2,324 matches
-
tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aparentă necruțare care ascundea, de fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Caitlin și îi iubea pe Nick și pe Milly din tot sufletul, Susan ar fi renunțat la tot, dacă asta i-ar fi redat viața prietenei ei dragi. Fotografia era încadrată de o ramă din argint masiv, pe care fuseseră gravate cuvintele „Celei mai bune mămici din lume, cu dragoste, Milly“. La fiecare vizită, Jenny lustruia rama respectivă pân-o făcea să strălucească. Ridicând un colț al halatului, Susan a șters stratul de praf de pe noptieră, apoi a făcut un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fântâni pe care ai putut să le observi la toate colțurile de stradă, mereu pline cu apă proaspătă spre a potoli setea trecătorilor, toate fiind dăruite de oamenii din Samarkand; crezi oare că fie și un singur om și-ar grava numele pe ele, spre a-și atrage mulțumiri? — Recunosc, n-am Întâlnit niciunde o asemenea generozitate. Mi-ați Îngădui, totuși, să pun o Întrebare care Îmi muncește mintea? Cadiul Îi taie vorba: — Știu ce vei Întreba: cum de niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cele mai trecătoare dintre creaturi, dar ce rămâne din civilizația lor? Ce regat a dăinuit, ce știință, ce lege, ce adevăr? Nimic. În zadar m-am străduit să sap În aceste ruine, n-am putut să descopăr decât un chip gravat pe un ciob de ceramică și un fragment de pictură pe un zid. Iată ce vor ajunge bietele mele poeme Într-o mie de ani, cioburi, fragmente, resturi ale unei lumi Îngropate pentru totdeauna. Ce rămâne dintr-o cetate este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îi fusesem lăsată pradă încă mult înainte de plecarea lui, brațele ei păroase mă cuprind, trăgându-mă către încă o noapte chinuită, am impresia că soarele tot mai rumenește coaja de beton de deasupra capului meu, razele sale întunecate mă înfierbântă, gravând pe pielea mea tatuajele invidiei. Iată-l în patul ei, trupul său care crescuse în brațele mele, frecându-se lasciv de trupul ei umed, subțire și lung, asemenea unui șarpe, eu îl bat ușor pe umăr, lăsați-mă să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbesc cu Naoko despre senzația aceasta, considerând că ea mă poate înțelege cel mai bine, dar n-am reușit niciodată să-mi găsesc cuvintele potrivite. „Ciudat“, gândii eu. Se pare că m-am molipsit de la Naoko. Cred că-i boală gravă asta cu găsitul cuvintelor. Sâmbăta seara stăteam în hol, lângă telefon și așteptam să mă sune Naoko. Cum cei mai mulți studenți erau plecați sâmbătă seara, holul era de obicei aproape gol. Obișnuiam să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
italice, Însă tu parcă folosești enorme caractere gotice Îngroșate. Te-aș asculta la fel de atent, Conștiință, și dacă n-ai Încerca să mă sperii. La fel cum aș fi luat foarte În serios cele zece porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate pe pietre. Știi, Conștiință, a trecut ceva vrem de cînd oamenii se speriau de tunet. Fulgerul - da, asta e ceva. Da’ tunetul nu ne mai impresionează așa de tare. Încerc să te ajut, javra dracu’, spuse Conștiința. Fata dormea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones Cristi Templique Solomonici, înmânează unui cavaler franc vânjos, îngenuncheat, un sipet din lemn de cedru, ferecat în aur și argint, având gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un suspin, rememorând bubuitul strident și rostogolirea ecourilor amplificate, din sala Citadelei. Apoi, odiseea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
umerilor. Apoi, se privesc pe furiș, ne-ncrezători, unul pe celălalt. Sângele și Obolul lui Hristos, în Cupa Mielului! zice Îngerul, scoțând la iveală, de la adăpostul fremătător al aripilor, o răcliță de argint, cu doi cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele. Arhanghelul trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o linie sinuoasă, aurie. O deschise, amintindu-și că se găsise în comerț la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată, foarte alunecoasă, cu marginile sculptate, acoperită cu perne brodate în modele unduitoare verzi și cenușii, o oglindă mare, scumpă, gravată cu o fântână din cristal mat, și o masă cu tăblia de cristal, susținută de un arabesc din metal. Garnitura plată, capitonată, alcătuită din canapea și două fotolii de culoarea făinei de ovăz era de asemenea originală, ca și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare lui Alex în copilărie. Aici va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată de oglinda gravată cu o fântână de cristal. Se simțea fără vârstă, senină și tânără, gata să-și ia viața de la capăt. În acea clipă, o vulpe lătră foarte aproape de casă, un sunet sfredelitor, răgușit, îndurerat, iar ușa de la intrare se deschise abrupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
locuința ei, în care ne-am purtat ca niște nemernici. Ea îți poate da explicații, oricum, îți poate spune tot ce știe. Lucrurile sunt cam enigmatice. Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu frânghia. Tot de pe acest pod însă s-a aruncat și o tânără, sinucigându-se. Inainte de gestul necugetat a lăsat scrise următoarele cuvinte: ”Inima celor puternici este plină de cicatrice. Eu nu am reușit”. Ultimele ei cuvinte sunt acum gravate pe o placă de marmură neagră lângă bisericuța menționată. Citindu-le, mi-am amintit zicala: Ce nu te distruge, te întărește. Ea, sărmana, nu a reușit să iasă mai puternică din criza ei interioară. Cred că este bine să-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aminte de noi și care să le provoace o stare pozitivă. Asemenea cadouri trebuie să fie mai mult simbolice și nu trebuie să aibă o valoare materială foarte mare. Dintre materialele promoționale pot fi: un pahar pe care să fie gravată sigla sistemului, o șapcă în culorile sistemului, un fanion, un tricou etc. În cazul sistemelor cu tradiții de sute de ani se recomandă a se scrie pe materialele promoționale și data înființării sistemelor. De menționat este faptul că aceste materiale
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
contemporane, al distracțiilor ca și al obsesiilor ei. Riscând un neologism: al "deziranței" sale fundamentale. Prin aceasta vreau să spun, dincolo sau dincoace de dorința individuală și psihologică, libidoul care o pune în mișcare. Pulsiune colectivă făcută din impresii imemoriale gravate în psihicul colectiv și care, printr-o reîntoarcere ciudată a lucrurilor, își recapătă forța și vigoarea în spiritele individuale. Acestea sunt "informate" de departe, iar rațiunea discursivă a filosofilor nu este decât un element, printre altele, în structurarea lor. Imaginația
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a clipelor de viață plină), oricum irepresibilă, mama, tata etc., icoane din trecut, apar, fixate în amintire, cu gesturile lor obișnuite. Paseismul este, prin urmare, una dintre trăsăturile poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu, exprimat prin privirea mereu întoarsă spre trăiri gravate în conștiință, dar copleșind, în același timp, și subconștientul, încât arsenalul invincibil al acestora se transformă în fortul sau turnul în care se retrage sinele din calea năvălirilor. Asemenea atitudine exprimă un egocentrism, debutând în timpul vârstei de aur, dar prelungindu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Ceva simplu, clasic, dar nelipsit de grandoare. Secretarul meu îți pune îndată la dispoziție banii de care ai nevoie. Nu-mi trebuie deviz, nu pricepi? De ce să pierdem timpul cu asta?... Capacitatea?... Două morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și model, și, deși nu cred în metempsihoză, convingerea lui Pitagora că, într-o viață anterioară, fusese o vestită curtezană, apoi Euphorbos, erou al războiului troian, mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii și-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spun iarăși că îmi ești drag și în ce măsură umpli golul acestei vieți neînțelese și cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse și în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambiția cavalerismului încetarea unei corespondențe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie de la sine. Dacă între tine și mine e dragoste
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
domnul! După o secundă de ezitare, înțelegînd de cine era vorba, obiectă timid că cellalt auto era dus cu domnul. - Totuși, du-te! porunci Ada. Rămase nițel în loc gânditoare. Aspectul nou al lui Lică și vorbele lui Vardali i se gravase în minte. Figura aceea voluntară, gura cu desenul crud îi da o vâlvă nouă de senzualitate și totodată era prinsă de gravitatea proiectelor politice. Cariera ei amoroasă și cariera lui publică își amestecau preocuparea, dîndu-i o stare îngrijorată, cu care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
căsătorie? Ea, prințesa Ada, își punea o astfel de întrebare cu îndoială? Gîn-durile aspre și noi ale politicei și amorului o îmbătrîneau. Uită că are 33 de ani și Lică 39, deși tocmai în ziua aceea vârsta era mai bine gravată pe fața lui accentuată de asprimea expresiei și lipsită de umbra juvenilă a musteții. Ada simți un fel de desperare anticipată de femeie matură și voluptuoasă. Urcă pe scara a doua a palatului. Un fecior era acolo pe săli: - De
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]