935 matches
-
logongorim”, „foaie cu foaie foifăleau foisocoteau foigălbinau”, „foilofoaile”, „pâră kâr oichii ciobi-se-vor”, „tot o ciupearcă pe-o ciupearcioaică / de la micro- la macrociupercioaie / pâră la a cea de-a opta zi / kâr toate goalele plezneau”. Nu lipsesc rimele interioare hazlii: „pe-un mărar de armăsar pe un ciot de svântă tot / pe-un arcuș de corcoduș pe-o găoace de rădace / de trei ori moartă / odată la poartă odată la toartă și mai odată / la nunta spartă”. Cel mai întins
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Scrie și sute de versuri, menționabil fiind poemul eroicomic Tragediile Galatei, pentru că i-a atras o eliminare temporară din liceu. După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni, dar și versuri sau niște istorii hazlii într-o foaie obscură, „Dracu”, debutează efectiv în 1898, la „Vieața nouă”, unde îi apar schițele Dușman, Binecrescută, poeziile Oriental, Cântăreții, Amurg, semnate cu numele real. Nu îi place însă linia macedonskiană a revistei și își îndreaptă producțiile către alta
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
o „tolbă” doldora de anecdote, în special din viața „oamenilor mari” și, scontând un efect de ilaritate, le plasează cu un surâs în colțul gurii, prin jurnalele unde activează, selectându-le apoi în broșuri. Dincolo de vorbe de duh, anecdote, istorioare hazlii, picanterii și alte nostimade răsar și informații ce pot interesa istoria literară. Printre scenele amuzante și rostirile cu șart, la care condeierul face urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
1876-1877, această primă epopee românească, singura finită și validată artistic, este, potrivit aprecierii lui D. Popovici, „cea mai importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând procedee și adaptând, în variantă hazlie, situații și din alte numeroase opere, mai ales din literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
1978; Viscol în sânge, Craiova, 1978; Grădinile de aer, București, 1979; Jurnal neterminat, București, 1979; Popasuri străine, București, 1980; Întâlnirea pierdută, București, 1982; Rubedenii..., București, 1983; Scrisori romantice, București, 1984; Caietele roz, București, 1985; Plicul verde, Cluj-Napoca, 1987; Mic dicționar hazliu despre tot ce este viu, cu ilustrații de Eugen Taru, București, 1989; Fiecare buclucaș își găsește câte-un naș, București, 1989; Orele zilei și ale nopții, București, 1990; Îndreptar ortopoetic, București, 1992; Clubul pensionarilor, București, [1992]. Traduceri: Mark Twain, Monologul
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
despre Duminică la iarbă verde (1985) sau despre Dinastiada (1990, în colaborare cu Virgil Tomuleț), predominant este umorul de factură politică. U. va apela la aceleași mijloace din registrul comic, la figura lui Ahile Bilă, la tablete sau la definiții hazlii, reușind să creeze o tipologie caracteristică, ilustrată de chipuri pitorești. Teatrul lui U., concretizat atât în volume, cât și în piese pentru radio și televiziune, este tot umoristic. În comediile din Cufărul Pandorei (1997), Transsiberianul de Fetești (1997) sau în
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
cu copii pentru părinți (1990). Și pentru cei mici, și pentru cei mari sunt cele cinci scenarii îngemănate în volumul Ion Creangă, dramaturg fără voie (2001). Fidel mai mult în spirit poveștilor marelui humuleștean, U. meșterește un montaj cu racorduri hazlii la o actualitate fistichie și bazacoană. Că (im)previzibilul autor, rămânând același, poate lua diferite înfățișări, o dovedește și romanul polițist Ce oameni originali ! (1994). Stârnit de policier-urile trăsnite ale lui San-Antonio, el însăilează cu vervă ușure o intrigă
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
lui Alexandru Bilciurescu, dedicate unor chipuri din mahalaua bucureșteană sub genericele „Miniaturi” (Madrigal) și „Mahalaua sentimentală” (Lenuța, fată de bărbier, Preludiu, Tablou), sunt risipite multe caricaturi și desene de P.A. Constantinescu, epigrame, catrene umoristice, amabile săgeți colegiale, cancanuri, glume, întâmplări hazlii din teatru și din justiție, scenete, cele mai multe iscălite C.T. Râzi, Ciacontas, Pipper, XYZ, Ticu, Pan, ce îi ascund, probabil, pe colaboratorii menționați la ultima pagină: Istrate Micescu, Ella Negruți, I. Gr. Periețeanu, Constantin Xeni ș.a. Proza autentică este reprezentată de
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
mult redusă și cu un număr restrâns de colaboratori, continuă să publice povestiri și schițe vesele (Bogdan Ulmu, Viorel Cacoveanu, Ananie Gagniuc, Mircea Horia Simionescu, Valentin Silvestru, Iosif Naghiu, Dumitru Solomon, Viorel Cacoveanu), parodii și anecdote, epigrame (N. Crevedia), versuri hazlii (Andrei Ciurunga, Varujan Vosganian), catrene satirice (Al. Clenciu), caricaturi și desene (Ciosu, Adrian Andronic, A. Poch, Silvan), articole acide, inspirate din actualitatea politică (Florin Mihai Ionescu), umor străin. Alți colaboratori: Marcel Breslașu, Stelian Filip, Tudor George, Mihail Joldea, Paul Constant
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
în Cele mai frumoase nerozii (1981), în Școala tăcerii (1991), precum și în Pe scurt - Bref, volum bilingv. Aforismele sunt ghidușe, istețe, deloc marcate de pedanterie, combinând fericit rigorile tonului gnomic cu dexteritatea manipulărilor lexicale, semantice și sintactice, neprevăzute și pilduitor hazlii („A greși e omenesc, a persevera în omenesc e diabolic”, „Peștele de la cap se parfumează”, „Cine sapă groapa altuia riscă să dezgroape pe altcineva”). Dicționarul falitului (1993) și Dicționar romîn-român (1995) cuprind „definiții umoristice”, texte scurte de pseudolexicografie, înrudite deopotrivă
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
ambalaje ; “*” « Micii ecologiști în acțiune » sortarea și depozitarea deșeurilor colectate. “*” Lucrări practice realizate cu materiale refolosibile - unele din ele au fost lucrate împreună cu preșcolarii, altele au fost confecționate pentru preșcolari (jucării) - sub genericul « Creativitate și fantezie prin refolosirea deșeurilor» : “*” Păpuși hazlii - coceni de porumb, deșeuri textile ; “*” Broasca țestoasă - coji de nucă, carton ; “*” Sticluțe muzicale-pet-uri mici, boabe de porumb, orez, mazăre pietricele, hârtie creponată; “*” Măști pentru carnaval - carton colorat de la diferite ambalaje ; “*” Covoraș - din capace de plastic ; “*” Vază/ suport pentru creioane - pet
Educaţia ecologică prin activităţi extracurriculare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
unele atribuții în structura administrativă a acesteia. Viața sa zbuciumată cunoaște apogeul nefericirii în 1931, când P. orbește. Proza umoristică publicată la început este și singura parte relativ reușită a scrisului lui P. Culegerile Fleacuri, Râs și plâns (1906), Povești hazlii (1908) aduceau un gen deosebit de umor, naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri dure, arestări. Din această răsturnare a
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
1897; Versuri, Ploiești, 1900; Din ocna vieței, București, 1902; ed. 2 (Ocna vieței), 1907; De dragul celor mici, București, 1904; Domnița Viorica, București, 1905; Râs și plâns, București, 1906; Cum iubește o fată, București, 1907; Prin vraja dragostei, București, 1907; Povești hazlii, București, 1908; Cum să iubim?!..., București, 1908; Mai tare ca iubirea, București, 1909; Fericirea se cucerește, București, 1909; Iubirea e biruitoare, București, 1911; Cuza-Vodă, București, [1912]; Ah, cât ești de frumoasă!, București, 1915; O dragoste din ochi, București, 1915; Regina
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
Domnița Viorica”, AAR., partea administrativă și dezbaterile, t. XXVIII, 1905-1906; V.V. Haneș, „Revolverul” și nestâmpărul unui nuvelist, VAN, 1908, 13; G.G. Ionescu, Vasile Pop, R, 1908, 5; Mihail Negru, „Cum să iubim”, „Românul din Ardeal”, 1908, 1; Mihail Dragomirescu, „Povești hazlii”, CVC, 1909, 25; Ilarie Chendi, „Iubirea e biruitoare”, LU, 1911, 10; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „O dragoste din ochi”, RP, 1915, 89; I. Vinea, „Americana îndrăgostită”, ADV, 1920, 11089; Const. Șăineanu, „Înconjurul lumii fără voie”, ADV, 1928, 13 548; [Drama
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
includ traduceri din basme și legende din literatura europeană și asiatică, o transpunere (semnată Noi) a romanului Gil Blas de Lesage, prezentată în foileton, versiunea realizată de Elena Farago la Pasărea albastră, piesa lui Maurice Maeterlinck. Rubrici permanente sunt „Pagina hazlie” (cuprinzând fabule, epigrame, aforisme), „Jocuri distractive”, și, cu o apariție sporadică, rubrica intitulată „Cărți și reviste”, susținută de colectivul redacțional. Alți colaboratori: G. Gr. Caïr, C. Niculescu-Novaci, Barbu Solalcolu, Corneliu Dragu, N.T. Cristescu, I. Neagu, Sanda Movilă. C.Tt.
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
o corabie în port, Craiova, 1943; Erskine Caldwell, Povestiri despre albi și negri, București, 1948 (în colaborare cu Pena Zabunov); E. Cearușin, Motanul Epifan, București, 1949; Vladimir Iurezanski, Omul învinge, București, 1949 (în colaborare cu Pena Zabunov); I.V. Karnauhova, Povestiri hazlii, București, 1949; Vsevolod Ivanov, Trenul blindat 14-69, București, 1950; Jules Romains, Stăpânii apelor, București, 1951; P.P. Polosuhin, Școala curajului, București, 1956; Gaston Leroux, Misterul camerei galbene, București, 1969, Fantoma de la operă, București, 1994; Vil Lipatov, Un detectiv rural, București, 1971
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
mondene, în fond o simplă combinație de frivolitate și cinism. Coana Chirița (1942), compusă la sugestia lui Liviu Rebreanu, pe atunci director al Teatrului Național din București, după personajul lui V. Alecsandri, exploatează din plin comicul de caracter și contrastul hazliu dintre realitate și pretențiile Chiriței. Fără a se îndepărta prea mult de personajele lui Alecsandri, piesa sugerează actualitatea tipurilor comice create altcândva. Aportul său cel mai evident este în planul comicului de limbaj, unde afectarea „culturală” a Chiriței este pusă
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
teatrelor „Luceafărul” (1980-1985) și „A.S. Pușkin” din Chișinău. A colaborat în revistele „Nistru” și „Chipăruș”. Chiar de la prima carte, Din gura satului (1963), P. s-a dovedit un adept al schiței care exploatează situații pe cât de simple, pe atât de hazlii, adoptând un stil oral adecvat personajelor „recrutate” din rândurile țăranilor mucaliți, botezați prin supranume ce îi definesc caracterologic. Tentativa autorului de a aprofunda mesajul etic și de a evada din sfera folclorismului superficial, vădită în culegerile de nuvele Traverse (1966
PODOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288860_a_290189]
-
atmosferă de mare veselie. În forma sa clasică și cea mai răspândită, p. narează desfășurarea amănunțită a cultivării și recoltării grâului, a măcinatului și coacerea pâinii. Poemul, care are uneori sute de versuri, este salvat de monotonie prin numeroase pasaje hazlii. Ca și alte forme de colinde, p. cuprinde formule introductive, mediane și finale. Spre deosebire de celelalte colinde, acordă o mai mare libertate de improvizație și, prin aceasta, dă prilejul exercitării nestingherite a talentului fiecărui narator. Astfel s-a ajuns la unele
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
recunoaște, o fire pătimașă. Se aprinde repede și devine patetic sau se îndârjește, proferând vorbe tari. Evocând „scene din război”, descrie, în maniera lui agitată, impresionante fapte de bravură, dar, cum un oarecare umor nu-i lipsește, și unele întâmplări hazlii. De altfel, o rubrică a sa din „Evenimentul”, intitulată „De toate”, urmărea „să descrețească frunțile”. Nutrind aversiune pentru puterea instalată în Rusia, el relatează cu nerv și cu implicare ce s-a petrecut la Sankt Petersburg în anul fatidic al
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
omului, București, 1916, vol. II: Comorile, București, 1916, vol. III: Pământul. După credințele poporului român, București, 1924; Văzduhul. După credințele poporului român, București, 1916; ed. îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Cartea cântecelor de țară, Chișinău, 1919; Cartea povestirilor hazlii, Chișinău, 1919; Carte de rugăciuni pentru creștinii drept-credincioși, Chișinău, 1919; Mănunchi nou de povestiri populare cu privire la Ștefan cel Mare, Chișinău, 1919; Povestiri populare românești, Bârlad, 1920; Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; Basme, îngr. V. Marian, Iași, 1976
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
București, 1980, Între două tărâmuri, 1980; John Cheever, Orașul visurilor spulberate, București, 1983. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un american la Paris, RMB, 1981, 20 ianuarie; Al. Mihalcea, O excepțională frescă a Gulagului românesc, RMB, 2002, 19 ianuarie; Doru Bușcu, Îndreptar hazliu de tragedie, „Academia Cațavencu”, 2002, 4; Liviu Grăsoiu, O explicație amănunțită, CL, 2002, 3; Florin Lăzărescu, Căldura ochiului de sticlă, „Timpul”, 2002, 3; Gheorghe Erizanu, „Tortura pe înțelesul tuturor”, „Timpul” (Chișinău), 2002, aprilie; Ruxandra Cesereanu, „Tortura pe înțelesul tuturor”, ST
PAVLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
Queequeg, de pe bordul înclinat al corabiei, cu o „saulă de maimuță“, cum i se spune în limbaj nautic saulă prinsă, de un puternic cordon de pînză legat la brîul sălbaticului. Era o treabă pe cît de periculoasă, pe atît de hazlie, pentru amîndoi, căci trebuie să spun, înainte de a continua, că „saula de maimuță“ era strîns fixată la ambele capete - de brîul lat de pînză al lui Queequeg și de cureaua mea îngustă de piele, astfel încît eram amîndoi legați unul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adînci rămase de pe urma acestor bătălii - capete crestate, dinți sparți, aripi ciuntite și, uneori, chiar guri strîmbate. Presupunînd însă că atentatorul la fericirea conjugală e pus pe fugă de la bun început de către stăpînul haremului, comportamentul acestui domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pierdută, iar Pip salvat. De îndată ce-și veni în fire, bietul negrișor fu asaltat de zbieretele și înjurăturile echipajului. După ce lăsă să se stingă aceste înjurături neregulamentare, Stubb îl înjură oficial, într-un fel simplu, practic, dar pe jumătate hazliu; apoi, îi dădu lui Pip, neoficial, unele sfaturi sănătoase, care sunau cam așa: Ă Uite ce e, Pip, nu trebuie niciodată să sari dintr-o ambarcațiune, decît... Restul, însă, era cît se poate vag, cum sînt totdeauna sfaturile, fie ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]