872 matches
-
trup, nu peste pieptar, cum e obiceiul în Bengal.) Maitreyi vine mereu în camera mea, vine fără nici un motiv și întotdeauna insinuează sau provoacă. Pasiunea o face frumoasă. Senzual, carnal, e peste fire de ispititoare. Fac eforturi ca să o judec hidoasă, grasă, urât mirositoare și să mă pot stăpâni. E un fel de "meditație prin imagini contrarii" ceea ce încerc eu. Adevărul este că nervii mi se consumă inutil, și, de fapt, nu înțeleg încă nimic precis. Ce vor cu mine?" " De
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sărute, lacom, înfigîndu-și în același timp unghiile în carnea mea. Continuam să vorbesc, nesimțitor la căldura trupului ei, spunîndu-i tot ce am suferit când am știut-o singură cu un bărbat străin, care-i masa pulpele. I-am arătat ce hidoasă este această abandonare în mîirale altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne de-aci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestea asta? Tot ce știu, tot ce am auzit vorbindu-se vreodată are un contur firav, incert, de umbră. Pe de altă parte, legenda Securității e populară - În general, e vorba despre arestări și violențe, despre obediență și despre locuri hidoase unde ai putea ajunge din diverse motive. E o umbră cu un schelet făcut din ferăstraie. Povestea asta funcționează imprevizibil, povestea asta nu funcționează după logica lumii, povestea asta nu e o poveste, e ceva mizerabil, e o boală incurabilă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al Partidului. Din păcate, acest discurs răgușit, Îndobitocitor e singurul la care avem acces. Se fac din cînd În cînd ședințe de partid În sala de studiu de la parter. Cineva citește presa, de regulă un caporal. Dar sînt numai abstracțiuni hidoase, care alunecă În gol pe mințile noastre adăpostite benefic În indiferență. Stăm cuminți, privirile rigide spun că cei mai mulți dintre noi și-au cîrmit corăbiile spre mări mai Însorite, sau scriem scrisori acasă, pe furiș, sau trăncănim fără să ne mișcăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se derulează deja un scenariu În care ea urmează să-mi ceară favoruri sexuale, În schimbul iertării. Deja o văd cum mi se mută pe genunchi și Începe să-mi desfacă nasturii tunicii, după ce și-a dezvelit sînii generoși, haina uniformei hidoase Îi cade pe spate, iar trupul care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bursă pentru cercetare. În acest moment, tovarășul Bicu tocmai a devenit un caz, așa că a Început să beneficieze de serviciile altui securist, mai dichisit. Tovarășul Bicu, cum rezolvăm situația asta? l-a Întrebat la prima Întîlnire, politețea lui avea ceva hidos - se chinuia să acopere un topor cu o batistă. A plecat de-acolo livid și lac de transpirație, nu-și amintea ce anume a reușit să scoată pe gură. Poți să-i vorbești unui securist despre poezia lui Emily Dickinson
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și George nu se gândea nici un moment să-și ia viața. Suferința lui era continuu prezentă, ca o ocupație, ca o parte necesară a unei stranii „îndatoriri“ ce i se înfățișa mereu, cu tot mai multă forță și tot mai hidoasă. Influențele temperante, în măsura în care izbuteau să-i pătrundă carapacea, îi apăreau drept frivolități, pierdere de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fi o pungă de plastic plutind. Pe urmă avu impresia că e un pește mort, dar când văzu creatura mișcând gândi că e un soi de crab sau o meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un vis urât cu o noapte înainte, un vis care continua să o obsedeze. Se făcea că într-o prăvălie întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă. Bufnița pornise să zboare chiar deasupra capului ei, făcând-o să încerce un sentiment pătrunzător de plăcere amestecată cu amărăciune. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în aventuri dubioase. În gândurile lui, Tom pendula, considerându-se când vinovat de cea mai rușinoasă trădare, când victima neajutorată a unui monstru tiranic. Cine ar fi putut ține piept unui om ca Rozanov? Îl prinsese în capcana planului său hidos și ridicol și acum îl învinovățea pe el pe nedrept, refuzând să-i asculte măcar explicațiile. În fond, el nu avea nici o vină în evenimentele petrecute la Papuc, numai că Rozanov era hotărât să privească totul ca pe o conspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Chiar și remușcarea era o provocare lesne de înfruntat. Și acum, fusese zvârlit îndărăt într-o eră anterioară, cu toate datoriile lui neîmplinite, o eră în care totul era abia de făcut. Dar ce anume erau aceste datorii și această hidoasă libertate, și acest ceva cu care îl tortura noul simț al posibilităților! Gândul că ea se găsea încă în Ennistone era, s-ar zice, de neîndurat. Ah, Dumnezeule, dacă ar fi fost departe! Dar poate că și era, posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era ea! Erau ele! Dănilă își aruncă privirea la ziarele lipite pe canaturile interioare. Când își întoarse privirea înapoi, fata nu mai era în lumina coridorului... În ziare se puteau vedea titluri cu litere foarte mari și poze cu chipuri hidoase. Dănilă nu mai voia să știe de ele... Gata, luneca în jos. Nu se mai putea ține. PUNCTUL MATEMATIC Toată lumea știe că domnului Panciu, profesorul de matematică, îi cam place să bea. N-a venit niciodată băut la ore, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
consumatori conștientizează pericolul acestora atunci când ei înșiși nu mai au puterea de a le refuza sau sfârșesc prin a-și face rău voit, sub imperiul dependenței. Consumul de droguri, indiferent de tipul acestora, transformă orice persoană și redă cenușiul, deformatul, hidosul din uman. Cei predispuși la a încerca orice tip de drog, fie el pasiv sau activ, sunt tinerii, deoarece din nevoia de acceptare și adaptare fiecare este gata să adere la orice, indiferent de consecințe. Este mult mai ușor să
Drogurile deformează totul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Florea Albert-Emanuel () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1915]
-
contabile, de genul celor evidențiate, în timp, de Rapoartele Curții de Conturi“? Ce înseamnă „prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri“?!? Nu am de gând să continui comedia. Sigur că toată lumea știe ce se află îndărătul paravanului spoit hidos, ca la bâlci. Obsesia obsesiilor: Traian Băsescu. Pentru răfuiala cu un om, pentru ambițiile politicianismului dâm bovițean, pentru capriciile vinovățiilor răzbunătoare ale câtorva agenți (și agenții) de putere, majoritatea parlamentară a României e gata să dea la fiare vechi cea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și vanitățile nu e deloc o probă de inteligență. Ar însemna să prelungim în absurd gestul acelui papă care dădea foc, seara, unor câlți pentru a privi cum se duce viața. Important e să nu irosești "posibilul" înainte ca misterul hidos al morții să te înghită și pe tine. Ce rost are să-ți amintești în fața unui cer senin ce spune Eclesiastul, că totul e deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ar fi trebuit s-o alunge cu multe luni în urmă. N-avea nici un motiv să n-o facă. Poate doar iubirea reziduală față de fratele ei. Sau doar grija pe care o arată față de orice ființă. Probabil că o consideră hidoasă, disperată, o cochilie măruntă și sfărâmicioasă de nevoi. N-are cum s-o dorească și niciodată n-a dorit-o cu adevărat. Și totuși se încăpățânează să rămână decent față de ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fără nume, se Înecase În torentul de sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al acelui chip plin de viață strălucitoare Își luase locul acum printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cărora le plăcea - ca muștelor ce se hrănesc cu cadavre - să aștepte pînă ce trupul avea să fie transportat. O prostituată tînără, negresă, intră pe poartă și Înaintă pe platformă privind iute În jur la fiecare pas, cu un zîmbet hidos și rece Întipărit pe buzele subțiri rujate. CÎnd văzu cercul de bărbați, se apropie și, după ce se uită În treacăt spre banca unde ședea mortul, Începu să privească repede În preajmă spre stînga și spre dreapta, arătîndu-și dinții albi, strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el spunîndu-i: — Știi multe povești. — Da. Erau lecturile mele preferate. — Și ale mele. Bufni într-un rîs răgușit. De fapt, sînt în continuare. Cel mai mult îmi plac poveștile rusești. Ai remarcat ce multe sînt despre copii? Vorbiră despre vrăjitoare hidoase și rele, munți fermecați, daruri magice, monștri, prințese și mezini norocoși. Cu un sentiment de încîntare și libertate, descoperi că ea îndrăgea și-și amintea lucruri pe care și el le îndrăgea. La un moment dat, își îndoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a acestuia se revarsă în cușcă, îl zăriră pe Ixtl ghemuit în fundul ei. Grosvenor se înfioră la vederea trupului cilindric cu reflexe metalice, a ochilor că niște tăciuni aprinși, a degetelor subțiri ca de sârmă. Monstrul era de-a dreptul hidos. Auzi în videocomunicator vocea lui Siedel: - Probabil că el se considera fermecător! Vorbele astea hazlii izbutiră să spargă gheața. Cineva spuse: - Dacă viața înseamnă evoluție și dacă totul evoluează cu un anumit scop, de ce o fi având nevoie creatura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sânt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există iertare. 13 (Din caietul de vise) ― Am o treabă pentru tine, mi-a zis directorul închisorii, preocupat să-și șteargă chelia cu o batistă mare, plină de pătrățele, care era o comandă specială
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa și cerșetorii ei hidoși, paturile umede și putrede lipite de țarina bătătorită a spitalului din Constantinopole, bolnavii târâți cu cârligele, carnavalul medicilor mascați în timpul Ciumei negre, împreunările celor vii în cimitirele din Milano, căruțele cu morți în Londra îngrozită, și nopțile și zilele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]