1,124 matches
-
rolului ei În raport cu bărbatul, atât În plan familial cât mai ales În plan social. Rămâne de văzut În condițiile liberalismului agresiv promovat astăzi, În ce măsură mai este dispusă femeia emancipată, trăind Într-o societate emancipată, să-și mai asume rolul ancestral hărăzit de Înțelepciunea divină și de destinul natural. La polul opus, disperarea economică mai pregnantă În rândul femeilor, deseori oferă imagini nu tocmai onorabile. Evocatoare dar și Îngrijorătoare În sensul celor de mai sus sunt datele statistice care arată scăderea fertilității
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Încununarea meritelor lor. Dincolo de aspectul festiv al momentului, care va rămâne oricum Înscris În memoria fiecărui tânăr participant, sărbătorirea are și rostul investirii absolvenților de liceu cu statutul de intelectual, iar prin plecarea lor la universitate sau În alte zone hărăzite de destin, ei devin automat și ambasadorii ținuturilor de unde pleacă, ducând cu ei câte ceva din emulația intelectuală și spiritualitatea acelui colț de țară În care au văzut lumina zilei. La acest moment de răscruce din viața fiecărui tânăr absolvent de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ale idealului universitar pe care tinerimea unversitară din perioada interbelică le-a promovat cu Însuflețire și dăruire până la sacrificiu. idealul național; care nu Înseamnă altceva decât lupta continuă pentru menținerea unității neamului În spațiul său natural, așa cum i-a fost hărăzit, pentru că În istoria sa multimilenară a fost mereu amenințat În egală măsură de barbaria dușmanilor ca și de viclenia prietenilor. idealul spiritual; care Înseamnă preluarea, promovarea și dezvoltarea tradiției spiritual creștine a acestui neam, care spre deosebire de națiunile din jur nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mea nici mort. Dorința lui mai veche era de a se întoarce în pământul de la Stănișești, acolo unde a văzut lumina zilei, dar nu întotdeauna iese așa cum am vrea. Fiecare cu soarta lui, cu destinul lui, care i-a fost hărăzit de la naștere. Din câte am observat, sunteți profund legat de aceste locuri. Nu ați avut, totuși, niciodată dorința să vă stabiliți în altă parte? Nu. Ce vă leagă cel mai mult de spațiul românesc? Iarna, când te gândești că vine
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
de înțelepciune, ale exigenților noștri dascăli (la fel de nenutriți ca și noi, datorită foametea de atunci). Iată rezumativ rădăcinile îndrumărilor pedagogice: „să iubim omul, copii pe care îi educăm, să iubim meleagurile pe care în misiunea de apostolat ne va fi hărăzit să ne statornicim, și să ne dăruim trup și suflet preocupărilor de zi cu zi. Să căutăm a fi modele de viață pentru generații întregi”. Acest crez se pare că și l-a repetat permanent colegul nostru Octav, zi de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în formă de furcă, între ramurile cărora se pune de-a curmezișul un băț. Aceasta simbolizează un pod aruncat între malul anului care se încheie și cel al anului care va veni. Fiecare fată va visa ce-i va fi hărăzit să i se întâmple în noul an. În noaptea de Bobotează, fetele pun sub pernă busuioc sfințit pentru a-l visa pe ursitul lor. Pentru a afla din ce parte vor veni pețitorii sau ursiții, fetele luau din casă nouă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru omul e cel care, patologic prin situație, cvasinormal tot prin situație încearcă să-și caute cuplul de entitate psihică hărăzit de Ființă pentru călătoria, scurtă de altfel, în interiorul vieții, ca două monade ale lui Leibniz, atomi spirituali, inaccesibili influențelor externe, momente ireductibile și de o absolută discontinuitate. Iar după cum amintește Blaga în Năzuința formativă, cuvintele lui Goethe: "Cea mai mare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu este un artist. El a inventat girafa, elefantul și furnica. De fapt, nu a căutat niciodată un stil El a făcut pur și simplu ce a vrut", atunci de ce să nu înțelegem de ce noi știm ceea ce ni s-a hărăzit să știm. Când apucăm calea noastră, ne cuprinde o mare teamă. Ne simțim obligați să facem bine fiecare lucru. Dar, din moment ce avem o singură viață de trăit, cine a spus că trebuie să păstrăm standardul totul corect? Dumnezeu a creat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prezența lui Dumnezeu în viața umanității. Fiecare generație are ocazia și menirea să poarte acest dialog, după înțelegerea și experiențele trăite, impulsionându-le apropierea de Spiritul etern al lui Dumnezeu, trecătorul om atingându-l cu viața ce i-a fost hărăzită. Doar astfel ne descoperim identitatea în imensitatea creației, noi, fiii lui Dumnezeu 571. Numai împreună înțelegem de ce suntem unici și în același timp comunicăm într-un tot cu divinitatea. Spiritul nostru nu este închis în noi de puteri oculte, ci
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că imaginația este avanpremiera atracțiilor viitoare. În niciun caz nu ne putem elibera prin gândire de obsesii, de imaginație și construcțiile tranzitorii ale spiritului nostru. Prin meditație nu avem cum să ne desprindem de natura umană ce ne-a fost hărăzită. Și nu toate greșelile noastre sunt păcate ci experiențe dătătoare de adevăr care să ne apropie de divinitate. Mulți oameni fac greșeala să creadă că dacă ei suferă în această viață, acest lucru se întâmplă doar pentru a-și ispăși
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să recepteze întregul univers din care face parte. Când dogmele continuă să proclame lumea de aici și cealaltă lume, iată că scriitorul își scutură pana și admite că apropiindu-se de Cuvânt, se apropie de cel care i-a fost hărăzit să fie. Cosmosul liric este în noi. Ceea ce realizează poetul este integrarea sinelui cu conștiința cosmică. Numai în mediul creației, putem trăi și realiza împlinirea menirii noastre, dintotdeauna evidențiată prin artă. Dacă privim la biografiile personalităților illuminate, ei au trăit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru omul e cel care, patologic prin situație, cvasinormal tot prin situație încearcă să-și caute cuplul de entitate psihică hărăzit de Ființă pentru călătoria, scurtă de altfel, în interiorul vieții, ca două monade ale lui Leibniz, atomi spirituali, inaccesibili influențelor externe, momente ireductibile și de o absolută discontinuitate. Iar după cum amintește Blaga în Năzuința formativă, cuvintele lui Goethe: "Cea mai mare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eminescu transcris de un ales al mileniului trei, copleșit de alegoria simbolurilor ce transpar de la nunțile Biblice încoace și dinainte. Pentru a integra și asimila mireasa și ceea ce reprezintă ea, poetul își începe creația. Timpul îngheață. Zamfira nu este cea hărăzită Luceafărului și Lautreamont nu l-a întâlnit încă pe Rimbaud. Zeii din Olimp se așează la mese, în tabere diferite, între zidurile împietrite ale Troiei. În față se deschid cărări, dar ochii-mi/ stau/ La pândă. O nouă Ana, cea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să zboare". Simbolul poetic se crează prin relații de analogie și de aceea, dincolo de semnificația lui semantică, comunică un ordin, o poruncă magică, precum hermeneutica imaginilor mentale sau scrise prin cuvânt. Piatra filosofală nu se arată decât celor care sunt hărăziți să o vadă și numai după ce știu cum și unde să-i perceapă prezența. Viziunile profeților sunt simboluri poetice, la fel cu majoritatea alegoriilor din ritualurile exo și esoterice. La început a fost Cuvântul și tainele transmise de acesta sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
om din țărâna luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s-a făcut omul întru suflet viu"61. După care, Cartea Facerii continuă cu aventura căderii primilor oameni și cu pedeapsa pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu. "Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise și l-a pus în rai, ca să-l lucreze și să-l păzească. Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă și i-a zis: "Din toți
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
București, 2002, p. 171. 138 Ibidem, p. 179. 139 Ibidem, p. 180. 140 Henri Bergson s-a referit la rândul său la ceea ce noi numim în dezbatere "veriga lipsă". El arată în Les deux sources de la morte et de la religion: "Hărăzindu-i omului configurația morală de care avea nevoie pentru a fi un animal social, natura a îndeplinit probabil tot ceea ce putea face pentru specia omenească". Vezi și Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, vol. I, p. 291. 141
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
său? Să samene în timp ceva nou și inexistent până la dânsul care să rămână și să devină izvor nesecat pentru creațiuni noi? Să plătească locșorul ocupat de el în lumea aceasta și scurtul crâmpei de timp ce i-a fost hărăzit, prin ceva în veci durabil chiar aici pe pământ, așa încât el, ca ins, deși fără a i se pomeni numele în istorie (căci e vanitate respingătoare setea după glorie), să lase totuși în propria sa conștiință și în credința sa
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mod de performanță primă, inversată, a lui «iată-mă», unde subiectul (subiectivitateaă este la acuzativul responsabilității: acuzativul indică Într-adevăr că această performanță nu este mai Întâi a sa ci a transcendenței Celuilalt; gratuitate a precedentului acestei alterități constituante care hărăzește subiectul slujirii celuilalt.” Lévinas preciza că, o subiectivitate Înțeleasă ca investită cu responsabilitate morală nu mai este o modalitate ce exprimă esența ființei: „Dezinteresarea suspendă esența. Dincoace sau dincolo de esență, dezinteresare și gratuitate, ruptura de esență este etică”. Din punctul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de la mormintele fraților săi pentru ceea ar trebui să fie alte informații despre familia sa reprezintă o schiță imaginativă fascinantă a situației existențiale legate de originile sale. Acest pasaj a devenit faimos în mod justificat: Întrucît nu mi-a fost hărăzit să-mi văd vreodată părinții și fiindcă nu mi-a căzut niciodată în mînă vreun portret de-al lor (căci au trăit amîndoi cu mult înainte de epoca fotografiilor), primele imagini despre ei mi le-am plăsmuit în chip nelogic după
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de I. Al. Brătescu-Voinești sau de I.A. Bassarabescu, invenția aproape că lipsește, iar compunerea riscă nu o dată să devină ternă și reductivă, cu elemente de minorat literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
a sugera zbuciumul van al oamenilor care se perindă în lume asemeni valurilor iute pieritoare. Ultimele două versuri ale acestei secvențe creează o imagine contrastivă între efeme ritatea miilor de unde și sânul mării infinit, exprimând ideea că oamenilor le este hărăzită doar clipa cea repede din infinitul vieții fără de sfârșit. În același timp, refe rirea la sufletul ce le pătrunde asociază existența umană cu afectele și instinctele (dionisiacul). Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rău și marcată de stigmatele exploatării capitaliste: desemnarea unui agent al mântuirii, proletariatul, a cărui menire este să scape lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest amalgan fără precedent de scientism și mesianism, de rigoare metodologică și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Îmi hotărască viitorul. Dacă eu nu sunt În măsură să influențez În nici un fel intențiile acestor ființe, religia nu joacă nici un rol. 59 Dacă dorește să aibă o valoare reală, o religie trebuie să poată influența viitorul care ne este hărăzit. Însă o intenționalitate de ordinul al doilea nu este cu adevărat suficientă pentru a susține credința Într-o realitate metafizică. Dacă religia trebuie să aibă o utilitate practică, atunci divinitățile ei trebuie să fie În stare să Înțeleagă ceea ce vreau
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
n-o au cu toții pentru tine. Nu te face, fata mea, pui de cuc în cuib de cioară că nu-ți este firea pentru aceasta. Așezat în deschiderea nuvelei ar fi dat naștere la interpretări critice asemănătoare și ar fi hărăzit eroului un destin literar de aceeași natură controversată cu cel al soacrei din Moara cu noroc. Diferența principală constă în personalizarea evident mai pronunțată dată de adresarea la persoana a II-a singular. Trebuie de asemenea să ținem cont de
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ajuns la cele mai vestite curți. Un prinț andrăgit atât de mult chipul prințesei, Încât nu s-a mai putut despărți de el. A trimis un sol cu portretul său vorbitor ca s-o pețească. Dacă sorții ți l-ar hărăzi, nu crezi că ai fi fericită? Prințul Războinic se Îmbolnăvește În așteptarea Mult Doritei; prințesa călătorește spre ținutul prințului Într-un rădvan acoperit, În așa fel Încât să nu poată vedea lumina zilei. Doamna de companie străpunge cu un cuțit
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]