796 matches
-
lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țin toți la dânsa, oricât de neagră fie? Ea împlinește oare în lume v-o solie? E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În privința misterului marilor descoperiri, lucrurile sunt totuși clare. Nu contează mărul, ci capul peste care cade. Subconștientul este mina de aur a misterelor. Universul e în degetul cel mic al filosofilor. Deget cu care mulți se scobesc în nas. Un grăunte de nebunie există și in cea mai echilibrată minte creatoare. Tragedia omului este că nici țelurile terestre nu îi sunt toate accesibile. Mascota filosofiei este semnul mirării. Și dacă planeta noastră nu este decât un lazaret cosmic? Înjurătura noastră metafizică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își deversează biografia în operă, dispersându-se în felul acesta de jurnal. Primul examen pentru un scriitor îl constituie cartea a doua. Cărțile au răbdare nebănuită. Unele așteaptă cu foile netăiate sute de ani. Artistul se află permanent în căutarea grăuntelui de nemurire. Formele clasice ale artei nu mai pot ilustra dinamicele frământări ale omului de astăzi. În lumea artei, tăcerea este un limbaj, nu un handicap. Ca să înțelegem arta nouă trebuie să ne accelerăm creierul și sensibilitatea. Cele mai tulburătoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când bea apă. Disprețul artei este combustibilul frigului. În artă contează drapelul, nu solda. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu ai lor o luau prin acest tunel și ajungeau la adăpost în Cetățuie. N-aș pune mâna în foc că lucrurile s-or fi petrecut chiar așa, dar, ca în orice legendă, și aici ar putea să fie un grăunte de adevăr. De altfel, întocmirea Cetățuii ca o fortăreață l-a salvat pe Dimitrie Cantemir, care s-a refugiat aici atunci când s-au răsculat lefegiii săi. Ion Neculce cronicarul descrie întâmplarea în „Letopisețul Țării Moldovei”. Era în preajma fatidicului an 1711
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să doarmă cald, adânc, fără visuri, cari neliniștesc sufletul? Liniștea e mai dulce decât chiar bucuria. De-aceea pe-nțelepți nimic nu-i bucură ca pe nebuni, cum nu-i supără nimic ca pe nebuni. Viața duce-n sine acel grăunte de mulțămire care s-a născut din acea primă mișcare ce-a scos caosul din echilibru. Moartea, cum înțelepciunea e echilibrul gîndirei, este echilibrarea esistenței. Ea este înțelepciunea vieții, rezultatul final a toată munca și osteneala noastră; cine gândește des
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
prea bine, și ei îmi spun că noi, pământenii, nici nu putem înțelege ușor... Ei zic așa, că în luntrea asta cu înfățișare de turn este o putere pe care noi n-o cunoaștem, dar ei o stăpânesc. Dintr-un grăunte de metal ei scot o putere așa de mare încît poate să facă pulbere un munte. Puterea asta le dă... Însă sclavul nu-și sfârși răspunsul, deoarece capul Marelui Preot căzu pe umăr. Tefnaht se ținea mai bine. Strigă: - Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
curaj, urmărind semnul de argint care se îndrepta spre Muntele de Foc. Trecu un oarecare răstimp, și semnul nu se mai zări, pierdut în cer. Dar îndată după aceea văzură toți cum pasărea sau luntrea zeilor se apropie ca un grăunte de argint de fumul și scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce e dispus să Înțeleagă contemplînd și meditînd de la sugestiile și aluziile pe care i le prilejuiesc imaginile și unele cuvinte abil alese ale textului. Alegoria, ca și haiku-ul, conține În structura ei, din chiar punctul de pornire, un grăunte de ironie. Ea urmează o pistă falsă, aparent minimalistă, pentru a pune la Încercare perspicacitatea cititorului și a-l Îndemna să exploreze bogăția de relații posibile Între elementele textuale și cele imagistice. Sugestiile și aluziile acestora sînt doar o complicitate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru totdeauna, neexistând capacitatea de mișcare. Astfel, teoria atomică cerea ca universul să se afle într-un spațiu gol - într-un vid infinit. Atomiștii îmbrățișau conceptul de vid infinit - infinitatea și zero aparțineau aceluiași concept. Era o concluzie șocantă, însă grăunții indivizibili ai materiei din teoria atomică au rezolvat problema paradoxurilor lui Zenon. Deoarece atomii erau indivizibili, exista un punct dincolo de care lucrurile nu mai puteau fi împărțite. Bătăile de cap provocate de Zenon nu puteau dura ad infinitum. După un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă. în religie, deconstrucția are sens doar ca moarte, însă întotdeauna pentru înviere; nu urmează niciodată „nimicul“ în manieră nihilist-existen țialistă. Nimicul întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate fi umplut: / o! cât de adânc, / el pare strămoșul / celor zece mii de lucruri
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
3) și se înmulțește, sporește și se întărește prin rugăciune (Mc. 9, 24; Lc. 17,15). Iar după ce lucrăm noi, vine în noi credința cea mare, a vederii, despre care a zis Hristos Domnul: De veți avea credință cât un grăunte de muștar...(Mt. 17, 20) și celelalte. Credința unește pe om cu Dumnezeu, este puntea de legătură între om și Dumnezeu, păstrându-se conștiința identității proprii a fiecăruia, a deosebirii dintre Dumnezeu Ce se revelează și structura imanentă a creației
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Mt. 17, 20; I Cor. 13, 2), să mute copacii și să-i sădească în alt loc (Lc. 17, 6). De aceea apostolii, simțind măreția acestei puteri, cereau să li se adauge credință (Lc. 17, 5); credința, care, ca un grăunte de muștar (Mt. 17, 20; Lc. 17, 6), pișcă în chip folositor sufletul și crește în el mare, încât se odihnesc (Mt. 13, 31-32; Mc. 4, 31-32; Lc. 13, 19) în suflet cuvintele care vorbesc de cele cerești”. (Clement Alexandrinul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fapte. Ea naște frica credinței prin care vine păzirea poruncilor și răbdarea ispitelor, cum zice Sfântul Maxim. Iar după ce lucrăm noi, vine în noi credința cea mare, a vederii, despre care a zis Domnul: De veți avea credință cât un grăunte de muștar... (Mt. 17, 20) și celelalte. De aceea, vrând cuviosul părintele nostru Isaac să arate credința a zis că alta este credința cea de obște a dreptcredincioșilor, adică dogmele drepte despre Dumnezeu și despre făpturile Sale inteligibile și sensibile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
zice: Credința este temelia celor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute (Evr. 11,1); și: Dreptul din credință va fi viu (Rom. 1, 17) ș.a. Însuși Mântuitorul zice către ucenicii care cereau să le mărească credința: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice smochinului acesta: Scoate-ți rădăcina și te sădește în mare, și v-ar asculta. Și, dacă ați avea credință și nu ați deosebi (nu vați îndoi), nu numai cu smochinul ați face așa, ci și dacă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
la utilizarea impozitului pentru obținerea anumitor efecte În plan economic și social. Devine, astfel, deosebit de relevantă exprimarea metaforică a profesorului francez Maurice Duverger, după care "În neocapitalismul modern, impozitul capătă o semnificație mai largă; el Încetează de a mai constitui grăuntele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele și motoarele mașinii (economice și sociale n. n.)”10. Așadar, În opinia economiștilor moderni, impozitul reprezintă, prin conținutul său economic, atât procese de redistribuire a produsului creat și relații economice
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ci și ca un instrument de intervenție a acestuia În viața economică și socială. Devine, astfel, deosebit de relevantă exprimarea profesorului francez Maurice Duverger, după care "În neocapitalismul modern, impozitul capătă o semnificație mai largă; el Încetează de a mai constitui grăuntele de nisip care jenează angrenajele, pentru a deveni unul dintre regulatoarele și motoarele mașinii"88. Corespunzător evoluției Înregistrate În planul concepțiilor despre impozit și pornind de la conținutul său economic, În varianta modernă, 87 Filip Gh., Finanțe publice, Ed. Junimea, Iași
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Samaria și până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1,6-8). Împărăția Sa nu era „din lumea aceasta” (Ioan 18, 36), care numai avea pe Dumnezeu în inimă, ci urma să fie descoperită prinDuhul Sfânt în inimile ucenicilor (Luca 17, 21) ca „grăuntele demuștar al Împărăției lui Dumnezeu” (Matei 13, 31): „Și acestea zi-când, pe când ei priveau, S-a înălțat și un nor L-a luat de la ochii lor”(Faptele Apostolilor 1, 9). Ucenicii și-au adus aminte că le spusese: „Lumea nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Zucker „zahăr“ < it. zucchero < ar. sukkar < skr. sarkară; din sanscrită cuvântul a fost luat și de limba greacă sákchar > ngr. záchari, de unde l-am împrumutat noi (cf. și bg. zahar). Deci țucără și zahăr au aceeași origine îndepărtată: skr. sarkară „grăunte, bob“. Din germană am luat și nume de fructe, de exemplu apricoasă (sau apricoză) „caisă“, cuvânt regional împrumutat din germ. Aprikose. Circulă în Banat. Mai interesantă este originea îndepărtată a acestui termen, pe care o găsim în latină, unde era
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
peste atâtea generații în memorie, lipsind obiectele și practicile respective. Numai colaborarea și comunicarea au putut face ca lat. granum să se fixeze în română cu sensul și forma grâu, și nu trebuie să inventăm în latină un ascendent pentru grăunte, în albaneză unul pentru grunz și o onomatopee pentru a zornăi. Limba română, ca de altfel toate limbile, și-a elaborat singură cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unul pentru grunz și o onomatopee pentru a zornăi. Limba română, ca de altfel toate limbile, și-a elaborat singură cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu”, sl. zerno „grăunte, cereale”, germ. Korn, „grâu, secară”, iar cu l în loc de r: fr. blé (cf. froment), sl. zlak „cereală”, vgr. chloe „verdeață, iarbă”. Compararea limbilor poate ajuta la descoperirea structurii etimologice a cuvântului. Astfel secară se raportează la lat. secale, de la seco
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gręzns, gręzna „creasta cocoșului”, germana medie gruose „mugur, mlădiță”, lat. grando = granum „grindină, prundiș, sămânță; boabă de strugure; perlă”, grandio „a genera, a da naștere, a dezvolta”, față de grandino „a bate grindina”; fr. raisin „viță-de-vie, strugure”, grappe „strugure”, let. grudas „grăunte”, gruntas „grunt”, visl. griot „pietriș”, sl. gruda „grămadă, morman”. Ravac, mustul sau vinul care se scurge fără a fi presat, este o creație românească cu suf. -ac de la rădăcina pe care o întâlnim în reavăn, râu, rouă, auă etc. Harag
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
d-le Xenopol], trebuia să-mi fac o ideea proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine fără de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristețe pe care nu pot să mi-o explic și care, educată din când în când c-un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vgr. γάλα, γαλακτος „lapte, suc lăptos”, sl. mleko „lapte”, lakatĭ „a fi însetat, a râvni” rom. lacom. Este apoi de remarcat alternanța l/r: fr. blé - rom. grâu; rom. alună - sl. oreh, alb. arrë „nucă”; rs. zlaki „cereale”, sl. zernó „grăunte”, engl. corn „cereale”, rom. jir; sl. glodati „a roade” - rom. a grojdi „a roade, a ronțăi”, ogrinji „resturi de nutreț, cotoare”. Aici se înscrie și grijă, pentru ideea de roadere în interior, de preocupare. Cf. sl. grâzti „a ronțăi”, let
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]