949 matches
-
faptul de „a face știință, decât din a învăța reguli pentru a o practica”4. Un alt mit iluminist sucombă atunci când metodologia științelor empirice, departe de a reprezenta un progres în obiectivitatea cunoașterii, se vădește a fi supusă dialecticii cercului hermeneutic. Împreună cu Heidegger 5, Gadamer abandonase conceptul științific al adevărului qua adaequatio pentru a introduce noțiunea poetică a adevărului ca eveniment sau „survenire” (als Geschehen). Hermeneutul german a oferit o descriere fenomenologică a comprehensiunii în termeni care exclud obiectivitatea, descriind cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
îl pot apropia pe omul modern de realismul incarnațional al epistemologiei teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu și interpretarea lumii sunt evenimente corelative pe care Biserica le găzduiește printr-un apel sistematic la sursele tradiției, la adevărul istoriei și paradoxul revelației. Cercul hermeneutic este înțeles aici nu ca viciu de comprehensiune, ci ca mod holistic de existență al omului religios. Efortul teologiei de recuperare gramatologică a sensului creației în lumina revelației nu poate fi susținut fără acceptarea circularității credinței, rezemată numai pe rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
filozofice prelungite de-a lungul a jumătate de secol. Volumul nu este nici un ceremonial al validării retrospective a unei opere, citită triumfalist ca împlinire necesară a unei „intuiții” prealabile, providențială. Indiscutabil, opera lui Henry pune în joc figura unui „cerc hermeneutic”. Întregul rezultat nu e suma aritmetică a părților constitutive. Întâlnirea cu Scripturile tradiției religioase iudeo-creștine avusese loc, indirect, cu mult timp înainte: prin tratarea temei „fericirii” la Spinoza (cu referiri, desigur, și la violentul Tratat teologico-politic al filozofului evreu) în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
oricine - și pentru autorul însuși - neașteptate. Cu siguranță, demersul încercat este cel puțin inedit, chiar dacă pentru unii scandalos. Cititorul nu va putea pretinde însă, de la bun început, nici o „puritate metodologică” în abordarea întreprinsă de Michel Henry. De altfel, achizițiile pragmaticii hermeneutice contemporane vor convinge și un legatar al spiritului Luminilor despre imposibilitatea obiectivității în actul de cunoaștere și interpretare. Orice lectură, cea fenomenologică nu mai puțin, este „cu tendință”, deși probitatea ei se măsoară în capacitatea de a asuma noutatea, indeterminatul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din urmă, a omului asupra divinului. Fenomenologia acestei transgresiuni este prea subtilă pentru a o identifica neapărat ca fiind de sorginte atee: dimpotrivă, ea derivă dintr-o interpretare aparte a referatului biblic despre creația omului (Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o deconstruiește prin reabilitarea cunoașterii narative. Cu alte cuvinte, pe urmele lui Paul Ricœur, teologul britanic recunoaște inevitabila mediere lingvistică a oricărui tip de cunoaștere. Conceptul de „narativitate” îi permite lui Milbank să integreze „explicația” și „comprehensiunea” într-un cerc hermeneutic complet. Conflictele generate de medierea lingvistică a cunoașterii impun recursul de ultimă instanță la hermeneutică. Caracterul indecidabil al anumitor propoziții științifice nu ține doar de limitele unui travaliu epistemic, ci și de barierele de comunicare. Un argument puternic în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acomodare, noțiunea de „război drept” sau „legitim” a rezultat cu incontestabilă frecvență. Or, tocmai împotriva acestor „capete dogmatice” ale creștinismului tradițional se revoltă astăzi relativiștii, propunând lectura culturii occidentale din perspectiva celor „excluși” sau „persecutați”. Aparent pios, un asemenea proiect hermeneutic nu pare să angajeze mari riscuri. Vocea celor abandonați s-ar cuveni - nu-i așa? - întotdeauna ascultată. Rămâne totuși o întrebare: din ce perspectivă și cu ce costuri? Este oare legitimă instrumentalizarea statului, atât prin pârghiile juridice, cât și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
între cele două abordări. Metoda analizei de conținut are multe variante, în funcție de scopul cercetării și de natura materialelor narative. Preferința pentru o variantă sau alta este legată și de adoptarea unor criterii de obiectivitate și procesare cantitativă, respectiv, de perspectivele hermeneutice și calitative ale cercetătorului. În acest capitol, nu vom prezenta nici toate posibilitățile și nici nu vom da instrucțiuni detaliate, dar, urmând o serie tipică de etape, ne vom concentra asupra exemplelor din cercetarea noastră ca modele de aplicare a
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
M.B. (1995), Computer programs for qualitative data analysis: A software source book (ediția a II-a), Sage, Thousand Oaks, CA. White, M., Epston, D. (1990), Narrative means to therapeutic ends, Norton, New York. Widdershoven, G.A.M. (1993), „The story of life: Hermeneutic perspectives on the relationship between narrative and life history”, Narrative Study of Lives, 1, pp. 1-20. Wiersma, J. (1988), „The press release: Symbolic communication in life history interviewing”, Journal of Personality, 56 (1), pp. 205-238. Wiseman, H., Lieblich, A. (1992
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
a "realului concret": pe scurt, societatea era în mare parte concepută ca și când ar fi putut fi transformată intenționat, și chiar bulversată prin acte individuale semnificative și mișcări sociale de emancipare. Această capacitate noetică de depășire a situațiilor contingente deschidea orizonturi hermeneutice foarte vaste, care-i făceau pe antropologi să-și evalueze datele în funcție de reflecții globale și teoretice, dar și de aspirații, vise și dorințe. Dintr-o atare perspectivă și dincolo de paradigmele marxologice, economicul reprezenta un domeniu de evidență a cărui importanță
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Aceste exemple luate din perioade istorice diferite evidențiază măsura în care cuplul dominație / rezistență devine o imagine în care excesul de schematism este cu atât mai mult destinat a servi acțiunea ca militantism didactic și repetitiv cu cât deservește capacitățile hermeneutice. Dar, mai ales, aceste două mimuri ale pieței descriu imaginarele care susțin orice edificare singulară a economiei și care produc lanțuri de articulări între elemente în prealabil disjunctive, dar ulterior reconstruite după figurații semnificative niciodată înghețate și totdeauna apte pentru
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
preocupa de reunificarea socialului. Vânătoarea, privită prin prisma ritualului "contemporan" instituind diviziuni și convivialitate, ar interveni ca un creuzet al fuziunii dintre actorii ocupând poziții sociale diverse. Vânătoarea ar fi astfel operatorul unei ordonări simbolice în evoluția complementarității acestora. În cadrul hermeneutic construit, izolarea etnografică a câmpului "ritualului este ceea ce permite ocultarea importanței reale a clivajelor ierarhice și refuzul unei interogații mai fundamentale asupra modalităților elaborării lor în alte sfere și în alte regimuri de teatralizare. Prelungirea acestei viziuni la întreprindere și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sa mai specifică pentru Eliade, cea istorico - religioasă, termenul de „arhetip” Înseamnă „categorie anistorică preformală” și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva”. (/50). Putem decela două nivele ale arhetipului: „ - genetic, care instituie prototipul unei experiențe sacre; hermeneutic, care predetermină și organizează interpretarea diferiților prototipi” (/161). Întreaga hermeneutică la Eliade se derulează prin extrapolări și influențe Între aceste două planuri. Descifrarea și interpretarea, analiza și sinteza, Încep prin a identifica arhetipuri, prin a stabili semnificațiile unei situații arhetipice
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
culturale, fie ele materiale sau ideale, ale căror listă și enumerare empirice (prin definiție, niciodată încheiate) sunt stabilite în vederea unificării provizorii a unui domeniu relativ, divers și schimbător. Perspectiva descriptivă, pluralistă și restitutivă prevalează aici asupra celei conceptuale, unitare și hermeneutice. Abordarea antropologică a culturii este fondată pe observarea și descrierea originalității obiectelor, ale specificității practicilor, ale particularității instituțiilor, așa cum grupul le aplică sau, mai simplu, le trăiește. Cultura este așadar faptul însuși al societăților, ceea ce le face vizibile și active
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
are, cu alte cuvinte, elaborată o logică ca teorie a formei individuale. Și - dați-mi voie să mă laud - hermeneutica mea îi este superioară măcar din acest punct de vedere; ea se bazează pe o logică proprie științelor de tip hermeneutic, științelor spiritului, deci acelor științe care nu au pierdut individualul și forma lui. Logica aceasta, care îmi validează hermeneutica, este tocmai teoria formei individuale, "logica lui Hermes", cum am numit-o, o logică ce nu a pierdut concretul și care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele însele. În fluxul neîntrerupt de date și evenimente, teoriile furnizează scheme selective pentru a distinge semnificativul de nesemnificativ. Această funcție ar putea fi numită funcția constitutivă a teoriilor (Smith 1995: 26-28). Din această perspectivă, interesul cognitiv este mai mult hermeneutic: înțelegînd teoriile în chiar logica lor internă, putem vedea modul în care ele dau formă percepțiilor empirice, prin urmare și explicațiilor. Cu alte cuvinte, ne interesează nu doar cum pot fi folosite teoriile pentru a analiza evenimentele date, ci și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unei teorii de verosimilitatea sau veracitatea ontologiei sale." (Musgrave 1980: 49) În sfîrșit, disputa paradigmelor a folosit conceptul de paradigmă al lui Kuhn nu ca să elucideze natura discuțiilor teoretice din științele sociale, care trebuie să conțină întot-deauna ideea unei translații hermeneutice, ci ca un argument în favoarea inutilității unor astfel de dezbateri. Aceasta presupune fie că există un limbaj comun, să spunem matematica, și atunci există dezbatere, fie că nu, și atunci cu atît mai bine. Aceasta este de fapt o asumpție
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
externă și teoriile relațiilor internaționale sînt probabil mai divizate ca niciodată. Deși unii poate se bucură de acest rezultat și deși există unele avantaje de pe urma unei poziții de observare mai detașate, sînt și multe lucruri de regretat din cauza pierderii sensului hermeneutic al istoriei și a scopului normativ al cunoașterii practice (vezi și Elshtain 1987: 87), precum și a diminuării dialogului dintre noile înțelesuri ale politicii internaționale și elitele politice. Pînă la urmă, combinînd și legînd aceste domenii, realismul a îndeplinit o funcție
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
astfel explicate. În fine, ea consideră falsificarea drept criteriu științific de demarcare, care separă știința de celelalte elaborări și teoria științifică de ideologie. Abordările interpretative din zona științei combat aceste patru elemente fundamentale ale naturalismului. Punctul de plecare al perspectivei hermeneutice este ideea că, în vreme ce în științele naturii cercetătorul și obiectul lui sînt independenți, științele umane se află în fața lumii interne a individului sau a relațiilor intersubiective. Ființa umană nu poate fi subsumată categoriei obiectelor fără viață sau fără conștiință. Validitatea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
contrast, o abordare holistică vede dinamica întregului ca perpetuîndu-se de la sine. Dacă acestea sînt legile obiective pe baza cărora se poate deduce funcționarea părților sale, ca în legile marxiste clasice ale capitalismului, atunci teoria face parte din naturalism. Pentru holismul hermeneutic, nu pot exista structuri obiectivizate, ci doar practici intersubiective, care, pentru a fi reproduse, trebuie validate și înțelese prin acțiune individuală. Aceste dihotomii au fost intersectate într-o matrice, pentru a pune în lumină patru poziții metateoretice principale, matrice ce
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să stabilească legi, înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice (MacLean 1981, 1988; Wendt 1987; Tooze 1988; Dessler 1989), epistemologii constructiviste (Onuf 1989) și poststructu-ralism (Der Derian și Shapiro 1989). Nu e momentul să
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Jones ca fiind, pînă la urmă, o armă ideologică (1993: 178-9), critică ce fusese deja enunțată de Ashley ([1984] 1986). Negînd, așa cum a făcut Waltz, faptul că gîndirea și observația participă la lumea observată, sa-vanții se sustrag acelei legături (hermeneutice) care constituie condiția înțelegerii științifice (1993: 231). Așadar, Charles Jones vede ca modalitate de a merge înainte în disciplina relațiilor internaționale "studiul strict empiric al comunității care face diplomația și politica externă, al practicii și discursului ei", "folosind tehnica de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
terenul domeniului literaturii comparate, în care metoda comparatistă, cu mijloacele ei bine mânuite (paralelisme, analogii, convergențe, antinomii) dă roade pe tot parcursul celor cinci capitole. Originalitatea vizată, în cadrul organizării analizei înăuntrul universurilor diegetice analizate, cât și în cel al comparativismului hermeneutic implicat, este, după cum precizează autoarea „impunerea a două tipologii: donna angelicata și donna demonicata” (p. 5). Ca tipologii literare aceste „două categorii umane”, cum le definește corect în propoziția următoare Oana Simona Zaharia, avansând concluzia că antinomiile se vor dovedi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a experienței trăite direct, a autenticității. Își asumă puterea interpretării orale a textelor scrise, ca un avocat autentic, este cert „o mediatoare între ceea ce este scris și ceea ce e nescris.” 318 Târgoveța poate deveni ceea ce notarul nu izbutise, folosește tehnicile hermeneutice ale clericilor, pe care aceștia aveau impresia că doar ei le dețin. Este cu siguranță un 314 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 259. 315 „o doamnă a retoricii” John A. Alford, The Wife of Bath versus the Clerk of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
terenul domeniului literaturii comparate, în care metoda comparatistă, cu mijloacele ei bine mânuite (paralelisme, analogii, convergențe, antinomii) dă roade pe tot parcursul celor cinci capitole. Originalitatea vizată, în cadrul organizării analizei înăuntrul universurilor diegetice analizate, cât și în cel al comparativismului hermeneutic implicat, este, după cum precizează autoarea „impunerea a două tipologii: donna angelicata și donna demonicata” (p. 5). Ca tipologii literare aceste „două categorii umane”, cum le definește corect în propoziția următoare Oana Simona Zaharia, avansând concluzia că antinomiile se vor dovedi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]