KorAP: Find »[drukola/base=hoardă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...67 >

1,662 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

regatului-Vicina era controlată de mongoli. În 1331, aflat pe drumul de la Sarai la Constantinopol, călătorul arab Ibn Battuta afirma că cel mai sudic punct deținut de mongoli era Baba-Saltâk (Babadag), după care urmează o "regiune pustie și nelocuită", de fapt, Hoarda de Aur se învecina cu Bulgaria.15 Mongolii sunt prezenți în Dobrogea și sub raportul circulației mărfurilor-descoperirea la Păcuiul lui Soare a unei ceramici specifice centrelor controlate de Hoardă în sudul Moldovei, din prima jumătate a secolului al XIV-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Babadag), după care urmează o "regiune pustie și nelocuită", de fapt, Hoarda de Aur se învecina cu Bulgaria.15 Mongolii sunt prezenți în Dobrogea și sub raportul circulației mărfurilor-descoperirea la Păcuiul lui Soare a unei ceramici specifice centrelor controlate de Hoardă în sudul Moldovei, din prima jumătate a secolului al XIV-lea, este grăitoare în acest sens. Grupurile de mongoli stabilite în Dobrogea, susținute uneori de cele din stepele nord-pontice, se amestecau în conflictele dintre regii sud-dunăreni sau intrau ca mercenari

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Mihail Șișman a fost sprijinit de "ungrovlahi" (români) și de "sciți" (mongoli). Iar în 1330, în lupta de la Velbujd, împotriva sârbilor, bulgarii au avut ca aliați pe români și "tătarii negri". Cooperarea româno-mongolă pe plan militar și dominația îndelungată a Hoardei în teritoriile extra-carpatice a dus la adoptarea de către români a tehnicii de luptă și armament a călăreților mongoli, de aici confuzia săvârșită de împăratul Andronic III între cetele de geți (români) și sciți (mongoli), iar istoricul Chalcocondilas vorbea de armele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongoli, de aici confuzia săvârșită de împăratul Andronic III între cetele de geți (români) și sciți (mongoli), iar istoricul Chalcocondilas vorbea de armele asemănătoare ale sciților (mongoli) și românilor. În afară de prezența lor în conflictele locale din zonă, forțele mongole ale Hoardei din nordul Dunării au organizat, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, acțiuni de amploare în dreapta fluviului. Astfel, în 1326, când turcii din Asia Mică au prădat până la Dunăre, s-a produs o intervenție a mongolilor din nordul Dunării

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
produs o intervenție a mongolilor din nordul Dunării, ceea ce a provocat înfrângerea turcilor-este posibil ca intervenția lor să fi fost cerută de Bizanț. Nu întâmplător, la începutul domniei lui Andronic III (1328-1341), Bizanțul încheia un tratat de pace cu mongolii Hoardei de Aur, întărit (se pare) prin căsătoria fiicei împăratului cu hanul Özbäg, prin care se obliga să le plătească tribut. Nerespectarea acestei obligații i-a determinat pe mongoli să invadeze Tracia, în 1337, cea mai dezastruoasă năvălire împotriva Bizanțului, după

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în 1337, cea mai dezastruoasă năvălire împotriva Bizanțului, după cele din vremea lui Nogai, iar în primăvara lui 1341, ei plănuiau o nouă năvălire de proporții, dar au renunțat. Spre mijlocul secolului al XIV-lea, angrenați în alte direcții, conducerea Hoardei a ignorat problemele din sudul Dunării. Disputele pentru tron și luptele interne din Ungaria, la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, încercările forțelor locale din Transilvania de a-și dobândi autonomia au paralizat inițiativele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongoli în atacurile lor de pradă sau le organizau ei înșiși, fapte consemnate în izvoarele vremii. Cu privire la participarea românilor la incursiunile mongolilor din Transilvania și Ungaria nu avem, până acum, dovezi certe, dar ținând seama de dependența lor politică față de Hoarda de Aur, a celor din sudul Moldovei mai ales, faptul nu ar fi imposibil (V. Spinei). Interesată de progresele catolicismului, papalitatea a susținut activ, moral și material, politica est-carpatică a regilor angevini împotriva schismaticilor ruteni și români. Concret, în 1314

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cerea organizarea unei cruciade și, totodată, el făcea demersuri diplomatice pe lângă hanul Özbäg de încetare a expediției în Polonia și Ungaria. Prin urmare, spre mijlocul secolului al XIV-lea, se profila schimbarea în raportul de forțe din regiunile carpato-dunărene: în timp ce Hoarda de Aur era în declin, regatul Ungariei era în ofensivă.17 Societatea românească În ceea ce privește situația etno-demografică și habitatul, în intervalul menționat, au apărut decalaje în dezvoltarea teritoriilor românești intrași extra-carpatice, determinate de împrejurările de istorie politică. În Transilvania, așezările rurale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prezență etnică românească serioasă, în secolele XIII-XIV, nu s-ar putea explica preponderența românească după întemeiere. Cercetările arheologice au pus în evidență așezări întărite la Dărăbani, Hotin, Perebicăuți, Lencăuți (Cernăuți), cu urme din secolele XII-XIII.19 Includerea sud-estului Moldovei la Hoarda de Aur a dus la stabilirea temporară dincoace de Nistru a unor grupuri etnice de origine răsăriteană, populație eterogenă ce era concentrată în orașe. Alături de români și mongoli, în aceste centre locuiau meseriași și negustori veniți din Orient-s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
erau, în secolele XIII-XIV, Podișul Central Moldovenesc, colinele Tutovei, ținutul Bârladului, iar între Prut și Nistru, zona de la est de Lăpușna, din apropierea Nistrului, împrejurimile Orheiului. Să precizăm că în preajma acestuia (Orheiul) se afla un centru militar, administrativ și politic al Hoardei de Aur. Situația demografică în împrejurimile Cetății Albe-oraș (port) și hinterland-aici populația era mai rară. În jurul acestor arii de locuire s-au conturat, în perioada aceasta, formațiuni teritorial-politice al căror nume nu-l cunoaștem, care apoi s-au închegat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cetatea Albă). La sfârșitul secolului al XIII-lea, Cetatea Albă era un centru însemnat, iar populația sa era eterogenă: bizantini (greci), români, evrei, tătari, orașul avea o reședință episcopală ortodoxă. Orașul era situat într-un teritoriu stăpânit efectiv de tătarii Hoardei de Aur, cu numeroase frământări politice și militare, în urma dispariției lui Nogai, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Aflată la vărsarea Nistrului în Marea Neagră, Cetatea Albă se bucura de o notorietate excepțională, ea este menționată în izvoare scrise și cartografice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și comercială a Chiliei este ilustrată și de faptul că orașul emitea o monedă proprie (asprul de argint), ceea ce confirmă importanța economică a orașului. Alte orașe între Prut și Nistru erau Orheiul Vechi și Costești, legate direct de prezența tătarilor Hoardei de Aur-cele două orașe reprezintă contribuția societății mongole alogene la dezvoltarea societății locale . Așezarea de la Orheiul Vechi, aflată pe cursul râului Răut, afluent al Nistrului, era o așezare urbană aflată sub dominație mongolă. Aici, în prima jumătate a secolului al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
organică a populației locale, însă dăinuirea lor era cu neputință fără ocrotirea și îngăduința căpeteniei turanice. Episcopul, de orice caracter ar fi fost, presupunea și pe conducătorul politic (voievodul) și ceata sa militară. Stăpânirea turanică (cumană) nu-l putea înlătura, hoarda neavând un caracter așezat și mulțumindu-se cu dijma și darurile localnicilor (autohtonilor) supuși. De aceea scrie papa, după făgăduința dată de rege că va aduce la dreapta credință (catolică) pe schismatici (ortodocși), să se impuie vlahilor înșiși un episcop

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de convertirea unei însemnate căpetenii cumane, Boricius, în textele latine, de fapt Bortz Membrok, care trecuse cu toți supușii săi (15.000, după izvoare), în Transilvania. Acțiunile predicatorilor catolici au înregistrat succese în rândul cumanilor-este vorba, subliniază Iorga, de păgânii hoardei nu alții, pe care această convertire ar fi putut să-i apropie de românii schismatici și, dacă n-ar fi intervenit năvălirea tătarilor la 1241, să facă din această Cumanie de simplă hegemonie turanică o adevărată țară consolidată și durabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul al X-lea. În 1291, genovezii se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în drum spre Maurocastron. Dar pe la începutul secolului al XIV-lea, orașul se afla sub stăpânire mongolă (Hoarda de Aur), apoi, pentru scurt timp, între 1307-1316, el trece în mâinile bulgarilor, însă mongolii l-au recucerit și l-au stăpânit până la sfârșitul secolului (1392), când a intrat în componența Moldovei. Din "Viața Sf. Ioan de la Cetatea Albă", martirizat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
București, Editura științifică și enciclopedică, 1982, p. 164. 8. Ș. Papacostea, op. cit., p. 98-99; V. Spinei, op. cit., p. 165. 9. Ș. Papacostea, op. cit., p. 99-100; V. Spinei, op. cit., p. 165-166. 10. V. Spinei, p. 166-167; B. D. Grecov, A.I. Iacubovschi, Hoarda de Aur și decăderea ei, București, 1953. 11. V. Spinei, op. cit., p. 168-169. 12. Ibidem, p. 169-170. 13. Ibidem, p. 170-171. 14. Ibidem, p. 171-173. 15. Ibidem, p. 173-176. 16. Ibidem, p. 176-177. 17. Ibidem, p. 177-179; V. Ciocâltan, Mongolii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
p. 168-169. 12. Ibidem, p. 169-170. 13. Ibidem, p. 170-171. 14. Ibidem, p. 171-173. 15. Ibidem, p. 173-176. 16. Ibidem, p. 176-177. 17. Ibidem, p. 177-179; V. Ciocâltan, Mongolii și Marea Neagră în secolele XIII-XIV, București, 1998; Al. Gonța, Românii și Hoarda de Aur. 1241-1502, Munchen, 1983. 18. Istoria Românilor (tratat), vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 482-496. 19. V. Spinei, op. cit., p. 198-201; V. Neamțu, Istoria orașului medieval Baia, Iași, 1997. 20. Istoria Românilor, vol. III, p. 496-508; V. Spinei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vasali ai regilor Ungariei și Poloniei.4 Țara Românească-"prima libertate românească" După aceste considerații istoriografice, să urmărim concret împrejurările închegării celui dintâi stat medieval. Ca să înțelegem mai bine contextul nașterii lui, trebuie să analizăm influența factorilor externi, impactul prezenței Hoardei de Aur și a regatului arpadian în această zonă. După 1241, centrul stăpânirii mongole din Europa era pe Volga, într-o regiune foarte îndepărtată de Dunăre. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, din rândul stăpânirii (Hoardei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Hoardei de Aur și a regatului arpadian în această zonă. După 1241, centrul stăpânirii mongole din Europa era pe Volga, într-o regiune foarte îndepărtată de Dunăre. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, din rândul stăpânirii (Hoardei) de pe Volga se desprinde o ramură mongolă ce domina politic teritoriile cuprinse între Nipru, Dunărea de Jos și Carpați. Această stăpânire tătară se confunda cu hoarda (ulusul) hanului Nogai, a cărui stăpânire în Moldova și Câmpia munteană s-a făcut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunăre. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, din rândul stăpânirii (Hoardei) de pe Volga se desprinde o ramură mongolă ce domina politic teritoriile cuprinse între Nipru, Dunărea de Jos și Carpați. Această stăpânire tătară se confunda cu hoarda (ulusul) hanului Nogai, a cărui stăpânire în Moldova și Câmpia munteană s-a făcut efectiv simțită. Hanul Nogai era nepot de frate a lui Batu-han, iar puterea lui începe să crească după moartea hanului Berke (1266). Curând, Nogai se desparte

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
hanului Nogai, a cărui stăpânire în Moldova și Câmpia munteană s-a făcut efectiv simțită. Hanul Nogai era nepot de frate a lui Batu-han, iar puterea lui începe să crească după moartea hanului Berke (1266). Curând, Nogai se desparte cu hoarda lui, alcătuită din cetele tătarilor apuseni, și întemeiază o stăpânire, un stat aparte (ulus), desprinsă de restul Hoardei de Aur, care se întindea de la vest de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nepot de frate a lui Batu-han, iar puterea lui începe să crească după moartea hanului Berke (1266). Curând, Nogai se desparte cu hoarda lui, alcătuită din cetele tătarilor apuseni, și întemeiază o stăpânire, un stat aparte (ulus), desprinsă de restul Hoardei de Aur, care se întindea de la vest de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa și cumpărau grâul din zona Dunării, fapt consemnat de un cronicar bizantin. Este plauzibil

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se întindea de la vest de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa și cumpărau grâul din zona Dunării, fapt consemnat de un cronicar bizantin. Este plauzibil ca mutarea centrului hoardei lui Nogai spre apus să se datoreze politicii bizantine, care urmărea divizarea mongolilor. Împăratul Mihail VIII întreținea relații intense cu hanul Nogai, pe care l-a atras de partea sa. După 1261, s-a declanșat o revoltă la Dunăre, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
recunoaște suzeranitatea mongolă și trimite la curtea lui, ca ostateci, pe fiul său însoțit de boieri. Partea de nord a Bulgariei, între Dunăre și Haemus, era sub controlul lui Nogai, fiind supusă acestuia ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de Aur aflată sub conducerea prințului Nogai (1266-1299) a instalat o forță militară permanentă la gurile Dunării și a stabilit o alianță cu Imperiul bizantin împotriva țaratului bulgar, care era complet aservit mongolilor, așa cum am văzut mai sus. Instalarea efectivă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]