3,598 matches
-
se consideră superiori. Își depărta mâinile, ca și cum explicația ar fi fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua aia, Roonuí-Roonuí era atât de indignat, că era mai-mai să te strângă de gât, în timp ce Miti Matái, dimpotrivă, ți-a admirat gestul. Arată cu degetul spre el. Aici s-a văzut diferența între a fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane, apoi în galerii și în sălile de primire. Întunericul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spuneți, nu-i păcat? Și iar "Scârț-Scârț!" În final, își uniră vocile și încheiară: Și-am putea continua Toată noaptea, uite-așa, Animale sunt destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? "Scârț-Scârț!" Hohotele de râs și aplauzele le umplură inimile de fericire. Erau în al nouălea cer. Dar surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În clipa aceea, Narcis Sava apăru între ei și-l prinse de mâini. Seneg tremura, congestionat. Luana se îndepărtă în timp ce "nebunul" încerca s-o lovească cu picioarele. Ieși din clasă uluită, se așeză pe scări și începu să plângă. Cu hohote, din tot sufletul. Narcis veni lângă ea și fata ridică spre el ochii plini de lacrimi. De ce se poartă așa, ce i-am făcut? Băiatul ar fi vrut s-o ia în brațe, s-o alinte și să-i mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din viața ei. De acum încolo se va descurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cineva de la blocul de alături ieși în balcon fluturând un tricolor. Un adolescent de jos îi strigă să-l arunce. Tricolorul românesc, roșu, galben și albastru flutură liber spre mâna tânără, întinsă a speranță. Luana izbucni în lacrimi. Dulci, sublime, hohote de fericire. Se trezise România! Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi ușa de perete și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o ajută să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbăția lui. Ștefan își încleștă mâinile de brațele fotoliului. Ce diavol intrase în mintea ei ca să-l distrugă, să-i dea viața peste cap? Răcni: Vorbește! Femeia căzu moale pe covor, cu genunchii îndoiți. Vreau să divorțez. El râse, un hohot răgușit, de pe altă lume. Să divorțezi... Ești nebună! Nu știu ce să fac altceva dar știu că asta e ultima noastră zi împreună. Bărbatul se repezi spre ea, o smulse de jos și-o izbi de perete. Crezi că poți intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sub pretextul că are nevoie de o baie fierbinte și de odihnă, tânărul Noia îi fu aproape recunoscător. Se așeză lângă Luana aiurit, copleșit de sentimentul vinovăției, pradă unei dureri covârșitoare, își lăsă fruntea pe genunchii ei și plânse în hohote, din tot sufletul. Escu îi aruncă o singură privire apoi coborî un etaj mai jos, se întinse pe o banchetă și dormi, instantaneu, un somn fără vise. Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spună asta dar, în timp ce vorbea, îi văzu lumina din ochi, acea sclipire fermecătoare plină de viață, de altă dată, și-o lovi. Ea nu se așteptase la așa ceva. Primi vorbele lui în plin și se prăbuși. Începu să plângă în hohote, îngânând printre sughițuri: N-am vrut, Ștefan, îți jur! Te rog să mă ierți! Eram supărată pe tine, pe viață, pe tot. Băusem câteva pahare, a fost o rătăcire din care m-am trezit prea târziu. Eu... Ștefan o opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
copilăresc și un croncănit de bărbat. Ăsta-i orfanul care s-a aciuat pe lângă europeanul ăla. Ești sluga lui, nu? — Nu, i-a răspuns Adam. E tatăl meu. Zdrahonul și-a dat capul pe spate și a izbucnit Într-un hohot de râs. În jurul buzelor avea urme de salivă uscată. Un alt băiat se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă o pregătea să zboare. Da, da, Îi lingi căcatul de pe oală! I-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreodată. Când și-a dat seama că nu e Înalt, Își spusese În gând că era aproape la fel de scund ca ea. Nici pe-asta n-a uitat-o! — Mon Dieu, a exclamat el, e impresionant. Ea l-a Întrebat printre hohote de râs. — De ce-ai spus asta? Vreau să zic, de ce neapărat În franceză? El a dat din umeri și a zâmbit. Ei i se păruse că a și roșit. — Îmi pare rău! Am trăit câțiva ani buni la Paris
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
schimbe Întru câtva felul În care e citită? Când liderii politici citează versuri de-ale lui ca să arate că sunt la curent cu viața pe care o duce poporul de rând, e cazul să fim emoționați, ori să râdem În hohote? — Păi, nu sunt sigur, a răspuns Adam În cele din urmă. Deși cald, era altceva decât plăcuta căldură din insule, parfu mată de vânturile suflate dinspre mare pe sub fâșiile rotitoare ale norilor, mai degrabă un soi de mortăciune cleioasă care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arăta deloc În ținută de birou. Prietenii mei localnici nu refuză Încă să mă mai vadă, a adăugat, mai avem o mulțime de treburi. — Ador felul În care Îți socotești tu prietenii „treburi“, i-a Întors-o Margaret cu un hohot de râs. Există oare vreun moment În care să nu mai fii În poziție de atac? Vreau să zic, ți se ntâmplă vreodată să nu te gândești la aranjamentul ideal al tutu ror pionilor În planul vostru de dominație mondială
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi exemplifica spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor pul i se cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu ochii plini de lacrimi. Karl i-a pus un braț În jurul umerilor, ea i-a simțit plăcuta căldură a corpului zguduit de sughițuri de râs. — Priviți acest petit tableau, a rostit el, imitând sunetele molatice ale lui Walter
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu chipul, ochii, nasul ori alte amănunte. știu doar că era Întruna cu mine și că deodată a dispărut. Mi-l amintesc pe taică-meu țipând și pe mama plângând. Casa noastră era deosebit de liniștită În afară de furiile tatii și de hohotele de plâns ale maică-mii. Cel mai mult mi amintesc Însă de babu. O țin minte pentru că mi-a lipsit când ne-am Întors În Olanda. Mi-amintesc că am plâns după ea multă vreme după ce ne-am mutat la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei sau fu mând. Adam și Din au trecut pe lângă un grup de vreo șase, care păzeau o barieră de sârmă ghimpată În fața unei clădiri distruse În parte de incendiu. Unul dintre soldați, cu capul dat pe spate, râdea În hohote de gluma unui coleg. Tocmai treceau pe lângă ei, iar Adam a zărit norii roșcați reflectați de ochelarii lui de soare și a prins din zbor ceva despre un bivol și despre o soție. Soldații aceștia i s-au părut lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Căilor Ferate Indoneziene. Johan, ziceam că abia dacă te zăresc În ultima vreme. Ne-ai zări ceva mai des dac-ai petrece mai mult timp acasă. Tari furi noi pe linia Singapore. Complexul de natație Weld: fotografii. De la bar veneau hohotele gălăgioase de râs ale unui grup de bărbați strânși În jurul unor halbe mari și brumate de bere blondă. Cei mai mulți erau localnici. În ultima vreme se vedeau mult mai puțini occidentali. În jur erau palmieri În hârdaie și pe pereți fotografii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar nu-i mai trage după tine pe frate-tău și pe soră-ta. Destul că o amărăști pe mami. De undeva s-a auzit zgomotul unui obiect de sticlă care căzuse pe ciment și se făcuse țăndări, urmat de hohote puternice de râs. Johan s-a gândit la Bob și la Farah. Fratele și sora lui nu-i erau frate și soră, nu se putea gândi la ei În felul ăsta. Puțin Îi păsa de Bob. În ce o privea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajutor pe calea justiției și a echității. Fabricând bombe. Ridicând În miez de noapte bărbații și femeile din casa lor și asigurându-se că n-o să se mai Întoarcă niciodată. Mick și-a dres vocea și și-a Înăbușit un hohot de râs. — Nu asta a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
său, considerat de el, atât ca om, cât și ca autor, fără egal. Profesorul pufnea ironic, respingând cu îndârjire părerea poetului. Da' de unde, intervenea cu vehemență, un miciman, un impostor, praf în ochii altora! Aici intervenea și Nina, izbucnind în hohote de râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet scrumul. Se auzi soneria și Nina ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote mai înfocate o întâmpinară. Gata, Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]