1,072 matches
-
prietenie în Republica Cuba a președintelui României, împreună cu soția sa, s-a încheiat prin întâlnirea celor doi șefi de stat, însoțiți de membrii celor două delegații, în localitatea Varadero, atracția turistică a Cubei, situată la 141 km la est de Havana, cu o plajă cu praf de diamante, care se întindea pe 17 km, de-a lungul coastei unei peninsule; jumătate din hotelurile țării se află acolo de la cele ieftine la cele ale lanțurilor internaționale. Localitatea Varadero s-a dezvoltat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Ecuador), au fost negociate și semnate, în total, 48 de documente politice, economice și culturale, printre care un Tratat de prietenie cu Costa Rica și 4 Declarații comune. Obiective aflate în Patrimoniul U.N.E.S.C.O. Nucleul urban vechi și fortificațiile orașului Havana Orașul Trinidad și fabricile de zahăr din zona Valle de los Ingenios Cetatea "San Pedro de la Roca" din orașul Santiago de Cuba Parcul Național "Desembarco del Granma" Peisajul arheologic al primelor plantații de cafea din sud-estul țării Centrul vechi istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că eu nu m-am ales cu nimic și regret și acum că am dat-o în bară. Deși s-ar putea ca Lazaro...să-mi fi tras clapa... Un amic, cu care făceam lungi plimbări prin grădina botanică din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
S-au tras clopotele în sat, iar oamenii satului s-au rugat cu ochii în lacrimi la Cel de Sus, dar blestemul nu s-a risipit. Vitele abia se tîrau, laptele a secat, porumbul avea frunzele răsucite ca țigările de Havana, iarba era uscată ca tutunul, de îți puteai suci țigara cu ea. Blestem mare, oameni buni, conchidea bătrînul satului, moș Vasile Alistar. Noi, copiii, treceam hotarul satului și căram buruieni pentru vite de prin ogoare străine, de prin pădure și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
frănjurei, dar se vede tot. Oamenii rîd cu poftă și mulțumirea se citește pe fețele lor. Dar mașini au? Televizor, becuri și altele, au? N-au nimic. În junglă?! Dar dumneta unde stai? Într-o casă ca ale noastre, în Havana. Nu mă prosti. Havana este oraș, oraș ca ale noastre. Păi acolo stau. Deci au orașe și au și junglă. Cam așa. Ăia goi sînt în junglă. În junglă se mănîncă oameni! Cum?! sar ca fripți. Sînt canibali rău de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot. Oamenii rîd cu poftă și mulțumirea se citește pe fețele lor. Dar mașini au? Televizor, becuri și altele, au? N-au nimic. În junglă?! Dar dumneta unde stai? Într-o casă ca ale noastre, în Havana. Nu mă prosti. Havana este oraș, oraș ca ale noastre. Păi acolo stau. Deci au orașe și au și junglă. Cam așa. Ăia goi sînt în junglă. În junglă se mănîncă oameni! Cum?! sar ca fripți. Sînt canibali rău de tot. Se halesc făcuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și... am avut un vis ciudat. Merită să fie povestit. Parcă eram un cîine (ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu era nimeni, dar pe străduțele laterale vedeam ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul meu. Mă trecea un fior rece și am început să strig cît pot: Degeaba, este osul meu... cu decret... dl.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl termin! Dar trebuie să-i prinzi una și va fi greu. Emoțiile se înmulțeau, pașaport, bilete de avion, valiza, echipamentul, toate se petreceau ca într-un vis. Avionul, escala la Madrid, Atlanticul și 12 ore de mers non-stop spre Havana. Căldura umedă care i-a luat în primire chiar de la aeroport, palmieri, cocotieri, bananieri și stoluri de papagali, gălăgioși, toate la un loc au produs o puternică impresie echipei noastre de boxeri. Hotelul era foarte bun și pregătirile le făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de un sfert de oră, pe jos. Colegii s-au bucurat, l-au servit cu ceai și i-au prezentat un caz mai deosebit. Mulțumit, Modesto gusta aerul răcoros al serii. Privea cerul înstelat și regreta că, datorită luminilor din Havana, se vedeau doar stelele mai intens luminate. Ar fi stat pe o bancă puțin, dar se grăbea să prindă un serial la TV. În trecerea prin parcul pustiu, admiră(a cîta oară?) uriașii ficuși, bătrîni de cînd lumea, cu trunchiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă Echú a demonstrat că face miracole. La un an de la afacerea încheiată cu mine a căzut, dar n-a murit. A pierdut însă mult din putere și de la al treilea copac nu mai poate urca. L-am întîlnit în Havana Veche. A scos o roată de la bicicletă și a meșterit un soi de ladă cu două locuri pe băncuță. Transport turiști. Dacă n-am turiști, car de toate. Scoate bancheta și îmi arată o ladă. Duc zarzavaturi la piață. Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ușor pe My. Ce zici, o luăm de la capăt? Nu, vreau pantofi! Vreau să ne trăim prezentul! Viața se scurgea domol în casa lui Ramón, dar armonia aceea misterioasă n-a mai revenit! Deducții de amator În cartierul Vedado din Havana s-a răspîndit vestea unei oribile crime. Un german, care închiriase un micuț apartament, a fost ucis. Ăsta este al doilea neamț de la începutul anului, șoptea lumea pe la colțuri. Toți știau despre ce și cum și nu conteneau să adauge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
neamțul a stat mort trei zile, pînă a venit un coleg la el. A ciocănit în ușă, aceasta s-a deschis singură și înăuntru nu era nimeni. Poliția a sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus să zgremțene la un dulap jegos. După ce l-au dat deoparte a apărut și neamțul mort, urît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cash, ăștia umblă cu cardul la ei. O fi avut ceva aparate electronice, dar astea nu-s tentante în Cuba. Aici sar în ochi și te găbjesc urgent polițiștii, care sînt cîtă frunză, cîtă iarbă. Atunci ce și cum? În Havana Veche, aproape de port, există o străduță Santa Valeria care dă direct în golf. Aici, într-o grădiniță umbroasă, se poate bea o cafea cubaneză veritabilă. Amabilitatea amfitrionilor atrage ca un magnet clientela. Cu ceva timp în urmă, înainte de povestea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la noi... Ce frumos! Sînt veseli cu toții. Oare? Chiar și părinții, Amanda și Raul? Eleggúa nu glumește Am un sentiment ciudat, un soi de frică amestecată cu o curiozitate bolnăvicioasă. Mă plimb de o oră pe o străduță sărăcăcioasă din Havana Veche. Puținii oameni care au treabă pe acolo se uită la mine ca la urs, mă salută și apoi merg cu capul întors spre mine pînă se împiedică. Eram aproape obsedat de o curiozitate ciudată în a cunoaște mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi cere un preț modest, deși aș fi plătit și de cinci ori mai mult. În sfîrșit, aveam și eu pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o vîndă. Este o măsură prea mare, fără căutare... Ce noroc pe capul meu să-mi regăsesc pălăria! Mexicană, colorată, umbroasă și... încăpătoare. Conflict de interese Habar n-am avut cu cîte lighioane împart, pașnic, grădina asta a Reședinței de la Havana. Pașnic, este un fel de a spune, pentru că, în realitate, conflictele se iscă foarte frecvent. Sînt conflicte de interese, nu chiar ca acele întîlnite la demnitari, generate de necesitatea de spațiu vital. Dacă, în ce mă privește, spațiul meu vital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
această pățanie. Iguana a fost pusă la Reședință, într-un un loc bine ales, cu vizibilitate maximă. Cînd Excelența Sa, ambasadorul unei țări europene, a intrat în reședință, s-a dus glonț la iguană. De unde o ai, Constantin?! De la tîrgul din Havana Veche. Este splendidă, superbă! Vreau și eu una... Nu cred că o să ai noroc. Este o iguană neagră, foarte rară, extrem de rară, aș zice chiar unică... Ambasadorul se învîrte, o studiază, o atinge, o mîngîie, o privește din toate unghiurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scuză-mă... Tremura de emoție. Pleacă bodogănind mulțumiri în toate limbile pămîntului. Eu mă simt un mare păcătos și-i cer iertare lui Dumnezeu. Secretul pictorului Pictorul Alvarez de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi desfundate și prăfoase, cu trotuare care n-au fost niciodată asfaltate. O bordură abia perceptibilă, cu locuri dese de întreruperi, schița anemic o delimitare între carosabil și zona pietonală. Totuși, atît rarele mașini de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mulțumesc, a trecut ora cafelei. Privesc tablouri de tot felul. Erau așezate teanc, unele peste altele. Alvarez avea predilecție spre un soi de poantilism, pe care îl mînuia cu ingeniozitate și talent. Bărci pe mare, valuri, nori, faimosul Malecon al Havanei, cetăți medievale, monumente celebre, toate zăceau într-un imens teanc de rame sărăcăcioase. Pe un perete, într-o ramă mai de doamne-ajută, era o femeie. Pe măsură ce o privesc, constat că devine tot mai interesantă. Pictura este alcătuită din litere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
micului local este o binecuvîntare. Rafael nu a putut să mă însoțească și am venit singur, să cunosc lume și să-mi încerc priceperea de a înțelege cubanezii. Nu-mi este foame și o lungesc cu un pahar de rom "Havana Club". Pe ușa îngustă intră un omuleț negricios, cu fața mai ridată decît un sîmbure de piersică. Are o privire iscoditoare și-l cataloghez imediat ca fiind "un șiret pleșcar". Se apropie prudent de masa mea. Rîde. Spre surprinderea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînge și oase rupte. Adoarme și prin somn oftează, ca un om necăjit ce este. Nganga* pentru finul meu Cînd am citit că finuțul meu mă face ipochimen, am simțit o enormă supărare în "organism" și am luat drumul spre Havana Veche. De inimă rea, vorbeam singur pe stradă și lumea se uita la mine cu mirare. Drumul meu s-a oprit la un sacerdot consacrat zeului (orisha) Baba-Lú-Ayé, cel care repară la om infirmitățile trupești și sufletești. Preotul mă primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
electoratul și eu, de aici, din Cuba, sufeream mult din lipsă de informații. Sufletul mi-a rămas la Iași și-și cere drepturile, aproape dureros, reproșîndu-mi că am murit prea mult. Într-o sîmbătă, mă plimbam ca un somnambul prin Havana Veche și nu răspundeam ofertanților de servicii. Priveam clădirile încărcate de istorie, fără un interes anume. Deodată, un om îmi atrage atenția. Era ciudat îmbrăcat, în haine de culoare galbenă alternînd cu verde. Nu doriți să vă cunoașteți viitorul? mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Scot tot ce am primit din țară și citesc din nou. Nu dau peste nici un candidat care să-mi vrea binele sau răul. Deodată ochii îmi cad peste un paragraf din AS Media: ...dacă ajung primar, voi desființa Ambasada de la Havana. Ce ne trebuie nouă, românilor, ambasador acolo? Hopa, îmi zic. Am descoperit, finul a fost cam cîinos cu mine și uite, îmi vrea răul. Deci, ăsta va ieși primar. Nu pot dormi. A doua zi alerg la omul meu, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă ieșea primar, răul era incomparabil mai mare, îmi spune un turist. Eu înclin să cred că are dreptate și consider că ieșenii îmi rămîn datori că i-am scăpat. Plaja Tarará Mașina se lansează pe Quinta, arteră vitală a Havanei, într-o competiție anemică, cu mașini parcă recent scoase de la naftalină. Imensa Volgă din față își tîrîie greoi oasele bătrîne și scoate un fum negru, înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai fac eforturi inutile să arate că au fost odată cineva. Mașini americane, lungi cît un vapor de mare tonaj, cu aripioare stupide, cu lanterne de prost gust, afumă frumoasa Havana fără milă. Noroc că nu sînt multe mașini care să pună umărul în a otrăvi un oraș zidit din lumină, palmieri falnici, și oameni încercați de istorie. Artera Quinta merge paralel cu marea zeci de kilometri, în lungul Malecon-ului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]