibiu, Blaj și Deva. A fost învățător în Șoroștin, Sâncel, Chinciuș și Brusturi. În primul război mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția, unde a căzut prizonier
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
înmormântat și are și astăzi urmași la București și Sibiu. Gheorghe Maxim (n. 18 mai 1832, Racovița - d. 25 octombrie 1901, Sibiu) a fost un maior român, frate mai mic al locotenentului Ioan Maxim. Studiile elementare le face la școala grănicerească din Racovița, iar pe cele normale la Orlat și Blaj. Încorporat în rândurile Regimentului de la Orlat, după anul 1849 el este trimis pentru a urma cursurile "Școlii de matematică" de pe lângă Regimentul 13 de grăniceri bănățeni, din Caransebeș. Doi ani mai
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
mai târziu fiind deja pensionar în Sibiu. Prietenia cu vechiul său tovarăș de arme, colonelul David Urs de Margina, pensionat și el la vârsta de 49 de ani, îl determină să se alăture la conducerea Comitetului administrativ al "Fondului Școlastic" grăniceresc ca vicepreședinte în 14 ianuarie 1884. Gheorghe Maxim rămâne în această funcție până în 1887 când se retrage din motive de sănătate. La data de 3 iunie 1892, maiorul Maxim a fost distins cu titlul de ""nobil de Höchstemberg"", titlu pe
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
ai "Astrei", a colectat pentru această instituție diferite sume de bani din satele Mărginimii Sibiului. În 1861 a participat la lucrările Conferinței naționale de la Sibiu, susținând drepturile și doleanțele românilor transilvăneni. Ioan Măcelariu a fost un fervent susținător al "Școlilor grănicerești", în anul 1891 participând în calitate de delegat al Comitetului administrativ al Fondului școlastic la examenul de vară al școlii, donând suma de 5 florini pentru premierea elevilor. Liviu Ion Mănduc (n. 15 septembrie 1909, Viștea de Sus - d. 1999) a fost
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, perioadă în care a activat și în calitate de conferențiar sătesc al Astrei. Între anii 1924 - 1940 a funcționat ca preot disponibil și cooperator iar între anii 1928 - 1948 a fost secretar al Comitetului Fondului Scolastic grăniceresc din Sibiu. Liviu Florianu a decedat în 12 mai 1973, în Racovița și este înmormântat în curtea bisericii, alături de tatăl său Valeriu Florianu. Liviu Florianu a fost căsătorit cu Nadejda Ian din Cetatea Albă (n. 3 iulie 1899 - d. 15
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
stabilește la Năsăud devenind învățător la renumita "Școală normală" de aici. O dată cu anul 1842 el devine și directorul cursului preparandial de șase luni, înființat pe lângă aceasta. Începând din 1 august 1846 este numit președinte al Comisiei școlare a Regimentului II grăniceresc român, calitate în care a contribuit direct la ridicarea unui mare număr de intelectuali și ofițeri năsăudeni, printre care s-a numărat și renumitul pedagog de mai târziu Vasile Petri. Din cauza revoluției, în anul 1848 cursurile școlilor năsăudene au fost
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
direct la luptele care s-au soldat cu retragerea colonelului Urban în Bucovina. După înfrângerea revoluției el se întoarce la Năsăud unde, din ordinul guvernatorului țării, feldmareșalul Ludwig Wohlgemuth, redeschide la 31 decembrie cursurile Preparandiei de aici. O dată cu desființarea regimentelor grănicerești în 1851, paralel cu activitatea didactică, Moise Panga alături ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în "Fond școlastic", devenind membru în comitetul de administrare al acestuia. Se înțelege că autoritățile
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
guvernatorului țării, feldmareșalul Ludwig Wohlgemuth, redeschide la 31 decembrie cursurile Preparandiei de aici. O dată cu desființarea regimentelor grănicerești în 1851, paralel cu activitatea didactică, Moise Panga alături ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în "Fond școlastic", devenind membru în comitetul de administrare al acestuia. Se înțelege că autoritățile maghiare nu vedeau cu ochi buni nici""Comitetul fondurilor grănicerești"" și cu atât mai puțin pe membrii săi, participanți activi la evenimentele anilor 1848-1849
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
ceilalți intelectuali progresiști năsăudeni, a luptat pentru transformarea unor fonduri ale fostului Regiment II grăniceresc român, în "Fond școlastic", devenind membru în comitetul de administrare al acestuia. Se înțelege că autoritățile maghiare nu vedeau cu ochi buni nici""Comitetul fondurilor grănicerești"" și cu atât mai puțin pe membrii săi, participanți activi la evenimentele anilor 1848-1849. Un reprezentant al acestora, Winogrowski, a cerut nici mai mult nici mai puțin, decât spânzurarea membrilor comitetului respectiv: ""ca periculoși instigatori împotriva autorităților și răspânditori de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
munca de catedră, Moise Panga a desfășurat și o susținută activitate publicistică, cu conținut pedagocic, în presa vremii. De numele lui se leagă și reorganizarea învățământului în școlile confesionale greco-catolice și în special a celor de pe teritoriul fostului Regiment I grăniceresc român, în care scop la cererea Blajului, întocmește un proiect de programă analitică pentru acestea, care s-a discutat cu prilejul conferințelor învățătorești din vara anului 1864. Considerat drept ""un bărbat încărunțit în cariera învățătorească și rutinat în ramurile științei
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
s-a discutat cu prilejul conferințelor învățătorești din vara anului 1864. Considerat drept ""un bărbat încărunțit în cariera învățătorească și rutinat în ramurile științei pedagogice"" el a făcut parte și din primul Comitet administrativ al Fondului școlastic al fostului Regiment grăniceresc român, militând totodată la forurile superioare bisericești blăjene pentru redeschiderea Preparandiei din Orlat. A murit la 62 de ani în vara anului 1866 august 16 și este înmormântat la Orlat. Racovicenii la sfârșitul anului 1854 nu aveau încă un preot
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
mitropolitul Ioan Vancea tuturor preoților și docenților, drept o carte instructivă și morală, din această periodă datând și o altă lucrare a sa intitulată "Părintele albinelor". După absolvirea Academiei teologice în 1889, Valeriu Florianu este numit ca învățător la școala grănicerească din sat, unde a funcționat în perioada 1 februarie 1891 - 1 iunie 1897. Hirotonit ca preot în 6 decembrie 1891, până în anul 1895 a fost "supranumerar" pe lângă tatăl său. În perioada 1893-1894 a administrat parohia Bradului iar până în 17 decembrie
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui Ștefan Hadju, nobil de Racovița. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Tereza, Curtea de la Viena decide înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
mai târziu, în 1850, erau 300 de case în care locuiau 578 de bărbați și 667 de femei. Drept compensație pentru prestarea serviciului militar, grănicerii cultivau sesiile pe care le aveau în folosință pentru asigurarea hranei precum și pentru procurarea uniformei grănicerești numită și „mundir”. Mărimea sesiei a variat de-a lungul timpului de la doar „10 gălete de semănătură” în 1777, respectiv la cca. până la în 1851, anul desființării graniței. Autoritățile s-au implicat în răspândirea asolamentului trienal în agricultura locală începând
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în primul rând prin arestarea membrilor Comitetului Național Român din Sibiu, context în care Simion Bărnuțiu s-a refugiat în Racovița, punându-se astfel sub scutul grănicerilor de aici. De teama represaliilor, intelectualii ardeleni și-au găsit adăpost în satele grănicerești ca Orlatul, Veștemul și Racovița unde, notează George Barițiu, „mâna guvernului provincial nu se putea întinde fără știrea și încuviințarea comandei generale”, printre aceștia fiind și protopopii Ștefan Moldovan de la Mediaș și Elie Farago de la Târgu Mureș. Merite deosebite ale
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
lor, campania din acest an fiind ultima confruntare armată la care au mai participat, înainte de desființarea graniței militare. Desființarea regimentelor românești de graniță s-a făcut în baza decretului împărătesc din 22 ianuarie 1851, el fiind adus la cunoștința populației grănicerești prin Ordinul Comandei generale din Sibiu, cu nr. 3598 din 18 februarie și pus în aplicare cu data de 1 aprilie a aceluiași an. După 86 de ani de viață militară s-a trecut la predarea în administrație civilă a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
care le-a lăsat militarizarea Racoviței sunt: Ca urmare a desființării regimentului de la Orlat, Racovița a beneficiat de o cotă-parte din „fondul școlastic” creat cu acest prilej, fond cu care grănicerii și urmașii lor au finanțat în perioada 1871-1921 „școala grănicerească” din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii generale. Graniței militare i se datorează clădirile fostei case parohiale amplasate pe locul actualei locuințe a lui Gheorghe Hulpuș de pe „Vale-n Sus”, clădirea actualei case parohiale de pe „Ulița
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Odată cu instaurarea dualismului austro-ungar în 1867, situația racovicenilor a cunoscut o înrăutățire progresivă pe plan social-economic. Ea își găsește expresia în „Jălania” pe care Eforia școlară și „Diregătoria” comunală a înaintat-o în anul 1872 „Comitetului Administrativ al Fondului Școlastic Grăniceresc” de la Sibiu: În plus față de greutățile care sunt enumerate în „Jălanie” se pot adăuga inundațiile Oltului ce compromiteau recoltele, numite de localnici "esundații" și desele epidemii ce afectau atât șeptelul cât și populația, astfel că în 1871 mortalitatea infantilă a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]