525 matches
-
și te duce! Tătuțâcă, vorbă bună La mata lumea s-adună Plângeți flori, plângeți păreți Fără stăpân rămâneți.” ”Scoală, scoală mămuță, scoală Că ți-o fi destul de-aseară Și deschide ochișorii Și ți-i vide toți feciorii Și deschide gurița Și-i vorbi cu noi ceva Măcar două-trei cuvinte Să le ținem și noi minte.” Sau în cazul surorilor sau fraților: „Ie-ți Marie, ziua bună De la soare, de la lună Săracă Marie, dragă Astăzi în pământ te bagă Și te
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
a pus, Dacă le punea mai jos, Nu păreai așa frumos.” „Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți. Săracele sutele Cum mărită slutele.” „Lele, nu te legăna Că rochița nu-i a ta; Nici polcuța, nici rochița Numai ochii și gurița” „Hai mamă, la iarmaroc! Și mi-i cumpăra cojoc Dragul mamei, fi cuminte Că norocul nu se vinde”! „ Fetele ce se ridică Nu știu face mămăligă. Cele ce s-au ridicat, Nu plătesc tot ce-au mâncat.” „Cine joacă legănat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Să nu credeți c-a mâncat". „Câte fete sunt în joc Toate-s strâmbe la mijloc; Numai mândrulița mea îi dreaptă ca secera.” „Tot pe loc, pe loc, pe loc Să răsară busuioc, Busuioc de la fetiță, Să le sărut pe guriță.” „Bată-vă picioare moi, Că nu pot juca cu voi Că eu dau să vă-ndreptați, Voi mai tare vă strâmbați.” „Haida,fată, la ogor! -Ba, mamă, ochii mă dor! Hai, copilă, la jucat! -Stai, mamă, c-amuș mă gat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în Dumnezeu. Credința care-ți dă curaj, rugăciunile insistente și slujbele care pot contracara răul oricât ar fi el de puternic. Dumnezeu este atotputernic și prin rugăciune putem învinge totul. „ Și mi-i spune-atunci povești Și minciuni cu-a ta guriță, Eu pe-un fir de romaniță Voi cerca de mă iubești... (Mihai Eminescu) 6. Nunta tradițional-țărănească de la Hudești Horele din satele comunei, clăcile, șezătorile, hramurile, balurile și în ultimul timp discoteca la care participau și participă flăcăii și fetele mari
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
RUFA” La baza roții Singapore Fly pe lângă multitudinea buticurilor pline cu suveniruri sau a micilor restaurante, am profitat de terapia cu peștii-doctori „Garra Rufa”, care îți produc o reacție ciudată, ceva între teamă, satisfacție și curiozitate. Aceștia practic ciugulesc, cu gurițele lor mici, celulele moarte de pe piele, tratând psoriazisul, dermatitele de contact, eczemele și alte afecțiuni dermice. Este o experiență ciudată cu atâția peștișori care se reped, ca pirania din Amazon, asupra prăzii. Noroc că „Garra Rufa” nu au dinți ca
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ne amuzau povestirile despre "țoașcă" adică despre suzeta din zilele noastre. Pe vremea mea, suzeta se făcea dintr-un colț de batistă în care se punea o linguriță de zahăr, legată apoi cu sfoară, pe care mamele o puneau în gurița sugarilor ca să nu plângă sau ca să adoarmă. Numai așa ne linișteam și noi. Bineînțeles, fiecare cu suzeta lui și cu siguranță fiecare din ele avea alta culoare. Însă nu asta era important pentru noi, ci faptul că ne calmam. Astfel
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pregătiseră nimic și se părea că nici nu aveau de gând să iasă din rolul de spectatori de meserie, cu toate că în rândurile lor existau și aici "adevărate talente". Astfel Costică Dimache, cu mandolina și cu chitara lui, ca și cu "gurița" lui, în așteptarea alarmelor, de atâtea ori înveselea pe cei ce aveau plăcerea să-l asculte cum, acompaniindu-se singur când cu un instrument, când cu altul, își cânta repertoriul: "Piatră, piatră de e piaaaatră....", "Ecaterino, vedea-te-ași moartă", "Cine iubește
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
m-or ști.” Alte jocuri erau „Românul”, „Chindia”, „Polca pe furate”, „Geambaralele”, jucate toate în doi. Era regulă ca ziua de horă să se termine cu „Perinița”. Avea și ea strigături: „Cine joacă Perinița Of, Nae, Nae! Să sărute și gurița Of, Nae, Nae! Hai pune pernița jos, Of, Nae, Nae! Și te pupă cu folos Of, Nae, Nae!” Seara, după ce fetele plecau acasă (la asfințitul soarelui) atât tinerii fără familii cât și familiștii se retrăgeau la cârciumă unde, până noaptea
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Căci te-așteaptă cu dor mare,/ Ca să-i duci a mea suflare./ Gîndule, mergi și-i vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică di pi picioare/ Orice feli de-nvălitoare/ Și spune cu îndrăzneală/ C-oi să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean, o premieră pentru un poet erotic în lirica românească
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lumii (1921), Crocodilul Botoșanilor (1923-1926), Revista profesorilor de muzică (1924-1926), Biblioteca războiului (1924-1926), Botoșanii juridic (1924-1925), Revista juridică (1925), Gazeta școlii (1924-1928), Hazair (1925-1927), Armonia (1928-1930), Pământul (1928), Revista școlii (1928-1942), Foaia Cooperației (1930-1932), Pământul Moldovei (1931), Îndemnul vremii (1932), Gurița (1932), Rochița transparentă (1932), Vremea noastră (1933-1935), Steluța (1933-1938), Clasa noastră (1934), Ghiocelul (1936-1938), Strategia (1935-1937), Arhanghelul (1936-1944), Moldova (1937), Buletinul oficial al comunei Botoșani (1923-1943), Buletinul județului Botoșani (1924-1952), în Ileana Turușancu, Reviste botoșănene din trecut, extras din culegerea
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița). Vânătoarea rituală conduce tânărul la ființa pentru care parcurge traseul mitic: „Strânse frâul, ’ntinse arcul,/ Că-mi sări de-un stânjen calul./ Păsărica de-l vedea,/ Din guriță mi-i grăia:/ «Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița pe spinare/ Și la față rumeoară/ Și e soața dumitale»” (Moldoveni - Ialomița). Decodarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iubirii fetei care trebuie cucerită”, armele solare ale flăcăului vorbesc despre un tip de inițiere în dimensiunea telurică a iubirii. Invitația de a domni alături de fată este adresată flăcăului în mod simbolic: „Pe fereastră mi-l zăriră/ Și strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al fecioarei marchează punctul vulnerabil, valabil doar pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere a statutului ei solitar, specific recluziunii inițiatice. Trimișii împăratului mire hotărăsc încheierea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am dat-o la Școala Normală de fete "Mihai Sturza" din Iași. La teză am fost vecin cu o învățătoare din jud.Neamț, Matilda Resmeriță. Înainte de teză ea ne-a spus: Dacă voi reuși voi da la toți câte-o guriță". Eu mă uit la ea și spun: "S-a trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
teză am fost vecin cu o învățătoare din jud.Neamț, Matilda Resmeriță. Înainte de teză ea ne-a spus: Dacă voi reuși voi da la toți câte-o guriță". Eu mă uit la ea și spun: "S-a trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe vecie! La 3 septembrie 1921 închide ochii pe vecie socrul meu prea bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vor participa la activitate și care apoi îi vor povesti tot ce a auzit în grupă. Povestina, se spune, se supără foarte tare când copiii nu sunt atenți și de aceea uneori le face vrăji îngrozitoare: le pune mustăcioare la guriță, pene pe nas, sau... îi poate transforma chiar în niște soricei! Nu se știe dacă e adevărat, dar la noi nu se vor întâmpla lucrurile acestea pentru că toți preșcolarii sunt foarte atenți, cunosc poveștile, răspund corect la întrebările care li
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
dat, pe la opt-zece ani înlocuise întregul teatru de război terestru cu unul naval, în care fregatele și goeletele erau slăbiciunea sa. Era într-atât de absorbit de acel univers paralel celui cotidian, încât nimic nu-i distrăgea atenția, până și gurița îi rămânea uneori deschisă, ușor inflexibilă și-l tot șicanam, spunându-i: „Adi, gura închisă, altfel ți se scufundă vreo navă, ori pierzi vreo duzină de soldăței.”. Niciodată nu a ripostat, n-a plâns și ori de câte ori era chestionat de terțe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
buna faimă a casei noastre cu bucătăria ei. Căci degeaba răsfoiești grelele tratate de bucătărie, cu rețete culinare aproximative chiar când cântăresc cu gramul, fiindcă marile rețete se găsesc nu În aceste tratate, ci În degetele meș tere, În ochii, gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind de sus până jos a ceapă prăjită. Cu un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sexuală - și de unde Încep? Căci anormalul se găsește În normal, pretinde Remy de Gourmont. (Am citit cândva poves tea [aceea] din O mie și una de nopți cu femeia cea frumoasă, frumoasa frumoaselor, mândra mândrelor, care ziua abia ciugulea, cu gurița ei fragedă, câte un bob de pilaf, iar noaptea se ducea prin cimitire, dezgropa cadavrele și se hrănea din carnea lor.) Ca o ultimă supoziție, dintre atâtea, unele mai nevalabile decât altele: neliniștea sexuală a acestor femei și lubricitatea lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul garantat, ploaie de monezi și fotografii digitale. Despre inadecvare: un camion imens, marca DAF, efectua manevre delicate în fața Universității. Era condus de o tânără fată, cu chip angelic, de maxim 24-25 de ani. Blondă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aici, autorul devenea ceva mai explicit, iar textul cu atît mai interesant : „Sărutarea se poate executa în diverse moduri : cu sunet, fără sunet, pe cale umedă și pe cale uscată. De aici rezultă diversele denumiri ce se pot da sărutărilor. Astfel e gurița, un sărut dat în pripă și în glumă ; se uzitează mai mult la joc și e lipsit de orice seriozitate. Apoi vine acel sărut mare și plastic, însoțit de un zgomot șuierător și de un suspin profund care lasă pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un caiețel de amintiri legat în piele, pe care-l arăta uneori nepotului și în care erau copiate versuri de amor. Daniel citea transpus strofe întregi : „îți trimit prin nori Un buchet cu flori. și într-o mică stea și gurița mea. Puia“ sau „Dacă poate în cer e ascunsă Fericirea ce am dorit Vino moarte, vino și curmă, Viața-mi de nesuferit. Tanțy“. Semnăturile erau frumos caligrafiate și urmate de dată. în fine, tînăra elevă, căreia acum i se lăsase
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la Muzeul Satului, unde televiziunea avea să le filmeze play backul despre cum obișnuiesc ele să iasă seara la portiță ca să dea badei guriță. Una dintre ele spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să se întâmple la toamnă, nu acum, primăvara, când natura a înverzit. Mărturisea, deci, o situație tragică. Numai că pe fraga rujată a buzelor era
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
șase luni de spitalizare. Buzele îi erau albe ca varul, iar ochii îi erau duși în fundul orbitelor. Nicky, când își văzuse frățiorul zăcând fără suflare, nu avusese nici o reacție. Se furișase lângă sicriul celui mic, îi băgă un degețel în guriță, apoi începu să îl dezbrace, să îl descalțe de papucei. La privirea acestui tablou rămăsese suprinsă, iar gestul lui nu știa cum să îl califice. Era atât de trist să constați cum o ființă dragă, o ființă atât de mică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fiecare câte puțin în timp ar fi observat că ceva se stinsese în ei dar se aprinse o altă flacără pe vecie. Cu șase luni înainte de a-și sărbători majoratul, Nicole născuse un băiețel vânjos cu ochii mari și o guriță mică, un năsturel îngeresc. AndreiAlinandru primise nota zece la naștere și un nume pe măsură, care să trimită către marii bărbați din ortodoxie și istorie. Pentru Nicole, acest copilaș avea să fie o adevărată cunună pentru tot restul vieții trăită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să n-aibă stare! Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale ei, Să n-aibă stare! Nici alinare! Până n-o veni! La a lui aleasă!" Se poticnește: "La a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]