722 matches
-
cutare (spui numele vitei), da nu și norocul îl vînd “. însă, nu te chiti că la oricare pas vei găsi cîte unul, să știe că nu se mărită odată cu vita și capătul de frînghiuță din cornele sale, ori cea dimprejurul grumazului porcului, sau și căpăstrul din capul frumosului cal. După cum se topiră eresuri atîtea ținute în cinste cînd vremea curgea peste dînsele, tot cam așa piere azi obiceiul cu tîlc tăinuit al frînghiei cutăreia vite vîndute la tîrg, ori pe cale, ori
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
va umple cîrnații. Mulți oameni din cei care înfulecau pe la mese cîrnați de cei puși într-o zamă cam ca la Boldescu de bună, se tot ridicau și plecau drept la care, sculînd boulenii, săltînd și proțapul - cu tîngă - în dreptul grumajilor pentru ca boii, cuminți, să-și petreacă tot gîtul în jug și să iasă încet, călcînd rar, din ograda crîșmarului care spurca bunătatea cîrnaților adăugîndu-le sînge. S-au tot măcinat ani și ani... Feciorii, nepoții și chiar strănepoții acelora care lăsară
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a întrebat pe draci, care locuiau în niște fetițe furioase și chinuite de ei cu răutate, zicând: De care lucruri vă temeți la creștini? Aceștia au răspuns: Aveți cu adevărat trei lucruri mari: unul pe care-l puteți atârna de grumazul vostru; unul cu care vă spălați în biserică; și unul pe care-l mâncați în adunare... Deci lucrurile de care se tem răufăcătorii mai mult decât de toate, sunt Crucea, Botezul și Cuminecătura”. (Calist și Ignatie Xanthopol, Metoda sau Cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adevărul la zi, în 1990: "Astăzi această previziune a lui Kryzanowski are semnificații înmiite: nu avem forțe pentru periferie, nici economice, nici sufletești. Nu avem suflu pentru a fi un Imperiu! și nici nu ne trebuie, dărâma-s-ar de pe grumazul nostru! Imperiul ne strivește și ne suge puterile și ne grăbește pieirea. Văd însă cu adâncă neliniște cum conștiința de sine a națiunii ruse, care ne trezește în multiplele ei destine, nu se poate nicidecum elibera de gândirea statului enorm
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
arhetip. Individuarea și funcția religioasă a psihicului, Nemira, București, 2014; * Graz Jean-Christophe, La Gouvernance de la mondialisation, La Decouverte, Paris, 2013; * Grof Stanislav, Jocul cosmic. Explorări ale frontierelor conștiinței umane, Antet, București, 1998; * Grof Stanislav, Dincolo de rațiune, Curtea veche, București, 2009; * Grumaz Alezandru, Al Treilea război mondial, Rao, București, 2013; * Hick H. John, Filosofia religiei, Ed. Herald, București, 2010; * Huxley Aldous, Perennial Philosophy, Harper and Brothers, London and New York,1945; * Ivanciu-Văleanu Nicolae, Tratat de doctrine economice, Ed. Academiei, București, 1997; * Jung Carl
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de piele. Era leoarcă așa că o scoase și o azvârli îndărăt. Din desagă luă plosca din care trase vârtos o dușcă. Își turnă ceva apă și peste grumazul ars. Băgă apoi mâna adânc și găsi un boț de mămăligă, niște slănină, niscai brânză și o ceapă pe care o crăpă numaidecât. Le puse pe un ștergar și, făcându-și cruce în gând, se apucă să mănânce. Plugarul își
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din poezia Fiind băiet păduri cutreeram: "Și, ah, era otita de frumoasă Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blînd, cu fața radioasă Venind din cer, se poate arăta; În păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umerii cadra Prin hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă În strai de-argint al unui elf de nea. Păr blond deschis de aur și mătasă Grumazii albi și umeri coperea (...) Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur."43 În Mitologicale, tot fata aceasta apare într-un portret mai sugestiv: "Cînd soarele înainte de culcare Pe grădini se mai uită, pe alei de vișini în floare Și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
casă; ceva; ciorapi; cojoc; cojocul; colet; confort; corp; culoare; decență; designer vestimentar; dezbrăcat; dezleagă; dimineața; a fi elegant; energie; etic; fericire; ființă; firmă; folos; folosește; folositoare; friguros; frunze; fustă; garderobă; a se găti; geacă; geacă de piele; geantă; goliciune; grijă; grumaz; H/M; o haină albă; haină de blană; haine noi; hainele; hotărît; ia haine; ia pe tine; ia; indiferență; încarcă; încălzește; început; învăluie; jeans; lua; mamă-copil; modern; nasture; naviga; necesar; necesitate; negru; nepăsare; nevoie; normalitate; nou; nuntă; oameni; oraș; pantalon
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care prevestește Lumina Învierii 430, iar cârpa, cu care s-au șters ouăle roșii, se sfințește la Paști și se păstrează pentru a se aprinde la nevoie, pentru vindecarea diferitelor boli durere de dinți și de măsele, de urechi, de grumaz, de beșica cea rea, de roșață, când se umflă pulpa la o vacă etc.431 Focul din zilele de Paști are puteri magice și este utilizat în riturile de frumusețe. În ziua de Paști, petrec prin cămașa nouă, un cărbune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
setea la cei ce o ling. De se întâmplă ca s-o înghită vreun șarpe când o linge, se face îndatamare balaur, adică se lungește și se îngroașă foarte tare în trup, i se mărește capul, făcându-i-se sub grumaz o gușă mare, îi cresc aripi și, după mărimea pietrii ce-au înghițit-o, încă unul, doauă, sau mai multe capete..."361 Șarpele balaur din colindele românești este un simbol al creației repetate, realizând legătura continuă dintre elementul acvatic primordial
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fel, o poezie artă-poetică. Maica Mumă este aceea care dă har poetului, Maica Mumă "piatră de făcut farmece/ vrajă descrisă" maica este aceea care îi dezvăluie sfânta fire: " Apoi le pune la cap piatra ca broasca țestoasă,/ pietroiul părinte cu grumaz cu umeri,/ pe care s-a scris miraculoasă împreunarea fetelor litere și a băieților numeri." Arta scrisului este similară focului care înfierbântă "care aprinde și care farmecă inima lui cutare". Interesant este că, și în acest poem, ca în multe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea ultimele clipe de "viață". Regizorul rememorează aproape identic, în două momente diferite, clipele fericite din acel spațiu de vis "camera copiilor". Gaev și Ranevskaia, frate și soră, într-un joc ce sugerează nevoia de întreg, străbat spațiul sprijiniți de grumazul unui căluț din lemn, cândva înaripat dar care acum cu greu mai poate să-și miște unicul membru acoperit de pene. La început, gestul înseamnă speranța într-o salvare de vreme ce mânuitorii animalului "supranatural" sunt împreună, din nou; în final însă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Femeia însărcinată să nu pună vreo legătură după cap ca s-o depene, că are să facă copilul cu buricul pe după cap. Dacă trece cineva peste o femeie îngreunată și nu și aduce degrabă aminte, copilului i se învîrte buricul pe după grumaz. Femeia care face cel dintîi copil se uită pe buricul lui, și cîte noduri va vedea pe el, atîția copii va mai face. Buricul unui copil nou-născut se leagă c-o ață de cînepă de toamnă, și nu de vară
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care au capul între umere este bine a-i lua, cînd se scot din scăldătoare, de cap. Cînd se lăptează copilul, să nu se ieie țîța între degetul mijlociu și cel arătător, că la din contra, copilul va fi cu grumazul între umere. La un copil nu se întărește moalele capului pînă nu va putea zice „piatră“. Cînd un copil se lovește la cap, să nu toarne în acel loc apă, ca să nu-i iasă cucuiu-n cap. Femeile să nu se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înlocuiește cu unul ce este moale - și crește pînă la bătrînețe tot moale, de trebuie alăptat și legănat toată viața. Dacă un copil are o vînă albastră pe frunte, va fi expus pericolelor de apă; dacă are dungă roșie pe grumaz, va muri de foc. Spre a înlătura aceste pericole, tata și mama se taie la degetul cel mic de la mîna stîngă și lasă să cadă trei picături de sînge sub leagănul copilului zicînd: „Ia și ne apără pe noi toți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
puie în perna cu care se îngroapă, că-i semn de mare primejdie. Să nu miroși de pe mormînturi, că nu-ți merge bine. Florii (sărbătoare) în ziua de Florii se înghițesc mîțișoare* sfinte spre a fi scutit de durerea de grumaz. Tot atunci se ating vitele cu mîțișoare sfințite, ca vitele peste an să fie înflorite, adică frumoase. Mîțișoarele se păstrează și vara; la vreme de zloată, trăsnete și grindină, se pune o crenguță din ele pe foc și se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de la porci, cînd moare, omul acela grohăie ca porcii. Jugul boilor nu-i bine a-l lăsa peste noapte afară, ca să nu se spurce cînii pe el, căci la din contra, boii capătă zgaibă, adică un fel de rapăn* la grumaz. Femeile să nu pășească peste vreun jug, căci mor boii care trag la acel jug. Mireasa care se spală deasupra jugului nu face copii. (Gh.F.C.) Junghi Se crede că nu se pune furca din care se toarce culcată, căci la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gît, plîngi beat. Dacă un băiat poartă de mic mărgele, apoi se crede că, crescînd el mare și îmbătîndu-se, va plînge ca muierile, va fi muieros. Dacă pui copilului mărgele la gît, petrece zile cu necaz: „Mi-a pus la grumaz mărgele, să petrec zilele mele tot cu necaz și cu jele.“ Dacă cineva visează că are, înșiră sau capătă mărgele e semn că va plînge. Băiatul care poartă mărgele va fi bețiv. (Gh.F.C.) Mărire Copilul născut în zi mare are să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mine.“ Poartă cheutoarea totuna la sine și crede că apoi flăcăul așa o va iubi, că o va lua de soție. Unii au obiceiul că îmbracă anume ceva pe dos, ca să nu se prindă vrăjile. Fetele poartă între mărgele la grumaz și stupitul cucului*, ca ele să placă și să joace. Fata care este în vîrstă și nu-i cere mîna nici un tînăr, cînd vede pe cineva altoind vreun pom, se duce noaptea și fură acel altoi, zicînd: „Pe aceste două
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ea contează doar sentimentul în numele căruia se sacrifică, deși știa că țiganii o vor ucide pentru trădare. Îl iubea cu patimă pe Neculai Isac și, pentru a prelungi voluptatea iubirii, îi comunică târziu primejdia: Apoi se repezi și mă cuprinse de grumaji. Gâfâia și mă strâgea către ea, scâncind. Rămase lipită de mine și, după ce se potoli, suspină prelung și adânc". Fântâna este un supra-personaj cu dimensiuni simbolice, un simbol al vieții și al trăirii. "Fântâna" își are conotații care se asociază
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tinereții", iar pe Todiriță Cătană urma să-l închidă în turnul Goliei, înainte de a fi condamnat la moarte. Lumea din mahala se ținea după Todiriță Cătană, pe care Costea Căruntu "îl pălea din când în când peste fălci ori peste grumaz". A doua zi, Ienache aude larmă în ulița Goliei, vede călăreți furioși ieșind pe poarta mănăstirii și află că Todiriță Cătană evadase, după ce și-a ros funia cu care fusese legat și coborâse pe ea de-a lungul turnului, atacând
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și cu facultatea de a progresa; rămân cu gândirea și respirația întretăiate. Împărțit între teamă și fascinație, contemplu sălbaticul, redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată splendoarea sa. Frumos ca un mistreț. Recent, un vânător din Comminges a vrut să-și trăiască pasiunea și în România, în partide
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
alertă? Din fericire, ne-a văzut ciobanul. A venit să mă scape și l-a închis pe mistreț în șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că animalul se și răsturnase pe jos, cu cele patru copite în aer, extaziat. Câteva clipe mai târziu, era momentul potrivit. Puteam, acum, să preiau ștafeta. Fiecare cu plăcerea lui; rămâne doar întrebarea: dintre om
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
chiar ... Aleister Crowley, "Iubește și fă ce vrei! " Știu și I.H., "Iubiți-vă! Știu, dar azi nu simt nimic, îmi dau doar un acord de principiu. Pe urmă poezia, gargara imaginarului. O apă cu sare pe care o hâțâni în grumaz și o scuipi. Te mai îngăduie gâlcile, dar atât. Ai observat că nefericiții de mari poeți sunt palinodici? Își retrag la un moment dat creditul pe care l-au acordat elanului. Grand Papa Homer a "scris" el Iliada și Odiseea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]