669 matches
-
izbit de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum între degete, statuia, până atunci rigidă, începu să se miște, și Vladimir Beral azvârli hohotind cuvertura și fugi prin ușa rămasă deschisă, de-a lungul coridorului. Albertina mă primi fără nici o împotrivire. Plimbată, ospătată și băută suficient, aduse un aport calitativ de cea mai superioară esență. Splendidă în ascensiunea actului, se retrase la timp cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vin să vă vorbesc, ca să vă pun pe drumul cel bun. Am o experiență destul de largă în privința organizațiilor politice. — Minunat. Și trebuie să porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cuib de porumbei. Izbucni în hohote înfundate de râs. — Domnișoara Annie o să se-nverzească văzând casa asta reparată. — Păi să-i zici așa: „Mai ieși și tu și fâțâie-te puțin! Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou. Ș-acu’, pune jos telefonu’ și vino aici. Sun la Caritas chiar acu’. Pleacă cât mai iute din casa aia. Doamna Reilly o auzi trântind telefonul. Privi printre jaluzele. Era foarte întuneric afară, ceea ce era bine. Vecinii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Untermeyer, Eunice Tietjens, Clare Shanafelt, James Oppenheim, Maxwell Bodenheim, Richard Glaenzer, Scharmel Iris, Conrad Aiken, Vă trec numele pe listă Ca să puteți trăi Fie și numai prin nume, Nume sinuoase, de culoare mov, În Juvenaliile Operelor mele complete.“ Amory a hohotit de râs: - Premiul „Panseluța de fier“! Pentru aroganța din ultimele două versuri, te invit la masă. Amory nu era Întru totul de acord cu condamnarea În bloc de către Tom a romancierilor și poeților americani. Lui Îi plăceau Vachel Lindsay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare, semn că trebuia s-o lase moale. „Habar n-am. Cum te cheamă?” „Ralph Carter, adică—” „Ralph, ai mai pregătit până acum vreun cadavru pentru autopsie?” Carter hohoti. „Băiete, am făcut de toate, și pe toți. L-am făcut pe Rudolph Valentino, care era înțepat ca un gândac. Le-am făcut pe Lupe Lopez și pe Carole Landis, am poze cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i. — Bărbații trebuie să joace la pariuri, să ceară bani împrumut și să-și rezolve femeile. Băieții noștri plutesc pe covoare fermecate. Treaba merge șnur. Mickey hohoti de plăcere. Buzz chicoti, pretinse că are un acces de tuse, se întoarse spre Johnny Stompanato și-i șopti: — Sifakis și Lucy Whitehall. Ține-ți gura. Mickey îl bătu pe spate și îi întinse un pahar cu apă. Buzz continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
măturat sub pat”. Pe unele să le-ntâlnești, pe altele să le-ocolești. Hopa, uite-o că vine! Mickey își încheie monologul făcând un gest larg cu pălăria. Davey, poznașul, se prăbuși pe masă, cocoșat de râs. Buzz încercă să hohotească și el, dar nu reuși: se gândea că Meyer Harris Cohen omorâse unsprezece tipi de care știa el și că încasa pe an minimum zece milioane, pentru care nu plătea impozit. Dând din cap, spuse: — Mickey, ești un comedian. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apartamentului său și își dădu seama că suna telefonul. Ridică receptorul. — Șefu’? — Mda, spuse căpitanul Al Dietrich. De unde știai că sunt eu? Altcineva nu mă sună. Dietrich pufni. — Ți-a spus cineva vreodată că ești un ascet? — Mda, tu. Dietrich hohoti. — Îmi place bafta ta. O noapte ca locțiitor de comandant și ești asaltat: două accidente mortale și o crimă. Mă pui și pe mine la curent? Danny se gândi la cadavru: mușcăturile, ochii lipsă. — E unul dintre cazurile alea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cât stătuse la închisoarea comitatului. — Ia-mă cu niște tachinerii sexuale, locotenente. Considine întoarse pagina. — „Dar sunt cu treisprezece ani mai mare decât tine.” Danny adoptă un ton satirică: — Un bob de sare într-o mare de pasiune. Dudley Smith hohoti. Consindine chicoti, apoi continuă: — „Ai intrat în viața mea când sunt logodită și gata să mă mărit. Nu știu dacă pot avea încredere în tine.” — Claire, nu există decât un singur motiv să ai încredere în mine: acela că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se auzi ca un ecou, iar „cherchez la femme” ca un tunet. Mal știa că Dudley era informat despre dușmănia dintre el și Meeks. — Ești la fel de subtil ca un mărfar, locotenente. Și care e povestea cu tine și Upshaw? Dudley hohoti. Meeks spuse: — Mike Breuning mi l-a turnat și el pe puști. M-a sunat azi-noapte târziu și mi-a transmis o listă de patru persoane, patru inși pe care Upshaw vrea să-i urmărească. M-a întrebat dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decât să perii niște bătrânei pentru bani. — O să ai ocazia. Și nu sunt niște bătrânei - decât dacă ești de părere că femeile de vârsta mea sunt bătrâne. O ocazie minunată. — Câți ani ai? Treizeci și unu, treizeci și doi? Claire hohoti la auzul complimentului. — Diplomat. Câți ani ai tu? Danny se gândi la vârsta lui Ted Krugman și și-o aminti - dar parcă întârzie o fracțiune de secundă. — Douăzeci și șase. Ei bine, sunt prea bătrână pentru băieți și prea tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tipului grizonat. Apariția se întoarse către Danny. N-avea chip, ci doar trupul lui Tim și un ștremeleag mai mare decât cel al lui Demon Don Eversall, care apărea la dușuri, își încărca prepuțul imens cu apă, îl lăbărța și hohotea „Hai să bei din pocalul iubirii!” Săruturi îndârjite, trupuri strivite în strânsoare, ei doi unul înăuntrul celuilalt, Claire ieșind prin oglindă și zicând „E imposibil”... Apoi un foc de armă, încă unul și încă unul. Danny tresări și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată puteau fi obsedați de Tomnaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
veci șansa la iubire. Of, și se gândea din nou la băiatul Hungry Hop, care ar fi putut, dacă ea ar fi arătat ca de obicei, să aibă în viața ei un rol care să nu se rezume la înghețată. Hohotea și tot hohotea, iar sunetele cele sfredelitoare și pline de jale se înălțară printre frunze până la Sampath, ridicând părul pe el. Jos, gura lui Ammaji se deschise pentru un căscat deosebit de sonor, numai pentru ca proteza să-i cadă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
iubire. Of, și se gândea din nou la băiatul Hungry Hop, care ar fi putut, dacă ea ar fi arătat ca de obicei, să aibă în viața ei un rol care să nu se rezume la înghețată. Hohotea și tot hohotea, iar sunetele cele sfredelitoare și pline de jale se înălțară printre frunze până la Sampath, ridicând părul pe el. Jos, gura lui Ammaji se deschise pentru un căscat deosebit de sonor, numai pentru ca proteza să-i cadă din nou - de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere la piept. Niciodată În viață nu-și dorise să strângă În brațe o femeie cu pasiunea cu care voia acum să-l țină pe Dimi În brațe. Dar se stăpâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau făcuți bucățele sau mureau înecați în apă stătătoare. Deja în 1986, toți somonii Coho care se aflau în migrație prin coridorul râului Snake dispăruseră. Cândva, toate datele astea triste ar fi făcut-o pe Alice să fugă în cameră hohotind de plâns; poate că problema era nu că plângea prea mult, ci că nu mai simțea nevoia să plângă. Ea fusese pe moarte, asta era ceea ce voia Alice să spună. Și încercase să se salveze. Cincizeci la sută din prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu de oameni cu compasiune. Nu ușor de mulțumit. Cu nasul pe sus. Desigur toate acestea, pentru Sammler, se schimbaseră considerabil În ultimii treizeci de ani. Dar apoi Walter Bruch cu degetele lui bătrâne de puști stătea În camera lui hohotind, după ce se pârâse singur. Și când nu era nimic de spus? Întotdeauna era câte ceva. Bruch povestea cum Își cumpăra jucării. La F.A.O Schwarz sau la magazine de antichități cumpăra maimuțe cu cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
după desțolire, îi mai apar totuși șunculițe. Mi-am dat seama de jena ei când m-a rugat să sting lumina. Avea gust de lapte. A început să plângă. Am terminat împreună cu sughițurile ei de plâns. Nu putea să vorbească, hohotea cuvinte pe care le înțelegeam cu greu. Mi-am dat seama cât de mult a suferit din cauza pietății mele, când mi-a povestit de fapt toată odiseea căsătoriei noastre din punctul ei de vedere. Uluitor cât de multe lucruri mi-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mine, să am grijă de mai mult de o persoană, adică eu. A venit imediat la mine și mi s-a aruncat în brațe. Eram total nepregătit și parcă nu aveam curajul să o țin și eu în brațe. Ea hohotea de plâns atârnată de mine, iar eu stăteam inert, cu mâinile pe lângă corp, fricos de căcat, nici măcar să o consolez în brațe nu aveam curaj. Mi se părea că nu am nici o obligație din moment ce nu o futusem. De căcat. Eram
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
știa exact despre care Nuțu e vorba, întrucît în sat mai erau vreo doi tineri cu acest nume, începu să rîdă. Pe Nuțu lui Răstoacă. Ce, nu-i băiat bun? Ba da, parcă-i o plăcintă cu marmeladă, zise ea hohotind. Zău că da. Cum o să meargă el atîta loc? Merge el, n-avea tu grija asta. Dacă-l chem eu... Ilinca tăcu cîteva clipe devenind deodată serioasă. Aruncă o privire fugară spre pădurile care acopereau Dealul Ursului și spre crestele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Afirmația l-a inspirat, fiindcă declama cu voce tare modul în care șeful li s-a adresat: Scumpii noștri pensionari, Nu-i de unde pensii mari, Vă dăm bonus drept mărire Drum expres spre cimitire! Cei din jur au început a hohoti, trecându-și sticla cu vin de la unul la altul. În gând i-am dat dreptate nevestei. Aceasta este un fragment din vasta competiție PENSIONARIADA! CUM AM DEVENIT MULTIPARTIDIST Cu câteva zile înainte de declanșarea campaniei electorale locale, venind de la cumpărături, m-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și Sorinel le-a luat. Audiența rămase o clipă pe gânduri, rumegând cele auzite. Și dintr-o dată, un hohot puternic de râs îi înroși obrajii lui Horațiu și aproape că-l dezechilibră pe nea Ovidiu. Până și agenții din America hohoteau în buncărul lor. - Iată, luă Mișu portretul din mâinile tremurânde. Iată-l pe adevăratul Halterofil din Vitan! Eu zic că nu Mariana, ci soția lui merită să facă astăzi striptease. Unde e soția lui? S-o cheme nea Ovidiu! Aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un răspuns bun. ― Ba da, am auzit! Hector era câinele lui Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit să-și șteargă lacrimile! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Altă dată, tot la Istorie, și tot Chiorul, pe când profesoral explica despre "Năvălirea barbarilor', ne-a făcut să ne tăvălim de râs prin răspunsul pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu bunăvoința care-l caracteriza, chiar atunci când era supărat: Hai, să te-ajut eu, este un cefalo... ― ...pod! respirai eu ușurat că am nimerit-o, făcând disperate apeluri la reminiscențele mele zoologice în legătură cu denumirile de origine greacă ale animalelor. Clasa hohoti scurt și se opri din condescendență pentru mine. ― Din pod ai căzut dumneata! Aceste animale sânt cefalotorace, domnule, prin urmare nici urmă de gît! Cine ți-a spus dumitale chestia asta cu gâtul racului? ― Mama, când ne dădea rasol de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]