748 matches
-
de lege femee, eu cu dânsa urât am petrecut, făcând felurimi de diavolii, au dat farmece“, susține bărbatul, acu zând-o chiar că a vrut să-l scoa tă din minți cu tot felul de poțiuni magice vărsate în mâncare. Gheorghe hangiul pretinde că motivul neîmpăcării sale cu soția îl constituie tatăl acesteia care l-a bătut chiar în ziua de sfântul Vasile și apoi l-a dat afară din casă, purtându-l prin judecăți. Recăsătoriile creează la rândul lor alte și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Istoria critică a literaturii române: 5 secole de literatură. Pitești: Paralela 45, 2008, p. 1463, 1490. BUSUIOC, Nicolae; BUSUIOC, Florentin. Scriitori și publiciști ieșeni contemporani: dicționar 1945-2008. Ediția a 3-a, revăzută și adăugită. Iași: Vasiliana'98, 2009, p. 631-633. HANGIU, Ion. Presa românească de la începuturi pînă în prezent: dicționar cronologic 1790-2007. Volumul IV: 22 decembrie 1989-2007. București: Comunicare.ro, 2009, p. 159. POPA, Marian. Istoria literaturii române de azi pe mâine. Volumul II: 23 august 1944 22 decembrie 1989. Versiune
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în comicul spumos, ci și în naturalismul tenebros. O făclie de Paște și În vreme de război posedă un substrat asemănător, însă diferența de clasificare operată de mine se explică prin raportarea protagonistului la real. Astfel, dacă în primul caz, hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în momentul declanșării nebuniei sale din final, că drama sa are loc în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în momentul declanșării nebuniei sale din final, că drama sa are loc în frontierele lumii reale, obiectul terorii sale fiind constituit de amenințarea concretă a unei foste slugi recalcitrante, Gheorghe, în al doilea caz, hangiul român Stavrache, chiar înainte de prăbușirea sa psihică de la sfârșit, crede că se confruntă cu o fantomă, obiectul terorii sale fiind reprezentat de apariția repetată a fratelui său, Iancu, socotit mort. În această falsă identificare rezidă, de altfel, originalitatea remarcabilă a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sală, complet imun la via reacție de dezaprobare venită, explicabil, din partea auditoriului. Ni se pare evident că această pirofobie stă la baza înspăimântătorului act sacrificial, care dobândește contururi maniacal-blasfematorii în finalul nuvelei. Proza debutează in medias res, cu imaginea unui hangiu îngândurat, în așteptarea diligenței. Cadrul static și elementele descriptive reduse proporțional favorizează evocarea: viața lui Leiba Zibal, deși lungă, nu a fost una fericită. Tinerețea i-a fost marcată de violență inexplicabilă și gratuită, iar incidentul petrecut pe când era băiat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și roagă, ironic, stăpânul evreu să-l aștepte în noaptea de Paști, ca să ciocnească ouă roșii împreună. Naratorul prezintă în continuare, conform unei insolite rețete a suspansului (menționez că la fel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
securea, dovedind, astfel, că instinctul de conservare este mai puternic decât instinctul pecuniar. Sura, soția lui, află abia acum ceea ce lectorul a știut de la bun început, anume că "Leiba e în adevăr bolnav". Deși s-a înnoptat de-a binelea, hangiul nu poate dormi. Nu știe dacă frânturile de conversație din fața porții, pe care urechea sa amăgită le percepe, sunt ale unor tâlhari, conduși de Gheorghe. Tensiunea, acumulată până la refuz în paginile precedente, atinge contururi stranii. Zgomotele monotone îl tulbură pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate fi decât Gheorghe. Ceata asediatorilor forțează intrarea, străpungând lemnul porții cu un sfredel. Însă, vidat de orice simț al proporțiilor, psihicul hangiului intră în colaps: "Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit [...]. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lemn moartă, sfredelul în osul viu al pieptului, adânc, mai adânc, până să atingă inima, pe care s-o oprească din zvâcniturile-i nebune și s-o țintuiască pe loc". Refrenul acesta, desprins dintr-o teamă inițial paralizantă, galvanizează intențiile hangiului: "da! s-o țintuiască pe loc". Metamorfoza psihosomatică este completă: "tremurătura lui se opri, abaterea dispăru și figura-i [...] luă o bizară seninătate". Personajul este gata de acțiune: "El se ridică drept, cu siguranța unui om sănătos și puternic". Odată
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ucigașul i-a căzut deja în capcană; ceea ce urmează constituie doar o formalitate: "Zibal dete drumul ochiului și, apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber, cu o smucitură supremă trase înăuntru brațul întreg". În timp ce acoliții slugii se grăbesc să dispară, hangiul rămâne să-și pregătească în solitudine răzbunarea, care se desface migălos, în falduri tenebroase. Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor dramatic experimentat, chiar înainte de consumarea propriu-zisă a climaxului, naratorul mută focusul asupra soției lui Zibal, care se trezește, brusc, din somn, pentru a descoperi că Leiba, bolnav deja recunoscut ca atare, nu-i
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încet pe unul câte unul erau parcă labele unui gândac, care se zgârcesc și se întind". Țipetele Surei, care-și strigă, repetat, soțul pe nume, rămân fără răspuns din partea acestuia. De-abia când sătenii, întorși de la biserică, năvălesc în curte, hangiul are o reacție, încă mai terifiantă prin calmul aparent cu care este jucată. Astfel, el se hotărăște să meargă la Iași, ca să-i spună rabinului că nu mai este evreu, ci creștin, de vreme ce a aprins o făclie de Paște, întru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
schiței" (desemnarea îi aparține autorului; în fapt, organizarea este tipică unei nuvele divizate în trei părți distincte) În vreme de război (1898) constituie pandantul ambiguizat epic al mai vechii nuvele O făclie de Paște. Substratul intrigii rămâne aproximativ același: un hangiu (de data aceasta, un etnic român) este torturat de propria conștiință, care suspectează manifestarea iminentă a unui pericol înspăimântător. Originalitatea scenariului caragialian rezidă în plasarea convenabilă a acțiunii între doi poli reflectorii: unul fiind constituit de naratorul omniscient (și, implicit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lectorul informat de naratorul omniscient, cât și din confuzia de identificare ontologică în care este învăluit, până la final, personajul central. Premisele acțiunii, expuse în partea întâi, sunt simple: o ceată de briganzi tulbură, prin jaf și crimă, lumea rurală a hangiului Stavrache, om înstărit, care își face griji în privința siguranței avutului. Într-o seară, are surpriza să primească vizita fratelui său, popa Iancu, doritor să-i afle sfatul. Se produce, astfel, o subită inversare de roluri: cel care trebuia să fie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de timp lipsite de vești din partea fugarului, Stavrache primește o scrisoare redactată de Iancu în chiar ajunul asaltului redutei Plevna. În paralel, aflăm că, deși tâlharii fuseseră judecați și condamnați, magistrații nu reușiseră să elucideze misterul identității căpeteniei acestora. Pe când hangiul începe să se întrebe dacă popa are de gând să se întoarcă, o altă scrisoare, de data aceasta, oficială, îi risipește îndoilelile: sublocotenentul Iancu Georgescu a căzut la datorie, asemenea unui erou. Cum acesta nu avea familie, toată averea sa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fantomă incarnată. Că avem de-a face cu un calm aparent al victimei asaltului devine clar chiar în pragraful următor, atunci când fragilele bariere raționale, pulverizate de oroarea apariției considerate supranaturale, reacționează prompt: "când nebunul a voit să-l sugrume, atunci hangiul, smintit și el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
până colo; s-a-nchinat întruna rugându-se fierbinte pentru odihna sufletului răposaților și a băut mereu rachiu bun, ca să-și îndepărteze gândurile negre". La o oarecare distanță în timp, experiența cu aparență supranaturală se repetă. Privind parada militară a unei companii, hangiul recunoaște în căpitan pe fratele decedat. Acesta îl urmărește în tindă pe Stavrache, care, ajuns la limita rezistenței psihice, încearcă să-l sugrume. Efectul este însă contrar celui scontat: "Dar cu cât strânge mai tare, cu atât chipul căpitanului se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a pornit crivățul s-o vârtejească", doi călători misterioși bat în poarta hanului. Sosirea lor are, din nou, valența unui topos premonitoriu la Caragiale (corespondentul vorbărețului cuplu de studenți întâmpinat de Leiba Zibal). Atunci când unul dintre oaspeți i se adresează hangiului pe nume, adăugând că i-a aflat identitatea din mărturisirile tovarășului său de călătorie, Stavrache, mirat, vrea să afle identitatea celui care pare a-l cunoaște atât de bine. Șocul descoperirii lui Iancu în persoana unuia dintre musafiri este însoțită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lor, cu simptome de paralizie fizică. În această scenă, se găsește unul dintre cele mai pure, mai convingătoare și mai memorabile tablouri ale terorii din literatura autohtonă, care merită să fie citat integral fie și numai din rațiuni de expresivitate: "Hangiul deschise gura mare să spună ceva, dar gura făsă să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari privind țintă, peste înfățișarea aceea, în depărtări neînchipuite; mânile voiră să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sus, nălțându-și gâtul afară din umeri, ca și cum o putere nevăzută l-ar fi tras de păr vrând să-l desprindă de la pământ, unde parcă era înșurupat". Are loc, paradoxal, o mișcare de compresie fizică; brațele sunt străbătute de spasme; trupul hangiului se zăvorăște în sine ca într-o închisoare a minții, un Tartar pe care nici măcar lucida conștiință auctorială nu-l poate cuprinde în integralitate: "Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede chiar mai jos decât fusese, apăsându-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a fost o simplă farsă. Reacția lui Stavrache este stranie: "se ridică în picioare foarte liniștit; se duse drept la icoane; făcu câteva cruci și mătănii; apoi se sui în pat și se trânti pe o ureche". Intrigat de manifestarea hangiului, mezinul încearcă să-l scoată pe acesta din starea de prostrație. Atingându-l pe umăr, Iancu provoacă prăbușirea întregii defensive psihice a lui Stavrache, care se lasă înghițit de nebunia violentă: "La acea ușoară atingere, un răcnet! [...] și omul adormit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nebunia violentă: "La acea ușoară atingere, un răcnet! [...] și omul adormit se ridică derpt în picioare, cu chipul îngrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile-ncleștate, cu gura plină de spume roșcate". Este inevitabilă o confruntare fizică între cei doi oaspeți și hangiu, care s-ar fi încheiat în favoarea ultimului dacă Iancu, ajutat de companionul său, a cărui identitate nu este niciodată devoalată, nu i-ar legat mâinile cu o curea și nu l-ar fi lovit cu hotărâre: "Fratele îi trase un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este făcută, de exemplu, de William Langland în prologul de la The Vision of Piers Plowman, scris în secolul al XIV-lea. ,,Bucătari și ucenici strigând: Hai la plăcinte calde, calde! Și gâscă bună, și porc! Hai, veniți să mâncați!" Și hangiii le spuneau cam același lucru: "Vin alb de Alzacia și vin de Gasconia, Vin de Rin și de La Rochelle să spele friptura cu el"161". Langland nu este singurul care menționează mâncarea gata pregătită pentru consum în Anglia medievală. Potrivit
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Iași, 1976, p.226 14 Scrisoare a lui A.D. Xenopol către Iacob Negruzzi, de la 1869, în Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, Editura Albatros, București, 1971, vol. II, p.p. 14-15 15 George Panu, Amintiri..., vol.II, p.10. 16 conform I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești 1790-2000, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004 17 George Panu, op.cit, vol.I, p.15 18 idem, p.324 19 În anii '70 ai secolului XIX, rafinarea continuă a prelecțiunilor a dus chiar la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
bucure este și un vas, un recipient (cană, căniță, cănuță) în care călăuzitorul destinelor a refuzat să depoziteze virtuțile împlinirii prin bucurie, un recipiendar care nu și-a găsit redemptorul pentru că a ratat timpul propice; drama pe care o trăiește hangiul Stavrache (În vreme de război) este cea a autocrucificării sufletești ca pedeapsă pe care partea bună a sufletului său o aplică iubirii de arginți, înscrisă la rîndu-i în destinul hangiului prin chiar numele ce i-a fost predestinat: purtător al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]