7,948 matches
-
Merimée, Valéry și considerațiile sale bizare despre roman, acustica gândirii și stilul flaubertian ș.a. compun partea despre literatură a cărții. Al doilea segment, și poate cel mai interesant pentru cititorul francez, ni-l dezvăluie pe Alex. Paleologu mișcându-se cu grație printre evenimentele și personajele politice importante ale Estului, dezvăluind și explicând aspecte mai puțin cunoscute, poate chiar străine, restului Europei. Răspunde printr-o scrisoare deschisă actriței Vanessa Redgrave care în autobiografia publicată în Franța vorbește despre "necessité absolue du marxisme
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de cicoare/ Un morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
face orice selecție doresc. Programa oferă doar liste de nume - deschise! - menite a-i ajuta pe profesori. Cînd dl C.S. scrie că Iancu Văcărescu, V. Alecsandri, Gellu Naum, Geo Dumitrescu sau A. E. Baconsky sînt "absenți" din programă, cade fără grație în aceeași ignoranță ca și coordonatorul manualului de la Corint, convins acesta că programa e "neîndurătoare" cu scriitorii contemporani. "O situație care trebuie să ne dea, cred, de gîndit", adaugă el. Altceva trebuie să ne dea de gîndit, cred eu, și
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]
-
care nu mai veneau; eram mereu cu ochi ațintiți și cu mîinile întinse spre scrisorile care soseau, spre orice ziar pe care-l zăream. Pentru a-mi alunga disperarea, mă duceam dis-de-dimineață să mă plimb prin pădure. Vallombrosa, ținut de grație fără seamăn, cocoțat pe coastele unor dealuri suave, ce par a se topi într-un cer limpede și palid, tu ești unul din acele locuri în care a adiat întotdeauna spiritul! - Aici, mi se spunea, și-a compus Milton cîteva
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
puțin "în particular", din Paul Valéry, Lautréamont sau Mallarmé. Toate acestea sînt piesele unui puzzle pe care, cred eu, într-o formă sau alta, l-au trăit și alți intelectuali din generația mea. De pildă, la 12 ani, anul de grație 1961, îmi aduc bine aminte, fiind în vacanță la Olănești, unde biblioteca publică era înțesată de traduceri din literatura sovietică (oroare indusă firesc din familie!) dar și rusă, am avut revelația lui Cehov și Gogol... Francezii au venit la început
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
pentru mentalul cultural al unei comunități: disprețul activ arătat efortului intelectual sistematic, didactico-enciclopedic (și ca rezultat à la longue, descurajarea reală a unor astfel de eforturi, acolo unde ele mai există); lenea intelectuală programatică, trîndăvia boemă deliberată ca stare de grație întru așteptarea nu știu căror divinus influxibus ex alto, imprecizia scriiturii sau excesul de expresivitate chiar și în acele zone ale discursului teoretic unde se impune mai cu seamă evitarea lor..." Or, Maiorescu, crede autorul nostru, a fost primul care
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
propune o critică aparent suspicioasă a unor cărți mari din literatura română contemporană. Totul este însă un joc retoric puțin abil ' instrumentele critice sînt clasice. Pe Nicolae Breban îl luăm peste picior pentru 'greșeli estetice' evidente, dar îl salvăm cu grație în final. Mecanismul ar fi acesta: iată cît de multe imperfecțiuni are și totuși cît de mare e! Surprind analizele amănunțite de roman așezate lîngă pasaje precum: ' Susținînd și în publicistică, dar și prin operă, idealul maiorescian și lovinescian al
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
refuz al autorului, devenit bun public prin tipărirea textelor sale, de-a se supune reacției critice. Oare are drept un scriitor să condiționeze și să restricționeze critica? Ce înseamnă altceva acest "să mă lase în pace"? Deși, cu o imprevizibilă grație feminină, Alexandru George încearcă a se eschiva, punînd accentul pe... glumă: " Deși tonalitatea rugăminții mele era vizibil glumeață". Pentru ca, după o preciziune așijderea anecdotică, pusă în paranteză, să mai adauge înmuind îmbățoșarea apodictică inițială: "important e că din însăși relatarea
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
l-ar înverzi de invidie pe Bill Gates însuși. Și nu e vorba aici de romancieri populari, ca Pavel Coruț, ale căror producțiuni absorb trâmbe de cumpărători în librării, ci și de cel mai firav debutant ce se va muta, grație, întâi de toate generozității editorului, dintr-o amărâtă de cameră cu oportunitățile pe coridor, într-un palace cu câte două garaje de fiecare fațadă. El nu va mai coborî din limuzinele purtându-l spre incinte unde se decern premii de
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
după ce ne-a mai rămas astăzi din ele. Atît doar că, ceea ce noi am numit, mai ales prin secolul al-XIX-lea (dar și înainte, sau după) grădină nu semăna deloc cu ceea ce francezii înțelegeau, în secolul al XVII-lea (epoca de grație a grădinilor lor), prin jardin. Pare un fapt paradoxal că un dat pe care l-am crede universal, cum e grădina, poate vorbi despre diferențe culturale profunde, dar paradoxul acesta nu e decît o aparență, iar studiile de istorie a
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
dintre noi jucăm rolul principal în istoria lumii, spune Paulo Coelho și nu cred că se înșeală. Mai rămîne însă de văzut ce rol jucăm și dacă ne dăm seama că-l jucăm și cînd se întîmplă asta. Momentele de grație sînt, prin definiție, rare. Apoi, dacă este neîndoielnic că afirmația lui Co- elho e adevărată cu privire la istoria lumii, nu sînt deloc sigură că tot astfel stau lucrurile și atunci cînd e în joc istoria noastră personală. Cred că aceasta ar
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Gala Tînărului Actor) a Adei Milea. Mi se pare absolut nobil să dorești să faci din Festivalul național de teatru ceva similar, ca impact și anvergură, cu Festivalul Enescu. De ce nu? Teatrul o merită, în principiu. În momentele lui de grație. Dar este aproape imposibil cînd lipsesc titanii. Ba chiar și însuși Caragiale. Am minimalizat prea tare, mulți dintre noi, lecția de teatru a lui Vlad Mugur și popasul rusului Kordonski. Iată consecințele aroganței în teatru!
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
apropiat de acest jurnal cu mare drag. Pentru că era o poveste frumoasă, cu profesori și discipoli, o experiență unică, în care nu autenticitatea juca primul rol. Un cititor naiv savurează această "poveste", în particularitatea ei - este relatat un moment de grație, o conjunctură extraordinară prin care trei oameni s-au întîlnit. Pericolul a apărut atunci cînd "povestea" s-a transformat în "model". întîlnirea excepțională s-a transformat în regulă. Se găsesc în Jurnal multe pasaje care favorizează această ultimă interpretare - și
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
În mod indirect, convertirea Sf. Pavel, sfidînd orice fel de explicare independentă, se arată într-adevăr ca urmare a unei minuni și ca îndeplinirea unui ordin dumnezeiesc: urmarea Minunii din drumul Damascului, în care Sf. Pavel primi de la Domnul darul Grației și ordinul Apostolatului". Subiectul tezei de licență, știe dl Teodor Vârgolici, l-a preocupat, apoi, obsesiv, pe autor. Tot meditînd la tema sa, a ajuns la alte concluzii, oferind o interpretare nouă, cu totul personală, modalității cum s-a produs
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
două ore Iureș ne demonstrează extraordinar că teatrul este cuvînt, că relația între actor și cuvînt este cea mai specială, capricioasă, dificilă și orgolioasă. Nu obosește nici o secundă în acest recital în care Valeria Seciu a acceptat să apară, cu grație, ca o umbră, fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
de investigație, itinerariul unei interminabile procesualități. Genurile consacrate ale artelor plastice își dezvăluie mereu precaritatea în fața unei asemenea atitudini și sînt mereu pregătite să-și redefinescă sensul și identitatea. Pe nesimțite, grafica irumpe în pictură, tușa senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește cea de-a treia dimensiune sau, dimpotrivă, obiectul de-a gata, coborît direct din reveriile lui Duchamp, își neagă toate determinismele originare, funcționale și estetice deopotrivă, și se supune cu docilitate unei priviri
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva lumii civilizate. Partidul. Masa votantă. Căreia i se adresează, pe șest, ocheada pineală (DEX: pe șest, loc. adv., din rus.). Și Cioran, dar în cu totul alt registru, a practicat, cu grație, trișeria. Ce farmec degajau replicile lui, devoalîndu-i jocul doar ingenuu, de dragul jocului. Nu de puține ori, în condiții triste. E o relatare a prietenului său, François Bot, cioranian-patinată. Chiar dacă în situația-limită a ultimului pat de spital: "Cele două doamne (venite
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Moraru, Gheorghe Dinică în rolurile titulare. În general, dacă nu ai neapărat o idee, atunci e greu de spus de ce te apuci să pui în scenă un text. E greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în urechi. Interpretarea însemna pur și simplu rostirea textului. Dialectal, dacă vreți, cu ticuri verbale și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu este o propunere împlinită, o perspectivă a zilelor noastre asupra piesei, o mizanscenă provocatoare. În ciuda calității artistice, are succes de public, grație, firește, numelor din distribuție. Grav este că acest spectacol este transformat într-un manifest al Teatrului Național din București din secolul 21.
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
ambarcație specială, făcea să dispară orice urmă. La noi, alegerile din 2000 - paralizaseră, practic, viața publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indiegste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile, geamurile, într-o caraghioasă confruntare post factuală: faciesul predestinat, prin comunism, să ne întrețină coșmarul o viață, alături de cei al
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi Petrovici, cu o alunecare poate prea evidentă, în concepția costumelor și cromatica lor, spre teatrul popular, de bîlci. Trupa Teatrului Toma Caragiu din Ploiești lucrează susținut de cel puțin doi ani încoace, grație și directorului Lucian Sabados, un manager ambițios, energic și eficient. E timpul unui spectacol important, al unei "lovituri". Etapa încercărilor, a acumulărilor a luat sfîrșit. Așteptăm acel pas făcut pe o altă treaptă valorică. Dacă Perimplin are o nuanță să
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
filmului autohton au șomat, s-au deprofesionalizat, au abandonat, aflăm că pe fișele fiscale ale firmei Atlantis figurează 437 de tehnicieni și de actori români! Descoperi, și în Țăcăniții, o serie de actori români, de pildă Cătălina Mustață (cu o grație ascuțită ca o lamă de cuțit), sau Sanda Toma (cu un ton de ironie superioară, de sorginte teatrală), sau Alexandru Bindea (cu un umor "dilimache" în personajul unui doctor de nebuni pre nume Dilimanu) și, în sfîrșit, un nume nou
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
se topiseră în legendă, balaurii devensieră reali. Cât despre armonia pe care o visam și ce s-a ales din ea... Cum ați descoperit că aveți talent literar? Eu n-am "descoperit" nimic. Scriam poezii, compuneam, desenam, cu starea de grație a lui "homo ludens". Mai târziu, sau între timp, am primit încurajări majore de la Arghezi, Ion Barbu, Crohmălniceanu și mulți alții. Ați debutat editorial în 1947, cu volumul de versuri La scara 1/1. Era potrivit momentul pentru poezia pe
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
care, în diperare de cauză, ajung la măsuri de mână forte (despre asta e vorba, în fond!) pentru a guverna. Ascunzându-se îndărătul ordinelor, al jurământului și al pseudonimelor, securiștii de școală nouă se vor lepăda de ei cu aceeași grație (și greață) cu care au făcut-o înaintașii lor când Ceaușescu scăpase din mână sceptrul puterii! Știu că e prea târziu ca vreunul din combatanți să facă pasul înapoi: ei vor mărșălui frenetic în direcția propriei pierzanii pentru că nu înțeleg
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
romanul lui Mercè Rodoreda e o carte fundamentală, dar s-ar părea că tocmai acest lucru îl face să fie o lectură cît se poate de interesantă; transplantat pe pămînt european, realismul magic, lipsit de latura sa tragică, își recapătă grația, farmecul, acea mixtură de inocență a copiilor ori a nebunilor și de prea-plin al conștiinței (post)moderne. La urma urmei, o oglindă spartă pentru o realitate pe măsură. Mercè Rodoreda, Oglinda spartă, Ed. Meronia, Biblioteca de literatură catalană, București, 2000
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]