967 matches
-
buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și agață una cu cârligul. în vreme ce băiatul se îndepărta alergând, îi explică lui Balamber: Mi le-a lăsat un negustor din Augusta. Khaba, care până atunci nu vorbise deloc, întrebă: — Vin mulți să te vadă? Malaberga strânse buzele într-o grimasă: — Cei cărora le-o îngădui, firește. Oricum, dacă tu ai fi de prin părțile astea, ai fi auzit deja vorbindu-se de mine, fii sigur! Balamber reluă discuția: — Ziceai ceva de un vis? Mi-l povestești? Ea ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui clan însemnat, nu era omul care să se lase tratat astfel de un diacon și cu atât mai puțin o putea îngădui impulsivul său frate, Geremar, așezat alături de el; acesta fu, de fapt, cel care răspunse iute; cu o grimasă de dispreț pe chip, făcu un gest tăios cu mâna: — Daaa! S-o facem pe păstorii! Să ne batem cu porcii romanilor pentru ghindele din pădure! Vandalii și goții au cucerit fortărețe și orașe bogate, i-au forțat pe romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Frediana începuse să-i aparțină. Ori poate că el era acela care, cu acel gest, lăsase cale liberă propriei supuneri? Și se întreba dacă ochii scânteietori ai tinerei și gura sa mândră, pe care o văzuse coborându-se într-o grimasă de repulsie în fața burgundului, ar fi știut, în schimb, să exprime cândva abandonul, capitularea în fața dorinței sale impetuoase. Avea să fie a lui, nu știa cum, dar avea să fie a lui, mai devreme ori mai târziu, avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lângă prizonier și-acum îi lega mâinile la spate. Prompt, burgundul făcu semn unui tovarăș să termine treaba și veni lângă ea. Frediana îi vorbi sprijinindu-se cu ambele mâini pe mânerul șeii. — Știi ce trebuie să faci, nu? O grimasă feroce apăru pe chipul războinicului. — Ca de obicei? întrebă. Frediana dădu din cap și încuviință: — Ca de obicei! Cu mâinile în șolduri, Hariman se uită scurt împrejur, ca și când ar fi căutat ceva. Apoi arătă spre un mic pâlc de stejari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi strigă. Vreau să-ți vorbesc. Frediana, care pornise deja să dea pinteni calului, îl trase îndărăt, privind însă neliniștită spre locul bătăliei. Balamber înaintă și mai mult spre ea. — M-ai recunoscut? o întrebă. Citi pe fața ei o grimasă de dispreț. Bineînțeles, blestematule! Shudian-gun! Dacă vrei să vorbești, adăugă, întinzând înainte sabia, oprește-te unde te afli. Balamber se supuse. îi mai despărțeau acum doar vreo zece pași. — Eu nu vreau să lupt cu tine. — Eu, în schimb, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după prezicerile sumbre ale lui Cetegus, am mai mult ca oricând nevoie să văd oameni, iar micul banchet din seara asta și-ar pierde mult din farmec fără prezența lui Cilonus! Flavia scutură din cap, cu gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe Cilonus îl ajunse o javelină în spinare. Făcu câțiva pași împleticiți, apoi căzu în genunchi chiar în fața porții. Imaginea iubitului său în praful drumului, cu mâna întinsă spre redută, în căutarea unui imposibil ajutor, cu chipul contractat într-o grimasă de durere și gura larg deschisă într-un strigăt sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
braț: — Dar Flavia unde e? N-o văd aici. — Flavia e moartă. Cineva primi acel anunț cu un mic strigăt ascuțit și Hippolita, găsi cu ușurință printre cei prezenți, chipul rotund al Matidiei. Văduva strângea la gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea pe cea răspunzătoare de acel asasinat. Un geamăt, ceva mai departe: Livilla, cu ochii întorși, aluneca de-a lungul peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împotriva sa aveau să se lămurească iute pe pielea lor, cum stăteau lucrurile. La început, studiindu-se unul pe celălalt, își mișcară cu mare precauție picioarele. Incitat de prietenii săi, Milone îl privea pieziș, rotindu-și pumnii mari, cu o grimasă batjocoritoare pe chipul bărbos. — Vino, vino, micuțule, îi spuse, e vremea faptelor, nu a vorbelor! în sfârșit, o să vedem de ce ești în stare. Metronius, incapabil să-și domine mânia și vrând să termine cât mai repede treaba, se azvârli înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi conducea, Balamber îl recunoscu pe Toraman, unul dintre cei mai tineri capi de centurii ai săi și poate cel mai valoros. — Gepizii! raportă, în culmea agitației. La vad: o luptă mare. Și râurenii au atacat acolo la pod. O grimasă de nemulțumire apăru pe chipul comandantului său. — Cine i-a atacat? Cavaleria romană? Vizigoții? Toraman ridică din umeri: — Da, cavaleria gotă, dar mai ales infanteria francă și burgundă. De fapt, n-am putut să văd bine, e multă zăpăceală acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vorbească, dar nu reuși. Lui Sebastianus îi fu de ajuns o privire scurtă ca să înțeleagă că rana nu-i mai dădea nici o speranță. — Curaj, băiete! îi spuse, luându-i o mână. Vitalius făcu semn cu capul, apoi o mică grimasă, care spunea că înțelesese; pe urmă spuse ceva, dar cu o voce atât de stinsă și sugrumată, încât Sebastianus nu auzi. Tulburat, îl întrebă pe din ochi Maliban. Acesta ridică sprânceana într-o expresie nedeslușită, perplexă. — Vorbește de niște însemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
propun, să Încetăm temporar orice activitate și să ne ocupăm puțin de tine. Efectiv, acestă intoxicație are un circuit matematic. A patra săptămână la aceeași oră...!! Dacă se va mai repeta, cine Îți poate garanta supraviețuirea...!?” Tony Pavone făcu o grimasă. „Nu vă alarmați degeaba. Dacă trebuia să vă părăsesc din cauza acelui blestemat pește, ei bine - acum vă priveam din Înaltul cerului. Apropo. Cum merg lucrările acelor barăci metalice...?” „Ce să-ți spun? Am Început săpăturile de fundații Însă, Înaintează greu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ce părere ai...?” “Fiind ora mesei desigur...” Șeful Șantierului se adresă ospătarului care se apropiase, făcând o plecăciune cu sub Înțeles. “De două ori câte o sută grame de țuică bătrână. Dar bătrână să fie, ai Înțeles...?” Ospătarul afișă o grimasă. “Nu avem! În acest local se servesc numai băuturi aduse din import...!” „Ce vorbești, domnule...” - se stropși Șeful Șantierului la el. Tony Pavone interveni, privind ospătarul cu subânțeles. „Dacă aveți coniac franțuzesc, onorează masa te rog cu două sute de grame
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el fiind preocupat de umplerea paharelor dar, văzând sticlele goale fu dezamăgit. „Domnule inginer, acum că te-am lăudat prea frumoasei fete cu atâta convingere, ne mai putem bucura câteva momente de acest elixir al vieții...??” Tony Pavone afișă o grimasă. Datorită numeroaselor pahare cu băutură alcolică golite, se simțea magnetizat Însă, nu În suficientă proporție să-și piardă controlul minții. Efectiv Își făcuse plinul. Organismul său, suprasolicitat de abuzul de băutură de nopți nedormite unde de multe ori dormea În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îi prelungea mandatul de arestare. Dar oricum, nu-i timpul trecut...!!” „Incredibil...!” - se Înflăcără Lct.Col.Tudose Ion.” La-i avut În mâinile tale și a reușit să scape...? Efectiv, nu te mai recunosc colega...!!” „Așa cum ai auzit...!” - făcu o grimasă maiorul Huzum. „Am uzitat dreptul meu pentru al reține o zi și o noapte Însă, numai atât. Sub nici o formă procurorul n’a vrut să asculte de ordinul meu să-i prelungeasă mandatul de arestare...Poți crede una ca asta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Anume...!” “Un inventar al materialelor și utilajelor ce se află dispersate pe unele puncte de lucru. La gestiunea care a rămas a nimănui cu ușurință pot apare lipsuri În urma căruia poate căpăta ani grei de Închisoare...!” Maiorul Huzum afișă o grimasă. “Atât eu cât și Maistrul am făcut presiuni asupra excrocului să comsimtă cineva să-l reprezinte În comisia de inventariere. A refuzat. Susține categoric: nimeni nu are dreptul să-i evalueze gestiunea, numai el e Îndreptățit să participe deoarece numai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de percheziție. Reluă. „Pentru ca,misiunea noastră să fie legală,avem nevoie de doi martori. Îi poți aduce...?” „Doriți să mă jefuiți cu martori...? Nu vă mai osteniți, aveți libertatea să vă simțiți ca la voi acasă...!” Șeful invadatorilor, făcu o grimasă. „Imposibil domnule. Noi executăm un ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să fi-i cuviincios, În caz contrar te pot aresta pentru calomnii aduse legilor În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de vermuth din Str. Epicol, când Într-o dimineață cam la trei săptămâni Tony Pavone Îi Întâlni pe cei doi mergând grăbiți, venind spre el. Îi Întâmpină zâmbind. „Bună dimineața, cum o mai duceți...?” Șeful echipei de telefoane, făcu o grimasă, privindu-l dușmănos. „Ți-ai bătut joc de mine domnule...! Efectiv, nu mai vreau să te văd În viața mea...! Să-ți fie rușine...!” Tony Pavone se apținu cu greu să nu râdă la amintirea descrierii făcută de laborantă cu privire la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
continuat să meargă un minut și mai bine și apoi, chiar când Sheba avea de gând să protesteze din nou, Connolly s-a oprit și i-a dat drumul din strânsoare. Erau într-un mic luminiș. El a făcut o grimasă: — Aici avem intimitate, a zis el. S-a așezat pe jos și și-a scos jacheta. — Aici, a zis el, întinzând-o lângă el, poți să stai aici. — O să îngheți, a zis Sheba. Dar el n-a răspuns, doar stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o nuanță glorioasă de violet. Băiatul încerca să-și mascheze grimasele pe care le făcea la fiecare pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-a fost surprins când l-a văzut pe Charlie trăgându-se în spate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Danny. A fost născut să călărească râurile, i-a spus ea băiatului. Toată lumea s-a aplecat peste bord și s-au lăsat purtați de undele liniștite care-i duceau spre Barth Hot Springs. Naji și-a pierdut veșnica lui grimasă, ba chiar, din când în când, atunci când Ahmad îl stropea cu apă, a și râs. Lui Irene i-a părut rău când a văzut tabăra de la Sunny Bar. Totuși a aplaudat gama impresionantă de vinuri pe care Drew le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nasul în poala ei. Irene confiscase Game Boy-ul lui Danny, pentru că jocul nu mai interesa pe nimeni, și-aproape toată noaptea jucase Mario Kart așteptând-o pe Jina să se întoarcă. În timp ce apăsa butoanele micuțe, femeia schița tot felul de grimase, încât câinele a ridicat ochii către fața ei. Încearcă și tu, i-a zis Irene. Fir-ar al dracului ! E imposibil. Naji nu dormise nici el. S-a uitat la joc peste umărul soției. Oooo, a exclamat el când femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de iubită în realitate și să o facă să nu se mai laude atât cu marile ei cuceriri. De Gonzales avea să se ocupe mai târziu. Pufni zâmbind a batjocoră și acel zâmbet se strânse la colțul gurii într-o grimasă. Nimeni nu mă poate face să sufăr, niciun băiat nu merită dragostea mea, își repeta coborând furioasă scările internatului. Ajunsă în fața clădirii, opri primul coleg întâlnit în cale și-l rugă să-i spună lui Titi că e așteptat. Ce
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]