1,009 matches
-
să se urce în mașină și se duse în spatele ei. — Știți că e un mincinos nenorocit, zise ea. — Cine anume? întrebă paznicul. — Fostul meu soț. Pretinde că mașina asta e a lui, dar nu e adevărat. Vrea doar să mă hărțuiască. Am un ordin judecătoresc împotriva lui și am câștigat un proces împotriva paznicului de la Wal-Mart. — Cum așa? zise el. — Nu o face pe prostul, zise ea. Știu că ai primit un telefon de la el. Susține că e avocat, altădată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
piatră de mormânt, Își făceau apariția lângă cadavru. Dacă simțeau nevoia, puteau să se prefacă În plante, pietre sau animale, În special În vulturi. Pândeau nenorocirile, observând scena de pe margine sau de deasupra, deși se știe de asemenea că uneori hărțuiau caravanele, furau puțina mâncare de care săracii aveau nevoie ca să supraviețuiască, Îi speriau pe pelerinii plecați În călătoria sfântă, atacau procesiunile sau șopteau un cântec de moarte Înspăimântător În urechile celor condamnați la galere sau a celor siliți să mărșăluiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o, așa cum n-am uitat chipul grav al tatei cînd intra Într-o biserică Împreună cu copiii lui: ne aduna În jurul lui pe scăunelele de rugăciune, gata să ne apere Împotriva demonilor care, după cum se știe, sînt În stare să te hărțuiască oriunde, inclusiv Într-o biserică.) El, care mă Învățase valoarea independenței spiritului - „nu-i asculta pe dobitocii ăștia“, zicea adesea În legătură cu profesorii mei -, ce plăcere găsea În fidelitatea lui necondiționată față de Biserică? La fel ca un copil care se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
somn, și aici, și după ce mi-am dat demisia. Poate fi și mai rău, crede-mă, spuse Desert Rose netulburată. Pe mine mă urmăresc oamenii, și asta când sunt trează-trezuță. Ce vrei să spui? — O clientă nebună din New York mă hărțuiește Încontinuu. Ți-am spus că mă dă În judecată. Am lucrat Împreună la un proiect, ea nu a plătit, iar eu i-am reținut video deck-ul. M-a sunat pe mobil din oră-n oră În ultima săptămână, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
datorie imensă pe care habar n-avea cum urma s-o achite și, În afară de catalogul pe care Îl cumpărase Matthew cu o seară Înainte, nu vânduse nimic. Clienta nebună din New York tot nu voia să plătească și continua să o hărțuiască la telefon, de parcă ar fi avut vreun dispozitiv conectat la satelit cu care Îi urmărea mișcările, iar acum trebuia să găsească un avocat care să o reprezinte, În schimbul unei lucrări de-a ei. Pe lângă toate astea, Charlie flirtase cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prețul la valoarea de pe piață. Charlie habar n-avea că Își Întrerupsese lucrul ca editor la primul ei film artistic ca să meargă la L.A., iar această hotărâre o băgase În multe necazuri. Pe lângă faptul că Dana Diamond, clienta ei, o hărțuise cu telefoane zilnice la L.A., mai avusese și ideea cretină de-a suna la poliție. Desert Rose oftă. Polițiștii Îi telefonaseră când era În L.A. și Îi ceruseră să se prezinte imediat la secția din New York, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrâșnind: „Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat două bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădându-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să mă urască, de ce? Oricât de absurd ar fi destinul, el are nevoie de unelte pentru a acționa, dar de ce-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
biserica Sant' Onofrio de pe Gianicul, unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar Torquato Tasso n-a fost hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar Torquato Tasso n-a fost hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea numai dușmani peste
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă vreme pe Zubeta. Femeia a întărit acea învinuire falsă. Era înspăimântată, căci Wuldetrada nu contenea să-i bage-n cap: „Dacă soțul tău are îndoieli în privința fidelității tale, te va omorî pe loc“. Și, din păcate, au atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
limpede, a urlat el, crezi că lumea îți datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era În creștere. Cuvintele, rostite abrupt, o făcură să tresară. Se răsuci și dădu de privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu cine, cu siguranță că i-ar fi scăzut pofta de mîncare. Era exact ce gîndea și PM. Dacă ar fi știut să-și țină gura. Bătrînul avea să-l hărțuiască pînă ce va afla adevărul, iar PM ar ajunge să-i mărturisească pînă la urmă că se afla afară din casă noaptea trecută, și de ce. Fie și numai gîndindu-se, Îl trecură fiorii și dădu la o parte cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Chantal dădu din cap. Lacrimile curgeau acum din plin. - Dacă vorbeam, ne dezvăluiam legătura. Iar eu nu puteam să-mi denunț bărbatul... Își netezi Încet mătasea pătată a fustei și luă fără să tremure o țigară din poșetă. Fersen Îl hărțuia pe doctor cu Întrebările de ceva vreme. Yves nici măcar nu-și ridică privirea asupra soției lui cînd aceasta intră În birou, Însoțită de Marie. Lucas făcu un gest de enervare, veniseră taman cînd reușise să scoată de la doctor mărturisirea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durerea de a-l fi pierdut pe cel pe care-l iubise dintotdeauna. Încerca să alunge oribila imagine a trupului iubitului ei, umflat de apa mării, mutilat de mușcăturile peștilor și crustaceelor, dar știa că acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune totul surorii lui, și apoi plecarea precipitată a lui Yvonne pe continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai 1968, fusese comisă o spargere la banca Hostier. Prada, În lingouri de aur, era estimată la o sută de milioane de franci. Simți că avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună pe Caradec la SRPJ, hărțuindu-l ca să-i facă rost cît mai rapid de informații complementare. CÎnd Morineau, cîteva ceasuri mai tîrziu, scoase faxul pe care Marie Îl aștepta nerăbdătoare, acesta nu-și credea ochilor. - O sută de milioane! În euro, asta face... Măi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești destul de eficientă... conlucrezi destul de bine cu colegii tăi... bla-bla-bla... Ai vreo problemă pe care vrei să mi-o aduci la cunoștință ? spune, ridicînd ochii spre mine. — Ăă... nu. — Te simți hărțuită sau discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțîndu-mă să nu par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
neamurilor noastre se răspândi pe colinele din jur. Luna coborâse deja spre ultima palmă când, sumedenie de pietre prinseră a se rostogoli spre noi din susul viroagei. Auzirăm pași grăbiți cum se apropie și-i recunoscurăm pe vânătorii care Îi hărțuiseră pe cei din fruntea puhoaielor lui Scept. I-am oprit rând pe rând, fără să scoatem un zgomot și ne-am pus cu toții pe așteptat. Discutasem de multe ori despre lupta asta cu Tek și cu Barra, iar locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând, conferențiind, copleșitor, nerăbdător, dar pentru mine a fost un om strălucit și fermecător. Mereu gata să submineze științele sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind și prost dispus. Făcu baie, mâncă pastă de guayaba, manioc și banane prăjite și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mă întrebi tu, îți spun eu: probabil că tipa îl place. Dar sunt destul de sigură că, în ceea ce o privește, pe Jake nu-l interesează decât cât de bine se leagă cu lanțuri de pubele. Sau cât de bine îl hărțuiește pe vreun frizer pe problema părului căzut pe jos. Da? Hugo nu era așa de convins. —Cum arată tipa? — Are cam un metru optzeci, părul de-un roșu aprins și lucrează cu jumătate de normă ca psiholog de capre. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce minuni și cu ce farmece am putea da cunoașterea înapoi? Când vor bate veghile în retragere? Ființa nu poate fi salvată fără lașitățile minții. Până când rostul inimii va fi să cânte agoniile rațiunii? Și cum să pui capăt cugetului hărțuit între îndoială și delir? Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apăra de urmările lucidității și ale cunoașterii. A nu face deosebire între drama cărnii și a gândului... A fi introdus sângele în logică... Scârba de lume: irupția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
III Și iată că într-un sfîrșit s-a ivit Le Bon, am fi tentați să scriem. Acest om de știință ratat, acest tribun fără tribună înțelesese prea bine despre ce era vorba. Ideea de a remedia relele societății îl hărțuia, îl obseda. Încă de la terminarea studiilor de medicină a intrat în contact cu numeroși scriitori, savanți, oameni de stat și filosofi preocupați de astfel de întrebări. Dornic să facă o carieră, să intre-n Academie ori să fie numit la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]