21,683 matches
-
ancheta ca și cum ar fi la Paris, la Bruxelles sau în Berry. Chiar dacă lumea interlopă newyorkeză elimină martorii și îl amenință, nimic nu-l sperie, nimic nu-l face să dea înapoi. Maigret va descoperi făptașii, dar va rămîne cu un gust amar, întrebîndu-se dacă meritase sa treacă oceanul ca să mai curețe o fărîmă din mizeria omenească. Seria de autor "Simenon" a Editurii Polirom, proiectată cu douăsprezece titluri pe an, va cuprinde integrala "Maigret" , o selecție din celelalte romane, numite de autor
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
pe părinții noștri. Nouă ni se părea însă că sîntem niște bieți ocnași... Copilăria mea și a fraților mei a fost o adevărată suferință." Totuși recunoștea că tatăl său, în ciudea spiritului îngust și a purtării aspre, avea un oarecare gust artistic. Nu numai că Pavel Egorovici învățase singur să cînte la vioară, dar picta și icoane. "Talentul, va spune Cehov, l-am moștenit cu toții de la tata, sufletul, de la mama." În ciuda rugăciunilor și a lumînărilor arse înaintea icoanelor, negoțul lui Pavel
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Pro Tv, unde Florin Călinescu, a fost din nou expert în ghiveciuri făcute după o rețetă scrijelită pe-o ciupercă de mucegai și în sisificele sale zbateri de a fi spiritual ? Înseamnă că vorbesc în Sahara! Înseamnă că ați pierdut gustul unei mediocrități delicios-excepțională. Așa ceva doar la Ciao Darwin și la Folclorul contraatacă, mai poți întâlni! Pe domnul Călinescu n-a reușit să-l salveze de la căderea în penibil nici măcar încercarea domniei sale de a substitui lipsa de har cu aluzii pornografice
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
surprinzătoare și de-a dreptul paradoxală este existența unei industrii a impopularului, încurajată de snobism, dar și de o practică egalizatoare nu chiar inechitabilă, care ia de la autorul superficial de succes și dă autorului superficial de insucces...". Hazul amărui e gustul curent al criticii regmaniene. Aceeași înclinație spre analiza grijulie, sensibilă la dezvoltarea și viabilitatea creației literare, intuite ca un organism ce trebuie abordat printr-o pedagogie aplicată vitalității sale intrinseci, o vădește Cornel Regman cînd se ocupă nemijlocit de opere
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
toate vizitele și toate întâlnirile", vizitează un Luna-Park ce devine un fel de emblemă a lumii derizoriu-spectaculare ("trista și adevărata parodie a progresului uman"); altădată personaje adunate într-o încăpere au stranietatea figurilor de ceară dintr-un muzeu Grévin, reactualizând gustul suprarealist pentru manechine și aerul de pictură "metafizică" din tablourile unui De Chirico; cutare casă e "plină de fragmente de conversații diferite", iar aceste fărâme de limbaj au aparența absurdă a unor dialoguri și secvențe din piesele de mai târziu
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
viziunea romanului e "pe atât de gravă". Să fim serioși - a se citi circumspecți - o clipă! Nu putem fi atât de naiv sensibili și să consimțim la profunzime plecând de la atât de puțin. În măsura în care depinde de o serie de determinanți (gustul și experiența proprie, contextul ideologic ș.cl.), interpretarea are și o componentă non-rațională care trebuie nu doar conștientizată, dar și stăpânită. Tentația suprainterpretării e, în fond, clasică, dar nu o face mai puțin rizibilă, iar un dram de vigilență critică (pentru
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
improprie limitează opera, opera impune, totuși, o limită viziunii critice. Al patrulea element nu suportă nicidecum asemenea interpretări înnobilatoare. Și nici altele. Dan Țăranu nu este un autor ignorant, are cultură - multe referințe din text ni-l arată inteligent, cu gusturi muzicale bune și, filologic, bine pregătit -, iar fraza lui are oarece umor, autoironie și chiar stil. Din păcate, romanul lui plictisitor, fără nerv epic și fără imaginație, total lipsit de read-appeal nu îl reprezintă deloc.
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
lamentații". În acea zi el scotea dintr-un cufăr o menora cu șapte brațe, "aprindea primele cinci lumînări, precum și pe ultima, iar apoi se ruga și plîngea". Primele cinci brațe ale sfeșnicului reprezentau cele cinci simțuri ale omului: "văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul care ne fac să descoperim lumea făurită de Cel de Sus". Al șaptelea braț evoca "focul divin neistovit, adevărul fără de început și fără de sfîrșit, izvorul infinit al tuturor celorlalte lumini". A șasea lumînare, cea rămasă stinsă "e
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
orice ofrandă care-I sinceră. Pre limba lui se exprimă fiecare, și numai pe ea se și poate exprima. ș�ț Avem, desigur, dreptul, fiecare dintre noi, la preferințe; nu împotriva faptului că îți place sau nu opera mă opresc: gustul e suveran, dar socotesc că nu avem dreptul de a ne pronunța din principiu asupra unui gen. Drumurile spre absolut sînt multiple". Ca să nu se întristeze că nu l-a cunoscut pe Steinhardt, Cronicarul se duce să împrumute caseta cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
să lipsească, buruienile prozei invadează grădina poetului. Ion Pop va descoperi încă de aici "revoluționarea expresiei". E mult spus. Metaforele sînt curajoase (" Toamna a mușcat podgoriile/ aerul e ca perlele bolnave"), dar au o acurateță care nu va fi pe gustul avangardiștilor. Ca și Fundoianu sau Adrian Maniu, Vinea începe prin a transcrie tradiționalismul în cheie modernă. Multe din pastelurile lui sînt inspirate de natura rustică. Abia o dată cu cele citadine, se face simțit în măsură mai mare modernismul. Avangardismul e sesizabil
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
al doilea război. M. Zamfir le-a examinat, la rîndul lui, în Poemul românesc în proză, așezîndu-le în tradiia prozei lui Macedonski și Anghel. Nu ating însă nivelul acelora. La un om cultivat și fin ca Vinea, este stupefiant prostul gust de care dă dovadă în cîteva dintre ele, simple anecdote triviale. întîmplările sînt de obicei erotice iar comportamentele, excesive și pitorești. Firescul lipsește de pretutindeni. Același lucru îl putem spune și despre cele trei narațiuni din Paradisul suspinelor. în ciuda falsității
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
lui Vinea, stăpînitoare. întreagă existența omului de prisos se petrece între amoruri diverse și ciudate: un bărbat fermecător și slab este devorat de iubitele lui simultane, una legîndu-l prin infirmitate, alta, prin vitalitate, o a treia prin capriciu. Din nou gustul scriitorului este prost: romanul coboară în trivialități de foileton. E inexplicabil cum a putut găsi I. Negoițescu "remarcabile" primele două sute de pagini din celălalt roman postum al lui Vinea, elaborat cam în același timp cu Lunatecii, și anume Venin de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
partid și avantajeșle ce decurg din ea, de la impunitate la controlul a tot ce mișcă în zona fondurilor (nu le înșirui, le știe el mai bine!) La fel Hrebenciuc, Tărăcilă sau baronii trecuți momentan în adormire. Acești oameni au uitat gustul disciplinei de partid și nici deviza "partidul primează" nu le cade prea ușor la stomac. Prin colțurile unde i-a trimis Năstase Furioso (acest Orlando al ouălor de fermă), își rod unghiile, plini de mânie, gata să sară la beregata
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
acest echivoc între cele două poziții antagonice, revolta și resemnarea, autoarea evitînd să se predea cu arme și bagaje vreuneia din ele, limitîndu-se la recunoașterea lor pe partitura orfică: "Fiind cu mine sufletul clipelor pe care/ nu le-am trăit, gust fără foame numele lor/ nenumit. Mi s-a părut că petrec chinul celei/ ce mă născu și mă hrăni cu somnul din sânii-i./ Doamne, ascultă-mă fără deloc să Te mânii./ Fără de umbra i-o legăn în brațele mele
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
iluzie, autorul se "delimitează" de mine încă din primul paragraf. Se delimitează în calitatea de "participant la acest concurs", fără să i se "pară rușinos și compromițător să primești bani din partea unui sponsor, fie el și primul ministru". Chestie de gust, firește. Dacă scriitorilor participanți la "competiție" chiar le e indiferent cine-i plătește, n-am nimic de zis. Mărturisesc, însă, că aveam despre ei o părere mai înaltă decât aceea a lui Dumitru Chioaru. Îi mulțumesc că mi-a deschis
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
pete în biografiile altora și niciodată în ale lor? Singur C. Stănescu își pune însă problema provenienței din acea zonă ("o circumstanță agravantă!"), și se întreabă dacă unul ca el mai poate cumva să simtă, în noua eră, cu adevărat "gustul libertății". Neconcesiv cu sine, autorul Accentelor se va simți îndemnat " și îndreptățit moralmente " să fie la fel și cu alții. Și este neconcesiv mai ales cu acele personaje ale lumii actuale care s-au "revizuit" prea repede și prea fără
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
familiei. Adăposturi împotriva vitriolantei realități, a rău mirositoarelor vecinătăți, oaze de meditație, de desprindere din cotidian, aceste vile sunt întâi de toate elegante, iar noi trebuie să recunoaștem că proprietarii lor înnobilând locul, cu înnoite speranțe pentru relansarea turismului mărturisesc gust și rafinament, forța de a pune ceva pe acest pământ. Dacă simțim cum nervii ne lasă, mâncărimi ni se întind pe întreg corpul și începem să strângem spasmodic din pumni, în cauză e trist omeneasca invidie. Dar ia gândiți-vă
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
ea, de stânga, de dreapta, de centru, de dedesubt, numai putere să fie!), întunecă ecranul cu gângăveala, reaua-credință sau imbecilitatea lor. Și uite-așa, semidocți plini de râvnă, slugoi înnăscuți, prostovani cu urechi clăpăuge, demoazele siliconate ajung să dea tonul gustului și tonul gândirii în scumpa noastră patrie! Dacă ruptura schizoidă între ce scrii ca "jurnalist independent" și ce publici ca director de ziar a devenit o cutumă ce nu pare să mai supere pe nimeni, turul al doilea al alegerilor
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
împlinite: că sînt adevărați. Alexandru Berceanu a tradus acum un text al unui tip, pe numele lui Frederick Stroppel, probabil american, probabil și dramaturg, n-am găsit referințe utilizabile despre el, sub titlul Preludiu prelungit. Un text foarte bun, după gustul meu. Acut, dramatic, cu o tensiune bine structurată, un text amar despre cuplu, despre morfologia crizelor ce angoasează relația în doi. O relație atît de fragilă, de vulnerabilă, de tainică. Dezechilibrul interior, al indivizilor, se transmite cuplului și, apoi, societății
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
se relaxează tandru. Este un loc în care conversația este ceva firesc, plăcut, tonic. Este un loc în care bunele maniere sînt repuse în circulație. Pășind aici, ies din infern. Peste tot obiecte vechi, recondiționate sau nu, care respiră bun gust, cochetărie. Canapeluțe, fotolii mici, joase, scaune cu mătase, lăzi de zestre, candelabre. La belle epoque! De undeva vine și se strecoară o muzică divină, se amestecă cu mirosul lemnului din pardosele, cu mirosul fiecărui obiect în parte, cu istoria mirosurilor
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
a fi Mihai Ralea: "La Ralea te poți aștepta să mintă chiar cînd spune adevărul!". "La el totul este farsă, grefată pe o biologie apetentă", "supunere lașă și frică față de boierii guvernanți de orice clasă", "mimează, universitar, cultul științei și gustul pentru artă. Fondul este pur alimentar: să aibă pîine, brînză și ceapă multă pe masă". Diatriba continuă cu ferocitate: "A început cățăratul oricum, oricînd, fără scrupule, cu umilințe și îndrăzneli, după pilda lui Dinu Păturică, memorabila pildă care este la
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
volumul de publicistică Pururi tînăr, înfășurat în pixeli) principalul cronicar al Bucureștiului anilor "50-"80. Pe urmele lui Proust și Cărtărescu, Dan Ciachir retrăiește, scriind, anii copilăriei și tinereții sale bucureștene. Dacă la Proust căderea în trecut se făcea prin intermediul gustului, iar la Cărtărescu pe cale olfactivă (mirosul oalelor aflate pe foc), la Dan Ciachir motorul întoarcerii în timp este muzica. Fiecare epocă are o muzică a ei în care se află încrustate toate semnele timpului. O prezență plină de farmec în
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
se zbat și se bat/ se mușcă și mîrîie/ Numai lăieții sînt domnii pămîntului/ și umblă cu turmele calmi calzi cu pletele" (Aia din noapte). în nu mai mică măsură prozele lui Gherasim Luca apar solidare cu exclușii sociali, învederînd gustul pentru senzațiile tari ale mizeriei, ale dereglărilor de comportament, ale violențelor. Plutește în atmosfera lor un patetism bun conducător de ideologizare extremistă. În textul intitulat Roman de dragoste (1933), găsim un contrast frapant între femeia pură, enigmatică, supralicitată în idealizare
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
și pe care abia dacă reușim să-l redescoperim. Părerile sînt amendate și nu discutate. Nu există un flux de idei, nu există, de aceea, dialog, ci interminabile, vlăguite și sterile monologuri. E trist că și tînăra generație a prins gustul prefăcătoriei, al minciunii ca virtute, cum spune Moličre. Recuperînd o parte, mică, din traseul lui artistic de la Viena, Paris, San Francisco, de la Metropolitan, unde a regizat spectacol de operă, am descoperit argumente la întrebări ce nu-mi dau pace. Urmăresc
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
o absență, o liniște de regăsire de sine după retragerea din peisaj a bruiajelor și posesorilor lor care te anexaseră ca pe un public numai al lor. A ieși din sala de spectacol e util când spectacolul e de prost gust. A o lua de la capăt e, iarăși, și aceasta, o iluzie, doar un fel de a spune, un obicei păgubos, o amprentă, o urmă veche în care dacă mai calci odată, înseamnă că te întorci de unde-ai plecat, din nou
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]