770 matches
-
putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod vos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo, o mândrețe de fată. Et... - vru să continue hangiul, dar plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hostes! - suspină hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo, o mândrețe de fată. Et... - vru să continue hangiul, dar plânsul îl podidi iarăși. — Omule, nu ne mai fierbe atâta! Ce s-a-ntâmplat? — Hodie, de dimineață m-am sculat să dau la porci. Am cinci porci, nici mai mulți, nici mai puțini. Puteam, nici vorbă, să am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
descui, mă duc la patul ei, patul gol! Mă uit... gratiile de la fereastră smulse! Vreau să strig „Săriți, hoooții!” când dau cu ochii peste hârtia asta... era aruncată peste napi... îi recunosc scrisul... of, of, of! - reîncepu să se vaite hangiul. Metodiu luă hârtia și citi: „Quousque tandem abutere, pater, patientia nostra? Quamdiu etiam furor iste tua nos eludet? Nihilne te amorem nostrum, nihil timor urbis moverunt? Salve, pater meus. Post festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia vincit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nostra? Quamdiu etiam furor iste tua nos eludet? Nihilne te amorem nostrum, nihil timor urbis moverunt? Salve, pater meus. Post festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia vincit. Da’ cine e Zbignew ăsta? — E locotenent de cavalerie - sughiță hangiul - băiatul lui Potoiki, hatmanul. Păi atunci fata dumitale n-a nimerit așa rău - zise Metodiu. — Ce vorbești?! - se trezi hangiul. Hatmanul a murit anul trecut, ăsta, băiatul, și-a mâncat averea la cărți ca taică-său, n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia vincit. Da’ cine e Zbignew ăsta? — E locotenent de cavalerie - sughiță hangiul - băiatul lui Potoiki, hatmanul. Păi atunci fata dumitale n-a nimerit așa rău - zise Metodiu. — Ce vorbești?! - se trezi hangiul. Hatmanul a murit anul trecut, ăsta, băiatul, și-a mâncat averea la cărți ca taică-său, n-a mai rămas decât uniforma pe el. îi cunosc eu pe ăștia: vulpem pilum mutat, non mentem; țin fata o săptămână, două, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dau drumul. Și i-am tot spus fetei: „Draga tatii, una hirundo non facit ver. Homo ornat locum, non hominem locus”. Dar mă ascultă cineva? Vorba ceea: „Fabelam narrat asino surdo”, ca prostu’, of, of, of! Episodul 103 CONTINUĂ POVESTEA HANGIULUI — Căci nu mi-e de alta - urmă hangiul după ce-și mai ostoi lacrimile - dar pe fata asta am grijit-o ca pe ochii din cap. E copilă din flori, dar prin florile acelea eu am fost bărzăunele. — E... frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Draga tatii, una hirundo non facit ver. Homo ornat locum, non hominem locus”. Dar mă ascultă cineva? Vorba ceea: „Fabelam narrat asino surdo”, ca prostu’, of, of, of! Episodul 103 CONTINUĂ POVESTEA HANGIULUI — Căci nu mi-e de alta - urmă hangiul după ce-și mai ostoi lacrimile - dar pe fata asta am grijit-o ca pe ochii din cap. E copilă din flori, dar prin florile acelea eu am fost bărzăunele. — E... frumoasă? - îndrăzni Iovănuț. — Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hangiul după ce-și mai ostoi lacrimile - dar pe fata asta am grijit-o ca pe ochii din cap. E copilă din flori, dar prin florile acelea eu am fost bărzăunele. — E... frumoasă? - îndrăzni Iovănuț. — Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult păr să mă pot tunde, dacă n-aș avea burta asta cu care mi-e rușine să ies la poartă și dacă ochii nu mi-ar fi roșii de plâns, ci albaștri, ați avea imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mea din tinerețe, cu care ea seamănă leit, nemaipunând la socoteală faptul că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi, străine, că nu-i de zâmbit - oftă hangiu. A avut două mame, fie-le țărâna ușoară! Câteodată Domnul, în nemăsurata sa lucrare, mai obosește și-atunci de sub mâna sa tremurătoare ies făpturi de care te-ai speria oarecum dacă Dânsul nu s-ar trezi brusc din visare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alcătuire a scos, nu le-ar da o minunată înfățișare a chipului și a trupului. Mamele fetei mele erau două gemene de-aici, de la noi, atât de gemene că nu puteau umbla una fără alta, fiind lipite uite-aici - și hangiul își arătă regiunea șoldului, pe o bună porțiune. — Aha! - făcu Metodiu. — Erau fete sărace, așa că n-a avut cine le desparte - urmă hangiul. Și când s-au făcut mai mari, erau așa de frumoase că nici nu știai cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la noi, atât de gemene că nu puteau umbla una fără alta, fiind lipite uite-aici - și hangiul își arătă regiunea șoldului, pe o bună porțiune. — Aha! - făcu Metodiu. — Erau fete sărace, așa că n-a avut cine le desparte - urmă hangiul. Și când s-au făcut mai mari, erau așa de frumoase că nici nu știai cu care să stai de vorbă mai întâi. De măritat, nu s-au măritat, că în târgul nostru nu s-au găsit doi feciori așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
votat? Așa a apărut Malgorzata. Episodul 104 GHICI CINE VINE LA PRÂNZ „Deh” vru să spună Metodiu, când de-afară se auzi crescând tot mai lămurit un galop de cai, apoi niște nechezaturi, ca și când caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și mustețile și punând paharul la loc. Decât coadă de cal, mai bine cap de măgar. Dar cum nu-i tocmai ușor să trăiești așa, mai avem un proverb: decât ceai în pahar, mai bine votkă-n samovar. Macek! — Viiinee! - răspunse hangiul. — Și mai e ceva - urmă Vasea. Din votkă culegi multă-nțelepciune și, la drept vorbind, nu mai ești ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Și-apoi, nu crede preacuvioșia-ta că sus, în împărăția Sa, Domnul are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot fi de folos? — Din câte am fost informat, tu ai avut o fată, Malgorzata. — Cum adică... am avut?!... făcu hangiul. Eu cred c-o mai am, că doară... — Eu cred că n-o mai ai - spuse rece pan Bijinski. De vreme ce ți-a fost luată, n-o mai ai. Ea aparține acum lui Zbignew, fiul stăpânului meu. Sper că nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunăvoie. Nu mă îndoiesc, numai că normal trebuia să mă-ntrebe... — Normalitatea unui fapt împlinit n-o stabilești tu - îi taie vorba pan Bijinski. Nu tot ce-i anormal e imoral, și invers. Dar problema e alta. — Ce problemă?! - făcu hangiul. — Fetei îi lipsesc doi dinți - răspunse pan Bijinski. în calitate de tată trebuie să te îngrijești să aibă de toate. Din 1317, de când e atestată familia Potoțki, toți membrii ei au avut dantura completă. De altfel, măseaua de minte e pe stema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tată trebuie să te îngrijești să aibă de toate. Din 1317, de când e atestată familia Potoțki, toți membrii ei au avut dantura completă. De altfel, măseaua de minte e pe stema familiei. — Și eu ce pot să fac?! - zise uimit hangiul. — Vei plăti despăgubiri: fata va fi dusă la Cracovia și i se vor pune doi dinți de aur. în plus, a treia măsea din dreapta sus e găurită. Va fi umplută, tot pe cheltuiala ta. Se pleacă la Cracovia poimâine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i cât acolo păroasele-i piciorușe. Zgomotul loviturii îl trezi pe hangiu care se puse pe văicărit. — Ați văzut? - strigă el printre lacrimi - ați văzut? Nu numai că mi-au furat fata, dar îmi cer și despăgubiri! O, Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit? Unde ești, Stăpâne? Ce faci? Dormi, Doamne? Scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai că mi-au furat fata, dar îmi cer și despăgubiri! O, Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit? Unde ești, Stăpâne? Ce faci? Dormi, Doamne? Scoală-te, Tată ceresc, că dușmanul nu doarme! — Eu zic, venerabile cetățean - glăsui Metodiu, după ce hangiul își termină suspinele - că deși multe din cele ce trăim par a se alcătui la voia întâmplării, nu există totuși lucruleț oricât de mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dumitale cu numitul Zbignew eu văd dacă nu amestecată mâna Domnului, măcar muiîndu-se degetul Său mic, ori poate, de înțeleg bine chiar inelarul he, he. Variate căile Domnului, frate dragă! — Variate, variate, dar să le știm și noi! - făcu îmbufnat hangiul. — Ar fi un mare păcat și din toate punctele de vedere un neajuns, supăratule tată - urmă Metodiu. Cerul nu poate fi o democrație care să-ți arate dumitale de ce ți-a lăsat fata să fugă în lume cu unul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că stăm acum, m-a înțărcat tata, fie-i stepa ușoară... — Fie-i stepa ușoară - mormăiră într-un glas ceilalți cazaci. — ... apoi nu vorbele sunt bune - continuă Vasea - ci faptele. Fapte, fapte, fapte! cum spuneau bătrânii noștri. — Ce fapte? - zise hangiul, ștergându-și lacrimile. — Din cele mai vechi timpuri - zise Vasea lăsându-se pe spătarul scaunului și făcând semn unui ortac să-i umple paharul - unul din obiceiurile sfinte ale neamului căzăcesc, probă de bărbăție și treabă pentru hătmănie, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi să merg cu fratele Iovănuț la ei la castel, în numele jupânului Macek, și să le spunem franc, în față: ați luat fata, s-o stăpâniți sănătoși! Iată binecuvântarea noastră: să fie într-un ceas bun! — Bine, bine - zise hangiul - da’ cu cei doi dinți lipsă ce facem? — Mda - făcu Metodiu. într-adevăr, aici e buba: nu te poți prezenta acolo cu mâna goală. N-ai dumneata în toată casa asta doi dinți rămași pe undeva, în vreun borcan, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]