519 matches
-
669 sau 761 mm, constituită din mai multe straturi, inclusiv două folii de poliester, un strat de carbon, un strat adeziv, chiar și cu un strat de copolimer de stiren și acrilonitril Foaie de hârtie, acoperită cu o emulsie de halogenură de argint, utilizată la fabricarea produselor de la subpoziția 3701 20 00 (1) Emulsie fotosensibilă pentru sensibilizarea discurilor de siliciu (1) Emulsie pentru sensibilizarea suprafețelor, constituită din ester de acid diazooxonaftalinsulfonic și rășini fenolice, cu un conținut de acid diazooxonaftalinsulfonic de
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
2804.70 kg T 24.13.11.70 Arsenic 2804.80 kg T 24.13.11.90 Seleniu 2804.90 kg T 24.13.12.35 Cloruri și oxicloruri de fosfor 2812.10.1 kg T 24.13.12.37 Halogenuri și oxihalogenuri de nemetale (excl. clorurile și oxiclorurile de fosfor) 2812 [.10.9 + .90] kg T 24.13.12.50 Disulfura de carbon 2813.10 kg T 24.13.12.70 Sulfuri ale nemetalelor; trisulfura de fosfor comercială (excl. de
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
kg T 24.14.33.65 Peroxidul de benzoil și clorura de benzoil 2916.32 kg T 24.14.33.67 Acid fenilacetic; sărurile și esterii acestuia 2916 [.34 + .35] kg T 24.14.33.70 Acizi monocarboxilici aromatici, (anhidride), halogenuri, peroxizi, peroxiacizi, derivați, excl. acidul benzoic, acizii fenil acetici și sărurile/esterii acestora, peroxidul de benzoil, clorura de benzoil 2916.39 kg T 24.14.33.83 Acizii oxalic, azelaic, maleic, alții, ciclanic, cilenic, sărurile acestora 2917 [.11 + .13 + .19
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
nitrați sau nitrozați ai acestora) 2919 kg T 24.14.53.75 Esteri tiofosforici (fosforotioați), sărurile și derivații halogenați, sulfonați, nitrați sau nitrozați ai acestora 2920.10 kg T 24.14.53.79 Esterii altor acizi anorganici de nemetale (excl. halogenurile de hidrogen) etc., n.c.a. 2920.90 kg T 24.14.61.11 Metanal (formaldehidă) 2912.11 kg T 24.14.61.13 Etanal (acetaldehidă) 2912.12 kg T 24.14.61.15 Butanal (butiraldehidă, izomerul normal) 2912.13
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
Bruxelles, 21 aprilie 2006. Pentru Comisie Stavros DIMAS Membru al Comisiei Anexă În anexa la Directiva 2002/95/CE se adaugă următoarele puncte de la 16 la 20: "16. Plumb în lămpi incandescente liniare cu tuburi cu înveliș de silicat. 17. Halogenură de plumb ca agent iradiant în lămpi cu descărcare de intensitate mare (HID) folosite pentru aplicații profesionale de reprografie. 18. Plumbul ca activator în pudră fluorescentă (1 % sau mai puțin din greutate plumb) din lămpile cu descărcare în cazul în
32006D0310-ro () [Corola-website/Law/294782_a_296111]
-
carbon, amoniac; în atmosferă umedă este acoperit de o peliculă de oxid mercuros, iar încălzirea în aer sau oxigen la 350 °C îl transforma în oxidul mercuric de culoare roșie: 2Hg(s) + O(g) → 2HgO(s). Mercurul metalic reacționează cu halogenurile, formând săruri; astfel rezultând: Mercurul dizolvă alte metale, formând compușii numiți amalgame. Amalgamarea reprezintă metoda chimică de recuperare a mercurului pentru reutilizare prin procesarea soluțiilor sărurilor de mercur în apă; acest proces depinde de abilitatea mercurului de a forma aliaje
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
iau parte la aceste reacții. Totuși, dacă oxigenul este întâi protonat pentru a forma R−OH, gruparea care pleacă (apă) este mult mai stabilă, iar substituția poate avea loc. De exemplu, alcoolii terțiari reacționează cu acidul clorhidric pentru a produce halogenuri alchilice terțiare, unde gruparea hidroxil este înlocuită de un atom de clor. Dacă se dorește ca un alcool primar sau secundar să reacționeze cu acidul clorhidric, este nevoie de un activator precum clorura de zinc. Alternativ, conversia poate fi făcută
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
de wolfram este solicitat intens din punct de vedere termic. Vaporii de wolfram se depun pe balonul de sticlă înegrindu-l. Prin introducerea unor halogeni, cum este "iodul", într-o anumită cantitate, acesta se combină cu atomii de wolfram formând o halogenură de wolfram, un gaz incolor care se descompune datorită temperaturii ridicate când ajunge lângă filament. Aici atomul de wolfram se depune pe filament iar halogenul eliberat își reia ciclul. Rolul halogenului este ca pe toată perioada de funcționare a lămpii
Sursă de lumină în proiecția cinematografică () [Corola-website/Science/299613_a_300942]
-
împreună cu Nipce pun bazele daghereotipiei, realizând fotografii bazate pe acțiunea luminii asupra sărurilor de argint aplicate la început pe o placă metalică. Suportul pentru fotografii a fost apoi sticla de cristal, hârtia și suportul transparent flexibil, fotosensibil pe bază de halogenură de argint pus la punct de George Eastman în 1884 cea care a făcut posibilă proiecția cinematografică. Este bine să amintim contribuția importantă a inventatorului Thomas Alva Edison care prezintă la "Expoziția Mondială de la Chicago" aparatul numit "kinetoscop". Acesta prezenta
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
, înseamnă un produs care conține unul sau mai multe straturi fotosensibile aplicate pe un suport destinat înregistrării imaginilor alb-negru sau color. Poate fi preparat pe bază de halogenură de argint sau alte elemente fotosensibile. "Materialul fotografic" se folosește în arta fotografică, sub forma de suport transparent rigid sau placă fotografică sau sub denumirea de "„roll film”" suportul transparent flexibil negativ. Pentru diapozitive de asemeni suportul poate fi rigid
Material fotografic () [Corola-website/Science/299434_a_300763]
-
dimorfism sexual accentuat masculul având culoare cărămizie a nu se confunda cu adiadocochinezie telecomunicațiilesunt deservite de către furnizori de telefonie fixă regelecel mai importantla început este otrăvit dar supraviețuiește în unele situații în locul bobinelor polare concentrate se pot folosi magneți permanenți halogenurile de argint sunt folosite în tehnica fotografică sau la producerea prin galvanizare a oglinzilor aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să iasă cum soțul ei a fost introvertit ea a devenit centrul vieții sociale de la curte responsabilitatea existenței
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
formează hidrura de litiu, LiH, care este cea mai stabilă dintre hidrurile metalelor alcaline. Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura, LiN; de asemenea, se combină direct la cald cu halogenii formând halogenuri, LiX, cu sulf, formând sulfura, LiS, cu carbonul, formând carbura, LiC, cu siliciul, formând siliciura, LiSi, etc. Litiul este al 33-lea element că abundență pe Pământ, dar datorită mării lui reactivități este găsit doar sub formă de compus. Litiul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
depinde de condițiile de temperatură și presiune. Cei mai cunoscuți compuși interhalogenici ai bromului sunt formula 69, formula 70, formula 71, formula 72, formula 73. Din punct de vedere chimic, aceste combinații sunt reactive. Ele sunt oxidanți și reacționează cu majoritatea elementelor dând amestecuri de halogenuri. În general, proprietățile fizice ale acestor combinații sunt intermediare între cel al bromului și al celuilalt element halogen din compoziția compusului. Combinațiile oxigenate ale bromului sunt mai greu de preparat decât cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cupru (II), care are ca produs de reacție iodura de cupru (II). Aceasta se va descompune în iodură de cupru (I) și iod molecular: În laborator pot fi utilizate diverse metode de izolare a iodului, de exemplu izolarea analoagă a halogenurilor: oxidarea iodului din acidul iodhidric cu ajutorul dioxidului de mangan. Iodul elementar este folosit ca dezinfectant în diverse forme. Poate fi folosit ca element în sine sau sub forma anionului I dizolvat în apă. Iodul poate proveni din iodofori, care conțin
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
descoperiri, diferite colective de cercetători au preparat și alți compuși de xenon, reacțiile chimice ale acestui element înregistrând o rapidă dezvoltare. Xenonul reacționează direct numai cu fluorul. La ora actuală compușii xenonului se pot grupa în principal în patru categorii: halogenuri, oxizi și oxi-halogenuri, acizi, alți compuși. O categorie specială o reprezintă clatrații și excimerii la care participă atomi de xenon. Sunt cunoscute trei fluoruri ale xenonului: formula 6, formula 7, și formula 8. Fluorurile xenonului au fost și sunt punctul de pornire pentru
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
dintr-o serie de straturi, incluzând două pelicule de poliester, un strat de cărbune, un strat adeziv și un strat dintr-un copolimer de stiren și acrilonitril ex 3703 90 10 10 Coală de hârtie, acoperită cu o emulsie de halogenură de argint, pentru 0 fabricarea mărfurilor de la subpoziția 3701 20 00 (a) ex 3707 10 00 10 Emulsie fotosensibilă pentru sensibilizarea discurilor de siliciu (a) 0 ex 3707 90 30 10 Pigment, sub formă de pulbere, constând din magnetit și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
este determinarea consumului chimic de oxigen (CCO) al substanțelor organice solide sau lichide prin aplicarea oricărei metode standardizate, în condiții de laborator stabilite. Informațiile privind formula substanței sunt utile în realizarea acestui test și pentru interpretarea rezultatului obținut (de exemplu, halogenuri, săruri feroase ale compușilor organici, compuși organici clorurați). 1.2. DEFINIȚII ȘI UNITĂȚI Consumul chimic de oxigen este o măsură a oxidabilității unei substanțe, exprimat prin cantitatea echivalentă de oxigen a unui reactiv oxidant consumat de substanță în condiții de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]
-
un compus halogenat al unui alcan. Uneori se utilizează un acid Lewis pe post de catalizator. Acilarea Friedel-Crafts este un caz particular al substituției electrofile aromatice. Reacția constă în acilarea unui compus aromatic, în acest caz a benzenului, cu o halogenură acidă. În proces se folosește drept catalizator un acid Lewis. Un număr mare de compuși chimici de o importanță industrială ridicată sunt obținuți prin înlocuirea unuia sau mai mulți atomi de hidrogen ai benzenului cu alte grupe funcționale. Benzenul este
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
înveliș subțire de oxid de niobiu (V) pot fi produse prin procesele de depoziție de vapori chimici sau de depoziție de straturi atomice, în fiecare caz prin descompunerea termala a etoxidului de niobiu (V) la peste 350 °C. Niobiul formează halogenuri cu numerele de oxidare +5 și +4, precum și diverși compuși substoichiometrici. Pentahalogenurile () au centri de Nb octaedrici. Pentafluorura de niobiu (NbF) e un solid alb cu o temperatură de topire de 79.0 °C iar pentaclorura de niobiu (NbCl) e
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
reactiv versatil, fiind folosită la generarea de compuși organometalici, cum ar fi diclorura de niobocen (). Tetrahalogenurile () sunt polimeri închiși la culoare cu legături Nb-Nb, cum ar fi tetraflorura neagră, higroscopica de niobiu (NbF) și tetraclorura maro de niobiu (NbCl). Compușii halogenurilor anionice sunt binecunoscute, acest fapt datorându-se acidității Lewis a penthalogenurilor. Cel mai important e [NbF], care e un intermediar în separarea Nb și Ta din minereuri. Această heptafluorură tinde să formeze oxopentafluorura mai ușor decât o face compusul tantalului
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
e [NbF], care e un intermediar în separarea Nb și Ta din minereuri. Această heptafluorură tinde să formeze oxopentafluorura mai ușor decât o face compusul tantalului. Alți compuși halogenici includ octaedrica [NbCl]: Pentru metalele timpurii, o varietate de grupuri de halogenuri sunt cunoscute, un prim exemplu fiind [NbCl]. Ați compuși binari ai niobiului includ nitrura de niobiu (NbN), care devine un supraconductor la temperaturi joase și e folosită la detectorii de lumină infraroșie. Principalul carbid de niobiu este NbC, un metal
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
liant (material de cimentare) de diverse tipuri. Este realizată prin minerale argiloase (filosilicați), carbonați (CaCO), silice amorfa (SiO) și oxi/oxihidroxizi de Fe (FeO(OH)). 2. Rocile sedimentare chimice iau naștere prin precipitația soluțiilor marine saturate că evaporite (Carbonați, Sulfați, Halogenuri etc.). 3. Roci sedimentare de origine biotica (biogene) sau Biolite se formează prin activitatea organismelor, vii sau moarte, de exemplu: turba sau cărbune inferior din resturi de plante carbonizate. 4. Sedimentele reziduale sau "rocile reziduale" se formează din rocile descompuse
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
cristale cubice cu fețe centrate. Însă, pentru acest compus, savanții rămân incerți cu privire la compoziția chimică a acestuia. În compușii halogenați, berkeliul poate avea starea de oxidare +3 sau +4. Starea +3 este cea mai stabilă, în special în soluții, deși halogenurile tetravalente (ca BkF și CsBkCl) sunt cunoscute doar în formă solidă. Coordinarea atomilor de berkeliu în fluorura și în clorura sa trivalentă se face în forma trigonală prismatică, cu numărul de coordinare 9. În bromurile trivalente, forma cristalină este trigonală
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
o descreștere (de aproximativ 15%) în volumul cristalului. SmS prezintă histerezis, adică atunci când presiunea este eliberată până la 0,4 kbari, compusul revine la starea de semiconductor. Samariul metalic reacționează cu toți halogenii (fluor, clor, brom și iod) pentru a forma halogenuri trivalente: Reducerea acestora cu samariu, litiu sau sodiu metalic la temperaturi ridicate (de aproximativ 700-900 ° C) produce halogenuri divalente. Diiodura de samariu poate fi preparată prin încălzirea triiodurii, SmI, sau prin reacționarea samariului cu 1,2-diiodoetan în tetrahidrofuran anhidru la
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
4 kbari, compusul revine la starea de semiconductor. Samariul metalic reacționează cu toți halogenii (fluor, clor, brom și iod) pentru a forma halogenuri trivalente: Reducerea acestora cu samariu, litiu sau sodiu metalic la temperaturi ridicate (de aproximativ 700-900 ° C) produce halogenuri divalente. Diiodura de samariu poate fi preparată prin încălzirea triiodurii, SmI, sau prin reacționarea samariului cu 1,2-diiodoetan în tetrahidrofuran anhidru la temperatura camerei: De asemenea, reducerea produce numeroase halogenuri non-stoichiometrice ale samariului cu o structură cristalină bine definită, cum
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]