628 matches
-
în franceză, sub titlul: Socialism utopic și socialism științific, iar în versiune germană, în 1883, ca: Evoluția socialismului de la utopie la știință. Această opțiune vizează să înscrie marxismul* într-o triplă mișcare de maturizare: gândirea materialistă din Epoca Luminilor, dialectica hegeliană și modul de producție capitalist: „Pentru a face din socialism o știință, trebuia, mai întâi, ca el să fie plasat pe un teren real”. Engels marchează ca pozitivă contribuția gânditorilor sociali de la începuturile secolului al XIX-lea - între alții, Saint-Simon
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Întâlnire. Experiența se face asupra unui obiect. Întâlnirea mă așază În fața celuilalt. Nu experiența pune bazele Întâlnirii, ci, din contră, Întâlnirea face posibilă experiența (Buber, 1992). Departe de a relua aceeași schemă și de a o opune drept alternativă dialecticii hegeliene, Emmanuel Lévinas, În ceea ce-l privește, consideră că Buber nu a mers până la capăt. Îi reproșează un formalism al reciprocității: „Ne Întrebăm dacă relația cu alteritatea celuilalt, care apare ca un dialog, Întrebare și răspuns, poate fi descrisă fără a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea exprimă cel mai bine rigoarea veritabilei alterități a celuilalt. Fața nu se poate reduce la o simplă captare, la o percepție prădătoare: a privi pe cineva fix În față este o violență. Lévinas este deci cel care părăsește scena hegeliană, deși antropologia și istoria par pentru o clipă a lăsa să se Înțeleagă că Hegel are dreptate, și care, În același timp, consideră schema Eu ă Tu a lui Buber prea irenistă. Pentru a depăși schema hegeliană, a trebuit deci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care părăsește scena hegeliană, deși antropologia și istoria par pentru o clipă a lăsa să se Înțeleagă că Hegel are dreptate, și care, În același timp, consideră schema Eu ă Tu a lui Buber prea irenistă. Pentru a depăși schema hegeliană, a trebuit deci să se meargă mai departe decât merseseră toate obiecțiile adusepână atunci (Marx, Kierkegaard). Era nevoie să se arate că Hegel Însuși subaprecia alteritatea. Pentru acesta din urmă, conștiința de sine se dezvoltă treptat. La Început, sinele și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Dar care sunt aceste principii? Sociologii secolului al XIX-lea vor Încerca fiecare În felul său să răspundă la Întrebarea legată de formele moderne de integrare și de excludere. Karl Marx, În special În lucrările din tinerețe (Critica dreptului politic hegelian, Chestiunea evreiască), este scandalizat de degenerarea principiului civilității și de atomizarea legăturii sociale, fenomene pe care le descrie ca fiind inerente dezvoltării societății civile burgheze. Deși mai târziu (cf. Capitalul) munca va deveni elementul integrator nu doar În societatea capitalistă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deveni cu adevărat punctul de sprijin al unei etici. Clarificările pe care le-a adus acesta rămân esențiale pentru cel care caută să identifice influența și implicațiile conceptului. Pornind de la Hegel, Charles Taylor va da noțiunii semnificația sa modernă. Problematizarea hegeliană Ideea cea mai importantă a lui Hegel, În mare parte legată de lucrările lui Hobbes, Machiavelli, Rousseau și, mai ales, Fichte, este următoarea: conștiința de sine depinde de experiența recunoașterii sociale. Altfel spus, eu cer să-mi fie recunoscută singularitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a lui Hegel, În mare parte legată de lucrările lui Hobbes, Machiavelli, Rousseau și, mai ales, Fichte, este următoarea: conștiința de sine depinde de experiența recunoașterii sociale. Altfel spus, eu cer să-mi fie recunoscută singularitatea mea ca persoană: teoria hegeliană a recunoașterii Își propune deci să traducă exigențele necesare construirii identității moderne. Acțiunea reciprocă devine specificul omului: comunitatea umană este, În mod fundamental, o comunitate a recunoașterii. Și, dincolo de fundamentul metafizic al acestei teorii (recunoașterea oamenilor este permisă pentru că Dumnezeu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe baza acestei morale, dorința unei conștiințe de a fi recunoscută de către celălalt fiind În mod fundamental egalitară (vezi Hegel, 1991, cap. IV). În consecință, suntem În măsură să Înțelegem În ce fel se servește opera lui Taylor de proiectul hegelian pentru a-l adapta condițiilor concrete de coexistență În societățile noastre multiculturale. Recunoașterea este percepută ca o nevoie vitală, indispensabilă dezvoltării personale și constituirii unei identități colective. Taylor și exigența de demnitate Analiza filosofului canadian se sprijină pe considerații istorice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un mod original de a fi uman (fiecare are „propria sa măsură”). Or, Herder n-a limitat această exigență de originalitate la individ. A extins-o la grupuri, impunând astfel necesitatea de a fi fidel propriei culturi. Regăsim aici filiația hegeliană În ideea că ajungem să ne Înțelegem și să ne definim identitatea doar printr-o relație bazată pe dialog. Întrucât identitatea mea depinde În mod direct de raporturile mele cu ceilalți, există o legătură constitutivă Între aceasta și recunoaștere. Astfel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o modalitate de alienare, prin care omul se Înstrăinează de el Însuși și pierde controlul asupra acțiunii sale și asupra bunurilor pe care le produce. Din această perspectivă, democrația nu mai este decât „formală”, nu și „reală” (Critica dreptului politic hegelian, 1843), deoarece ascunde ă și are drept misiune să ascundă ă exploatarea proletariatului de către burghezie. Fiecare clasă Își dezvoltă o „conștiință falsă”, care justifică situația sa prezentă și ansamblul sistemului economic și social conform intereselor clasei dominante. Marx a pus
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
limbii. Din acest motiv, i s-a atribuit înseși limbii trăsătura de a fi caracterizată prin creativitate, deși, în realitate, creativitatea este a vorbitorilor, iar limba este domeniul în care se manifestă această creativitate. Ca gînditor dominat de preceptele filozofiei hegeliene, Wilhelm von Humboldt putea admite creativitatea limbii, în condițiile existenței ei ca activitate, dar hegelianismul presupune manifestarea dialecticii ca ceva preluat din afara obiectului vizat prin manifestarea Ideii absolute. Această perspectivă inițiată de Humboldt a fost adoptată de majoritatea lingviștilor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
om, între Providență, fatalitate divină și necesitate, pe de o parte, și misterul de nepătruns al libertății umane, pe de altă parte. Aceste două principii sunt ireconciliabile. Ele formează o antinomie, o antiteză"95. Dialectică divino-umană nu este de tip hegelian, ci mai degrabă o sinergie, o cooperare tainică și liberă între harul lui Dumnezeu și voința omului, răspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfânt 96. O întâlnim în preambulul de inspirație apostolică al hotărârilor sinoadelor ecumenice: "Părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
încheierea Prelegerilor scrie fără echivoc: "Ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în fiecare zi nu numai că nu se întâmplă în afara lui Dumnezeu, ci este în chip esențial opera lui însuși"108. Dar tocmai această tentativă a compromis sistemul hegelian. Nu există o încercare mai mare de a uni pe Dumnezeul filozofilor cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob. Rezultatul este că cei doi se distanțează definitiv și irevocabil"109. Împotriva considerării lui Hegel drept panteist se ridică Wolfhart Pannenberg
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sine, măcar, cel puțin felul în care aceste decizii luate la vârf erau aplicate la nivelul microsocial 6. Față de formele clasice de participare politică întâlnite în societățile occidentale, participarea "comunistă" este inversată. Și, ca să fim fideli interpretării leniniste a dialecticii hegeliene, este dublă. Mai întâi, așa cum am văzut în cadrul polonez 7, și contrar logicii sociale occidentale, partidul (și partidele asociate) este cel care influențează deciziile și acțiunile grupurilor de interese (economice, profesionale, naționale, regionale, religioase chiar, etc) prin intermediul îngradării direcțiilor acestor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
acesteia. 3. Activarea: de la colectivism la individualismul dependent Colectivismul a fost una dintre temele pe care ideologia comunistă și critica îndreptată către acesta au știut să o împartă fără discriminare. Mai precis, este vorba despre ideea având o ilustră ascendență hegeliană potrivit căreia sub socialism și mai ales în societățile de tip sovietic, individualul este organic și ierarhic subordonat socialului întrupat de stat, destinul individual este înglobat, practic și teoretic, în grandoarea proiectului de ansamblu al societății comuniste, iar viitorul luminos
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de vedere matematic, cunoașterea este o funcție convergentă, exprimată ca o integrală finită, pe când conștiința este o funcție divergentă, expresie a unei integrale infinite"; (b) "din punct de vedere filosofic, cunoașterea și conștiința realizează o unitate a contradicțiilor, de tip hegelian". Așa ajungem la ceea ce aș numi ecuația lui Askenasy: Gândirea = Cunoaștere + Conștiință. În limbaj simbolic, ecuația se poate scrie astfel: G = Cu + Co. Așa cum se spune în "Observații finale", cunoașterea și conștiința sunt două fețe ale aceleiași monede, iar separarea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
punct de vedere matematic, cunoașterea este o funcție convergentă, exprimată ca o integrală finită, pe când conștiința este o funcție divergentă, expresie a unei integrale infinite. Din punct de vedere filosofic, cunoașterea și conștiința realizează o unitate a contradicțiilor, de tip hegelian. Separarea lor artificială trebuie corectată. Cunoașterea și conștiința sunt produse ale creierului, creierul funcționează ca o unitate gestalt. Creierul este organul omului care "cunoaște" și care are conștiința cunoașterii sale. El lucrează, ca și inima, de la naștere până la moarte. Odată cu
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat al „devenirii” (În sens heraclitian și hegelian!Ă, al urmăririi consecvente și teribil de curajoase a drumului nostru spre... umanitate! Al desprinderii tot mai clare, mai „sinucigașe”, dacă vreți, de „ceea ce am fost”, cu nu puțină vreme În urmă! (Ce sunt cele câteva milenii ale lui Homo
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
grave”, pulsiuni negative etc. Omul, În optica nietzscheniană, devine aproape un zeu, asumându-și, Încărcându-se voios de elemente, de „calități” ce trăiesc Într-o continuă confruntare, Într-o luptă ne-antagonică, creînd pur și simplu - și explicând, În cheie hegeliană mai ales - viul! Ceea ce se naște și poate dura doar din această confruntare, luptă eternă, care Înseamnă naștere și ucidere aproape În același timp, capacitate infinită de regenerare, de creație. Și, „mai presus de toate acestea”: Dansul, grația, jocul, ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Eul meu, care, deși neauzit - de alții! -, „nevăzut” de nimeni, este mai „audibil”, mai „sonor” decât multe voci din jur, mai concret uneori decât Întreaga și uriașa lume materială din jur. La fel de concret ca și Ideea sau ideile - În sensul hegelian și nu platonic - „apte de existență”, În sensul că-și conțin contradicția, apte pentru acel „teatru” continuu În care afirmația și negația se Înfruntă și se echilibrează la nesfârșit, născând viul, singurul concret În această lume a continuelor prefaceri și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
des gleichende, exclamă același lucru, afirmând punctul nodal al sistemului său de idei, mai bine zis asupra viziunii sale, asupra „filozofiei viitorului”, cum Îi spune; „Veșnica Întoarcere a aceluiași”. Nu Înaintarea pe o „spirală ascendentă”, cum o aflăm În filozofia hegeliană și, de altfel, În reflexul comun al oricărei gândiri, științifice sau nu. Tentația multor gânditori, și nu numai În filozofie, de a contempla istoria umană ca un suiș, o aglomerare pozitivă, morală, științifică sau politică, cu un sens suitor, pozitiv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spune, numai carnația ideilor, dar care se oferă foarte direct unei unificări organice. În căutarea stilului este, desigur, doar o căutare, însă extrem de fecundă. Ne întâmpină aici discutarea relației dintre stil și mit, dintre artă și filozofie cu combaterea vederii hegeliene precum și o bogată serie de aforisme asupra geniului, cu ilustrări edificatoare din istoria literaturilor. Asistăm, printre altele, la neașteptate sondări în dispozitivele creației eminesciene. Iată unul din exemplele mai extins dezvoltate, care merită a fi reținut: "Artiștii cunosc și ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
accepțiunea pe care Mihail Diaconescu o dă fenomenologiei (firește, epice) și Theodor Codreanu nu se putea, oare, să nu o admită? "De aceea (va completa el degrabă) mi se pare că Mihail Diaconescu e mai aproape de fenomenologia istorică eminesciană decât hegeliană. Eminescu a eliminat, în spirit prelupascian, credința în antitezele salvate prin sinteză, el pariind pe conceptul împăcării antitezelor, iar nu pe anularea lor reciprocă în sinteză.". Fenomenologia epică a istoriei românești e unul dintre comentariile hermeneutice remarcabile ale criticului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
faptică a pildelor lui Diogene era una benefică, iar nu malefică (așa cum cred cei vizați), ea urmărind un scop terapeutic, moral, filozofic și politic", explică autorul cărții în dezbatere. Așadar, avem în cartea profesorului Codreanu o scriitură sintetică, în sens hegelian, promptă, pertinentă, edificatoare, un studiu de istorie și critică literară, dar și de ontologie, inconturnabil. Nimeni până la Theodor Codreanu nu a formulat, în această problematică generată de ultimii ani din viața lui Eminescu, interval temporal de maximă trezvie, după cum demonstrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nerezolvate" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3), pe care autorii manualului nici măcar nu își propun să o dezlege. Caracterul oracular este înlocuit astfel de natura aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]