592 matches
-
al străzii, și pe care le lăsa cu indiferență pe birou când se ridica să mănânce sau să doarmă sau se plictisea poate pur și simplu. Au socotit că ar fi un semn bun, dar nici unul din casă nu înțelegea hieroglifele. Și-au zis totuși că își va relua activitatea și-o să fie iarăși un as și se va entuziasma pentru orice rezultat obținut din șerpii aceia de cifre și litere și radicali. Dar entuziasmul ăsta se petrecuse cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mod paradoxal, tocmai materialitatea corpurilor, a costumelor, a culorilor, a mișcărilor și a sunetelor este ceea ce face din teatrul balinez un teatru al Manifestării invizibilului prin vizibil. Corpurile se plasează aici la granița dintre concretețea cărnii și abstracție, sunt corpuri-semn, hieroglife însuflețite, situate în spațiul ce desparte trupul viu de marionetă sau de manechin, în acel spațiu unde incarnarea se află la limita dezincarnării sau, mai exact, pare să resimtă nevoia de a o integra. În ceea ce-l privește pe Kantor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unei alterități ce se lasă văzută, căci, prin frumusețea stranie a costumelor, a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii dispun - în toată această splendoare a materialității lor - de „semne misterioase ce corespund unei realități neștiute, fabuloase și obscure”. O realitate aparținând unui altundeva, morții sau divinității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să înțelegem ceva întâlnind la un moment dat, într-un poem, cuvântul „sân“. Din păcate contextul face ca nici sânul - sânul care ne-a iluminat atâtea clipe din viață - să nu ne mai fie familiar. Îl privim ca pe o hieroglifă și pur și simplu nu-l recunoaștem: „Vru lână-n scut / cât să acopere getarea să. / Virulent corp. / Stă sânul cub scutirea. / Pieptind până-n lord ciobanul uns, / săgeata cununând-o cu Idealul.“ Parcă vrând să vină în ajutorul nostru, autoarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
română sună banal și în engleză: „Crucile din cimitir și pe noi ne așteaptă.“ (La rând) „The tombstones in cemetery are waiting for us too.“ (In turn) Poate doar traduse în sanscrită de un specialist în cuneiforme și transcrise în hieroglife pe blocuri de piatră desprinse din statuile aztece aceste poeme ar începe să pară mai puțin banale. Opera docliniana Si critica timoftiana Există adjective consacrate ca „eminescian“, „arghezian“, „călinescian“... Știm cu toții de la numele căror scriitori derivă. De altfel, acest mod
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tencuită.“ Cum adică s-o „las“?! E deja „tencuită“?! Iar eu am vrut s-o de-tencuiesc?! Al doilea compartiment al cărții cuprinde aforisme. De fapt, nu numai aforisme, ci - după cum explică autorul prin intermediul titlului - Aforisme și alte sincope sau hieroglifa de la Marea Poartă. Cititorul fără noroc întâlnește mai mult sincope. Una dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise, mai clare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimic, pentru ca apoi, de îndată ce ceapa s-a micșorat, strat după strat, să o găsești totuși înscrisă durabil pe foile cele mai ascunse: ba cu majuscule, ba ca propoziție secundară sau notă de subsol, ba perfect lizibilă, apoi din nou cu hieroglife care pot fi descifrate numai cu trudă, în caz că mai pot fi descifrate vreodată. Pe mine mă vizează, lizibil, inscripția lapidară: am tăcut. Dar cum au fost atât de mulți aceia care au tăcut, rămâne considerabilă ispita de a ignora propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reușit să-mi atingă chiar fruntea dar are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o ciudată carapace pe a cărei pereți sînt scrise cuvinte ordonate. Diversele caractere se schimbă continuu. Sînt sfori înnodate sau hieroglife; nu pot descifra însă din ele răzbate, încă încet și neinteligibil, cuvîntul originar. Oare de unde izvorăște în mine imaginea aceasta? Dintr-un posibil viitor sau dintr-un aievea trecut? Căci o simt venind natural ca și cum ar urca din instinct. Și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e chiar infimă... Iar fetusul ce s-a adăpostit În ea avea veleități de faraon...” Noimann râse. Ginecologului Însă nu-i ardea de glumă. „Priviți aici”, Îi atrase el atenția lui Noimann, „vedeți pe feșe niște semne?! E vorba de hieroglife... Avem aici Întipărită o Întreagă epopee...” Noimann dădu să schimbe vorba: „Bine că n-ați dat și de o piramidă...” „V-am spus de atâtea ori, dar dumneavoastră nu vreți să rețineți, piramida e În altă parte. Aici a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ați Înțeles?” Noimann făcu din cap că da. „Atunci e-n regulă”, conchise ginecologul. „Avem aici de fapt o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin de tot felul de hieroglife. „Foarte interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de ipsos și papier mâché, sculptați și modelați în piramide și sfincși. În faraoni uriași așezați pe tron. În șacali cu nas ascuțit. În șiruri peste șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele penate ale palmierilor artificiali, făcute din panglici de hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
haină și cu pălărie.“ „Dacă mai vine, să-i spui să mă caute pe stradă. Ai să ții minte ?“ „Da.“ „Mai bine notează, să nu uiți“ (i-am întins o hârtiuță și un vârf de creion, a desenat conștiincioasă câteva hieroglife, pe hârtiuță). „Când vine mama, să-i spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri eu ?“ „O rochie de mireasă. Notează și asta ca să nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri eu ?“ „O rochie de mireasă. Notează și asta ca să nu uit.“ A notat, la fel de conștiincioasă, cu aceleași hieroglife, adăugând și semnătura OLGAE, îi luceau ochii de bucurie, m-am întins pe divan, peste puțin am adormit, era bine acolo, pe divan, o briză plăcută pătrundea prin ferestrele deschise, perdelele subțiri fluturau... 3. În drum spre casă mă gândeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mușc pe infirmieră de sînul ei stîng, abia căzut În rugă, o dobor la pămînt, o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste cu care am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un fel de țesut stacojiu, ca o ceață spongioasă, vaporizându-se, în câteva clipe. Ceva ca o mreajă purpurie! au adăugat alții. În fond, nu văzuseră nimic, totul adeverindu-se a fi doar închipuire. Nici un fel de textură! Nici măcar niște hieroglife austere sau, barem, niște hașuri incolore, ca pânza de păianjen, care să fi suplinit spațiul din interiorul celor două calote, verzi pe dinafară. Pepenoaica nu mai avea alte virtuți geometrice, decât ovalul circumferinței, care sugera ceva ce refuză să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi făcut greșeli minore, dar erau locuri în care înțelesul, chiar dacă descifrau ideograma, era atât de obscur, încât efortul lor de a pricepe textul nu era cu nimic mai prejos decât cel al unui arheolog care încearcă să descifreze hieroglife din antichitate. — Eu renunț, declară Tomoe în cele din urmă. Dă-mi-o mie. Takamori, din ce în ce mai curios, își storcea creierii să priceapă ceva. A, înțeleg. — Ce anume? — Ideograma asta nu înseamnă „burtă“, ci „timp“... „Am reușit în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pierdute în imensitatea unei pustietăți fără început și fără sfârșit în care o întîmplare ciudată mă aruncase cum arunci o sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă. Încet, încet, timpul meu interior a început să meargă, ca și ceasul gării, în afara timpului. Cred că, inconștient, din lașitate sau din disperare, am și dorit asta, să-mi uzez treptat simțurile, să nu mai aud, să nu mai văd
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
traiectoria ei pata neagră a unei păsări. Era o cioară, poate. Iar de la cioara asta sau ce va fi fost am ajuns la alte lucruri. Cum mi se întîmplă de obicei. Mi-am zis atunci că lumea e plină de hieroglife. Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sânt poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Tot ce ne înconjoară e format din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi se întîmplă de obicei. Mi-am zis atunci că lumea e plină de hieroglife. Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sânt poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Tot ce ne înconjoară e format din hieroglife. Ele există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion, Lor le e mult mai simplu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sânt poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Tot ce ne înconjoară e format din hieroglife. Ele există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion, Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu prea au chef să devină Champollion, Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e o cioară. De ce să se mai complice? La ce folosește? Ca să dezlegi hieroglife, trebuie să renunți la o parte din viață. Și trebuie să alegi. Îți trăiești viața sau o înțelegi? Una din două. Nu poți, se pare, să le ai pe amândouă în același timp. Dar de ce eu nu aveam nici una, nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dormind poate, o femeie despre care știam ce-mi povestise ea. În rest, viața mea era populată numai de năluci ca mlaștina. Cerul pe care-l priveam rămânea cer, pasărea care trecuse rămânea pasăre, iar eu, da, devenisem propria mea hieroglifă. Hotărât lucru, dacă aș fi avut ambiția să urmez exemplul lui Champollion n-aș fi putut fi decât un Champollion ratat... Cucul își reluă strigătele. Am numărat din nou. Iarăși patruzeci și unu. Așadar... Mi-a venit în minte un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
septembrie 1996) * „Plicul negru al lui Norman Manea: o capodoperă tumultuoasă și tulburătoare.“ (ENZO DI MAURO, Corriere della Sera, 22 septembrie 1999) „O scriere gravată de dictatură pe pielea și pagina unui mare scriitor și care devine un fel de hieroglifă a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o cupolă a lumii, vedem curb, da, cu siguranță rotunjimile sunt făcute pentru a nu răni palmele zării, ale vântului, altfel nu ar mai curge apele și chiar scrisul pe pagini ar fi colțuros, iar Autorul un maestru cioplitor de hieroglife ilizibile. Miorița, în brațe, stă lipită de mine și plânge pentru că eu merg pe stradă și ea numără pașii, 1, 2, 3, 4, gata, unghiul de 90 de grade și iar 1, 2, 3, 4, sunt liberă, dar sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]