512 matches
-
care-a salutat-o și a vrut să-i vorbească, noroc că s-a apropiat de ei și părintele, cu veselie, bine a făcut, că ea s-a pierdut cu firea și obrazul i-a devenit stacojiu până și-n gropița din bărbie. Din vorbă-n vorbă și pornind de la străinul Dan Crețu, cu care fusese ea nu demult singură în biserică, se pare că domnul nou-venit, care era Șef al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acesta, domnul Dan Crețu sau Kretzu, era un om absolut obișnuit. Dezamăgirea nu dură mult, pentru că fața domnului Crețu îi plăcea, iar când, după o ezitare, acesta îi sărută cu delicatețe mâna, Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la divorț: iată că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Rămăsese numai Dan Crețu, spre regretul Marioarei, care îl fixase cu atenție întreaga seară, convingându-se că prima impresie n-a înșelat-o: domnul Crețu nu are nimic, dar chiar nimic misterios, este un om ca oricare altul. Zâmbi cu gropițe. Pendula se apropia de ora 12. Bărbații destupară sticlele de șampanie din frapierele în care gheața lacului Cișmigiu era pe jumătate topită. La prima bătaie a pendulei, din cele douăsprezece, cupele se ciocniră cu clinchet una de alta și luminile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa cum nu s-a spus încă, dar se va spune curând, anii stau pe loc, ca peisajul văzut pe fereastra unui tren, iar noi, noi suntem cei care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
creație este iubirea. Misiunea sărutului e să întrerupă un discurs inutil. Spune-le femeilor că ești impotent. Și vei vedea că multe se vor oferi să te contrazică. Căsătoria pare o derivă necesară după zburdălniciile juvenile. S-a îndrăgostit de gropițele ei din obraji. Dar a luat în căsătorie toată fata. Îndrăgostiții se consideră scăpați de sub cenzura timpului. Iubirea toarnă elixir și în clipele cândva banale. Într-o idilă, fiecare vine cu dezamăgirile sentimentale anterioare. Ecologia iubirii a fost întotdeauna mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă nu cumva chiar sporea. Sărut mâna, doamna A, îi ziceam eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o nimic din vorbele mele. Ești țicnit, zicea Nineta, dacă tu ai nume ciudat, ai botezat-o și pe fiica mea tot aiurit? Lizei îi plăcea însă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care-și Împrumutase gestul dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
l-a dăruit băiatul, se lăuda prin sat. Așa s-a descoperit cine a dat lovitura la magazinul de blănuri și Pandele a luat patru ani de cazare gratuită pe cheltuiala statului român. Un bărbat așa frumos și cuminte, cu gropițe în obraz și politicos cu toată lumea, a făcut într-un an de pușcărie cît altul în doi, ca Făt Frumos din poveste. În plus, a terminat și facultatea de "hoț deștept". Cîteva fete deștepte, dar cam nemăritate, de la un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ea scoasă de un cot, cotcodăcea pe culoarele spitalului. Fata nimic, nimic. A chemat-o la el în birou. Unde locuiți? În gazdă. Pune bani de apartament. Se face un bloc în Codrescu. Fata rîde puțin și face și o gropiță în obraz. De unde, tovarășe director? Ei, lasă, mă preocup eu, dacă vrei... Nu vreau. Am timp. Eu totuși insist. Mîine o să rezolv eu totul. Margareta a început să plîngă. Evident că fără lacrimi. Directorul o strînge de după umeri, o pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lampa de pe noptieră. Timpul e un mister banal și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul Corsicii, Într-o familie de țărani analfabeți, Martin Ceccaldi părea intrat pe făgașul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
m-am apropiat de acel mic puiuț și o lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz. Mirată, mi-am pus intrebarea: „Cine ar fi atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o și, cu inima zdrobită, am plecat pentru a nu mă întrista și mai tare. Asta a fost soarta unei mici vrăbiuțe nevinovate.
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
nu părăsise bine rampa de montaj a uzinei din Wolfsburg și devenise feblețea tuturor. Era o mașină ca toate celelalte, supusă acțiunii ruginii și a hârtoapelor dătătoare de bătăi În articulații, diferită totuși cumva de rudele sale teutone. De unde acele gropițe În obrajii carosați, de unde acea alungire imperceptibilă a grilei de radiator? Să fi trecut, În momentul concepției sale, o adiere prin matrițe? Dar mai ales, de unde acel misterios cal-putere pe care-l avea În plus față de gemenii săi de pe banda
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii și ateliere de tuning s-au ținut“, a molfăit o combină știrbă, la care o batoză a replicat: „Nu te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se bagă în față cu o mașină sport decapotabilă, nouă achiziție, după care o șterge imediat, de asemenea, după cum îi spune și numele. Mai înainte era încă singur, acum o are alături, în mașină, pe încântătoarea Corny Collins, cea cu gropițe în obraji, care se lipește de el și debordează de farmec. N‑o să‑l părăsească în următoarele câteva ore și probabil n‑o s‑o facă niciodată. În locul ei, nici alta nu l‑ar părăsi, fiindcă durează atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Baleare, în timp ce el trudea într-un birou de sticlă, la cravată roșie și cămașă albastră, cu sinusurile înfundate de la aerul condiționat. Ar fi putut să încerce să-l dibuiască pe Leo cu ajutorul Andreei Marin, de la emisiunea Surprize, surprize. Vedeta cu gropițe își pierduse așa de mult din audiență, încât ar fi fost dispusă să aducă în platou și pe cineva din Honolulu. Era de-ajuns să-i dai un indiciu cât de mic: o poză, o scrisoare, un nasture de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căutate. Imediat punea-n mișcare o echipă de radioamatori, radiesteziști și radiatoare capabilă să scoată omul și din gaură de șarpe. Vrând-nevrând. Că câr că mâr, prinsul era adus fedeleș, dezlegat, ferchezuit și aruncat în lumina reflectoarelor. Andreea își monta gropițele în obrăjori, se așeza alături de el/ea pe canapea, dezvăluia tuturor niște intimități de-ale victimei, sala râdea, animatoarele își mișcau fustițele pe ritm de samba, apoi prada era aruncată în brațele rudelor, care abia așteptau s-o smotocească, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu m-ar încuraja, m-aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o brunetă înaltă, cumsecade și înțelegătoare. Ar fi chiar simpatică, plăcută, cu ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu vrea, în ruptul capului, romane la modă sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ar fi trebuit să-mi dau seama că avem de-a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curînd stau la birou studiind țîțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare gropiță de pe ea bine conturată. Fotograful și-a făcut bine treaba cu asta. Un Învățăcel perspicace În meseria lui. Sună telefonul. Linie externă. Inima-mi stă În loc și apoi simt În piept o lungă strîngere de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ei, care învață să îmbătrînească. Artă cu mult mai dificilă decît cealaltă arta de-a muri. Nu credea să-nvețe a îmbătrîni vreodată. E mai greu și durează mai mult. Șichy și-a lăsat în jos năsucul fin, de setteriță. Gropițele (erotice) din obraji îi vin bine. Are 22 de ani și-un sfert, fără un sfert, pe-aici. Bătrînețea n-o privește. Pe mine, da. Tentația de-a exista" te duce drept la bătrînețe. N-ai nici un încotro: dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pentru că sună destul de trist să spun ultima mea carte, o dau pe un ton mai vesel: Nu vreau să te melancolizez, Șichy. O să mai fie una, cea făcută cu tine. Sînt sigură că zîmbetul încîntat i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi s-a retras semnătura prea mult timp ca să mă tot gîndesc: n-o fi politicește incorect ce spun? O fi non-politic corect? Nu cumva nu-i corect politic, politic clean, politicește corect? Miss Deemple și-a adîncit una din gropițe, cu schepsis... Nu că aș... Răbufnirea mea umorală ("vultureala ta", cum îi spune Magda U.) nu-i de oprit: Să știi, Șichy, polemică în regimul totalitar cu "Scînteia" nu exista. Cum adică? Să te încontrezi cu careva de la "Scînteia"? Categoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l ocăra rău, că s-ar fi lăsat influențat de Blaga. Tare mai era atent Crohmălniceanu ca nu carecumva să se "devieze". Greaua "moștenire a trecutului" era un clișeu proletcult numai bun pentru a defăima valorile românești. A, își adîncește gropițele Șichy. De-aia-l folosește Petre Roman în discursul contra opoziției. E moștenire de familie, de la tata Valter. M-am înșelat. Nu-i detașată deloc Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi simt cerceii cam grei în lobi. Mi-i scot și mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stînd de vorbă. Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]