738 matches
-
de ce tinerii noștri trebuie să ignore infamiile religioase, umane, familiare, sociale și politice care erau legalizate de civilizația păgână, așa încât în mintea lor civilizația creștină, singura care a reînnoit lumea într-adevăr, pare pur și simplu o evoluție a celei greco-romane? De ce nu se profită de cunoștințele științifice pentru a se înălța un imn înțelepciunii infinite a Creatorului, folosind chiar și limbajul atâtor oameni de știință creștini? Subiectul ar putea fi îmbogățit cu aspecte relevante, dar sunt suficiente aceste indicii pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se presupune că era exercitat într-o formă sau alta de creștinii primelor veacuri, care trăiau într-o lume greco-romană, unde aceste elemente se practicau, iar ei nu puteau să facă abstracție de aceste elemente, care dealtfel nu prezintă vreo urma de idolatrie fiind existente naturale născute din sentimente firești. În raport cu logodna, instituția căsătoriei a fost privită, în toate timpurile
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
căsătoria lor după Domnul și nu după pofta ci spre cinstea lui Dumnezeu”. Astfel în epoca primară primii creștini primeau consacrarea căsătoriei lor în cadru public al Sfintei Euharistii, împărtășindu-se după rânduiala însă țineau și unele din obiceiurile lumii greco-romane în care trăiau, obiceiuri care ulterior și doar unele dintre ele au fost încreștinate, a căror mențiune începe să apară din secolul al IV-lea înainte în operele sfinților părinți capadocieni iar nu într-o carte de cult specială. 4
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
iată încă un presupus eveniment. Intarsiile pe vase de lut, pe monumente sau pe monede care circulau, de pildă, în arealul pontic, au arătat tipurile de corăbii care ar fi putut ajunge și pe malurile de la noi ; e preponderent tipul greco-roman, cu un catarg, o singură pânză mare și rame. Prezența grecilor și a garnizoanelor portuare romane au întreținut, încă din Antichitatea timpurie, pe malul Mării Negre, un trafic intens de mărfuri, oameni și interese. Sub Bizanț, Dobrogea și-a păstrat statutul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
des întâlnit vas pe Marea Neagră a fost luntrea de comerț, cu pupa ridicată paralelipipedică sau arcuită și prova joasă, adesea ornamentată, cu o singură velă pătrată pe singurul catarg, cu o carenă largă și încăpătoare, cu pescaj mic, după model greco-roman sau baltic-mediteranean6. În reprezentările de la Nesebar (Bulgaria) și Bălinești (România, lângă Siret) apar caravele și carace, care aveau aceeași carenă rotundă, largă, suprastructuri la pupa și prova (teuga), gabie ca un coș în vârful arborelui mare, dar foloseau cel puțin
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zeului Sobek, primul reprezentat fiind printr-o figură umană cu cap de vultur (zeul aerului) și cel de-al doilea tot printr-o figură umană dar cu cap de crocodil (zeul Nilului). Se spune că acest templu, având, deja elemente greco-romane în îmbrăcămintea celor reprezentați pe ziduri, era un „templu spital” dacă se poate spune așa, unde veneau chiar și grecii să se vindece. Văzut de pe vas, în lumina răsăritului și la prima oră a dimineții, vizitat, și acest locaș sfânt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Victor Hugo. Romantismul a fost o reacție compensatorie, de revenire la tradiție, de felul ei specifică, deci negentropică, și la natură; ambele Înnăbușite pe atunci de un clasicism cu caracter formal, uniform, deci entropic, de multe ori străin, pentru că antichitatea greco-romană era de mult pierdută În negura istoriei, străin deci societății ce-l promova dar, paradoxal, În plin proces de generalizare. De aceea, câte popoare/cultúri au promovat romantismul, tot atâtea curente romantice. Cu atari premise și caracteristici, depășind stadiul exaltării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
poporul într-un cadru vergilian, pictând drept fond al pânzei sale povârnișuri acoperite cu stejari și cu mesteceni și de unde nu lipsesc, la urma urmei, decât cortegiile de nimfe și de paranimfe pentru a aparține de-a binelea stilului academic greco-roman. Haideți mai bine să recunoaștem că locurile care i-au servit ca model au fost Campania romana sau Les Andelys din Normandia. Țara Sfântă datorează mult întârzierilor din tehnicile de reproducere și faptului că maeștrii penelului nu dispuneau de mijloacele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestea un lanț de ostilități continuu, coerent și tenace. Dar Isus însuși? Noi vedem în el un continuator emancipat al iudaismului, care a scos profeția din sinagogă pentru a o duce în stradă și care, îmbinând particularismul evreu cu universalitatea greco-romană, a mondializat un Dumnezeu până atunci național, fără uși și ferestre. "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii..." El nu suprimă nimic. El făptuiește. Împlinește niște dorințe. Duce până la punctul perfecțiunii programul Scripturilor. Desigur, înlocuind Legea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi mai puternice. E ca si cum ar refuza să învețe o limbă care-i străină de a lor. Ba chiar o limbă nefastă, gândesc ei. Cei mai ortodocși dintre ei ne consideră a fi un fel de coadă a cometei păgânismului greco-roman. Niște idolatri, periculoși și impuri în același timp. S-au mirat nespus, alaltăieri, când le-am spus că noi, benedictinii, ne rugăm și cântăm intonând psalmii lui David". Obișnuita genuflexiune schițată la adresa "credinței părinților noștri" devine, la copiii mici, o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cele mai cunoscute și redutabile, totodată. Printre ele se numără și metafora corpului. Analogia dintre corpul omenesc și organizarea politică nu a fost gândită pentru prima dată În Evul Mediu. De fapt, originea ei este foarte veche, urcând până În antichitatea greco-romană timpurie (sec. al V-lea Î. Hr.), unde o aflăm folosită fie În legătură cu organizarea comunitară a polis-ului grec (ca la Platon), fie ca model pentru diferitele componente („corpuri”) ale statului roman (precum la unii autori latini, cel mai cunoscut
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
care prelungea în timp imperiul lui Burebista, nu putea atunci, și cu atât mai puțin mai târziu, să însemne altceva decât un conglomerat de etnii în formare, cu dialectele lor în devenire. Imperiul tracic fusese edificat ca replică la civilizația greco-romană, în contact direct cu aceasta. Pe ruinele lui s-au edificat romanitatea orientală, lumea slavă, lumea albaneză, limba maghiară. Dar imaginea vechii Unii sau Hunii, restrânse treptat la Un-garia și Pan-onia, rămâne reper istoric și geografic penru toate etniile actuale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
poate explica transformarea în balaur, condiționată de „recluziune, fuga de om, de orice viețuitoare, de lumina soarelui chiar”, după zece ani inițiatici, în baladă. Ipostaza ofidiană din Mistricean I(7) combină simbolul șarpelui protector al casei, întâlnit și în mitologia greco-romană sub forma lui genius loci cu implicații ce țin de cultul strămoșilor, al căror totem este aici șarpele. „Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strigă tare acasă și pe câmpul de bătălie că timpul menit stăpânirii lor s-a terminat. Astfel își subminează ei însăși, cu propria mână, căderea lor, astfel nu mai este nici o salvare. Tot la fel nu mai era nici una pentru greco-romani sau grecii constantinopolitani care, prin defecte de guvernare, lux inactiv, imoralitate și nebunie au adus atât de aproape cucerirea lor și ca urmare aveau parte pe drept de soarta lor. Poarta a cărei dizolvare se aproprie posedă bogății. Libertatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vieții prin muncă. Școala luminează orice popor și-i cristalizează sentimentul libertății și demnității umane. În istoria lumii, drumul parcurs în asimilarea științei de carte s-a integrat organic în dinamica de ansamblu a societății. Timp de secole - în antichitatea greco-romană, dar mai ales în epoca medievală -, știința de carte s-a menținut la un nivel modest, perpetuându-se prin sudoarea slujitorilor Bisericii și a iluștrilor dascăli anonimi. Secolul ,,Luminilor”, secolul al XVIII-lea, marchează o dezvoltare fără precedent a sistemului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
funcționat de-a lungul unei epoci istorice etc. Cercetarea istorico-pedagogică rămâne cu predilecție o investigație teoretică, aplicarea acesteia materializându-se în diferitele moduri de organizare a sistemului de învățământ, precum și în didactica disciplinelor de specialitate. ȘCOALA ȘI EDUCAȚIA ÎN LUMEA GRECO-ROMANĂ Înflorirea vechilor civilizații a fost posibilă datorită prefacerilor economice, social-politice, culturale, dar și datorită instituțiilor de educație a căror organizare a însemnat acum mai bine de două milenii în urmă o necesitate obiectivă. Vechiul Egipt, Mesopotamia, India și China, primele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în perioada elenistică, femeia va putea accede la instrucție și cultură. În epoca clasică, orice femeie care ar fi urmărit să-și înfiripe o educație culturală și artistică ar fi fost bănuită că este de o moralitate îndoielnică. În civilizația greco-romană s-a produs pentru prima oară în istorie o desprindere a gândirii de sub autoritatea religiei, edificându-se astfel o adevărată cultură rațională, științifică, astfel încât primele științe particulare și primele discipline științifice își găsesc începuturile în vechea Eladă. Tot în acest
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
științifică, astfel încât primele științe particulare și primele discipline științifice își găsesc începuturile în vechea Eladă. Tot în acest spațiu pot fi regăsite și primele preocupări sistematice de pedagogie și de organizare propriu-zisă a învățământului. Analiza aspectelor de gândire pedagogică antică greco-romană le-a permis cercetătorilor să conchidă că primele referiri asupra învățământului activ mai evoluat, în cadrul căruia cel care învață este pus să gândească, aparțin lui Socrate (469-399 î. Hr.). Fiind un eminent orator și un desăvârșit moralist, Socrate n-a reușit
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
stat tot mai pronunțat. Școala elementară oferea cunoștințe teoretice și practice de bază și avea menirea să pregătească tipologia cetățeanului supus imperiului, în timp ce școlile de grad superior urmau să pregătească funcționarii și militarii superiori ai statului. Puternica înflorire a civilizației greco-romane n-ar fi fost posibilă fără organizarea unui sistem de educație propriu, adecvat imperativelor economice, politice, sociale și culturale ale acelor timpuri. EDUCAȚIA RELIGIOASĂ MEDIEVALĂ Zămislit în primul secol al e. n., creștinismul, prin intermediul vieții lui Iisus, viață relatată în Evanghelii
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
intelectuală a tinerilor, așa cum se procedase în antichitate, în favoarea unei educații moral-creștine sistematice. Prin contribuția ,,părinților Bisericii” (patres eclesiae, de aici și denumirea de patristică, sintagmă atribuită epocii fondatorilor dogmaticii creștine), credința creștină se răspândește cu repeziciune în întreaga lume greco-romană, cu care stabilește un gen de compromis de ordin religios și filosofic. Între acești ,,părinți” misionari ai Bisericii s-au remarcat Vasile cel Mare (330-379), Pseudo-Dionisie Areopagitul (aprox. secolul al V-lea), Ioan Damaschinul, Grigore cel Mare etc., toți aceștia
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a predestinării. Marele teolog a avut un rol decisiv în cristalizarea dogmaticii catolice în general, a concepției creștin-medievale despre om în special. În lucrarea sa Confesiuni, teologul se străduia să realizeze o punte de legătură între educația preconizată de antichitatea greco-romană și educația creștină. Învățământul devenise un monopol al clerului în Apusul Europei, unde Biserica Romano-Catolică deținea supremația în stat. Prin contribuția ordinelor călugărești (dominican, franciscan etc.) se organizau școli mănăstirești în spațiul mănăstiresc propriu-zis sau în catedrale episcopale, unul dintre
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
redescoperirii omului și a naturii umane, proces care atrăgea după sine reafirmarea omului ca subiect al libertății, ca entitate demiurgică mereu perfectibilă. Fondarea și cristalizarea unui nou ideal de umanitate impunea, într-o primă etapă, reîntoarcerea la cultura și spiritualitatea greco-romană, cea care cu multe secole înainte ilustrase tipologia omului universal. Secolele XIV-XVI au rămas în istoria culturii și civilizației europene sub simbolul Umanismului, perioada Renașterii și a Reformei. Stilul de viață renascentist a generat schimbări majore în toate planurile vieții
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
întâi cuibul. Copilul să învețe mai întâi limba și apoi gramatica, întâi prin exemple, apoi prin reguli; întâi să facă observații științifice și apoi să formuleze legi.” Principiul conformității educației cu etapele de vârstă a fost inițiat încă din perioada greco-romană, dar fundamentarea teoretico-pedagogică a acestuia o realizează Comenius. Pedagogul ceh admitea că dezvoltarea psiho-afectivă și rațională a copilului și a tânărului se face în patru stadii, fiecăruia dintre ele corespunzându-i un sistem de educație și învățământ după cum urmează: de la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Ion Grămadă (1936), Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu (1937). Pe aceștia îi consideră adevărați apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face istorie literară aplicată prin intermediul unor excursuri numite „cercetări cronologice”, referitoare la opere depărtate în timp. Ca folclorist, s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]