931 matches
-
scrisoarea la club, perfect treaz, și o trimisese la New York, rugând-o să-i răspundă la biroul său din Paris. Părea mai sigur așa. Și În aceeași noapte, fiindu-i atât de dor de ea Încât simțea un gol grețos, hoinări până după Maxim, agăță o fată și se duseră să cineze. După aia o dusese Într-un local să danseze, fata dansa prost, așa c-o lăsă pentru o târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bibliotecă, mânca de prânz acasă, citea pe verandă până se plictisea și apoi se ducea la sala de biliard, răcoroasă și Întunecoasă, ca să-și petreacă acolo cele mai calde ore din zi. Era nebun după biliard. Seara exersa la clarinet, hoinărea prin oraș, apoi mai citea ceva și se culca. Pentru cele două surori mai mici rămăsese Încă un erou. Maică-sa i-ar fi adus micul dejun la pat dacă ar fi cerut așa ceva. Venea deseori lângă patul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
singurele ferestre prin care putea privi. Pe atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elena Marin Alexe ! Să hoinărim pe Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
dintre dumneavoastră care vor să mai facă niște cumpărături sau să mai viziteze, Întâlnire la autocar Într-un sfert de oră. Prietenii mei se risipiră, Wendy se duse să se ascundă de soare În autocar, Moff și Rupert să mai hoinărească pe ulițe, iar ceilalți să caute ceva de fotografiat ca mărturie a faptului că fuseseră În acest oraș, oricare ar fi fost numele lui. Undeva Într-un colț al pieței, Bennie găsi o femeie bătrână cu o expresie foarte blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei. Și poate dacă i-am trimite În fiecare zi flori și fructe proaspete am sublinia și mai mult grija noastră pentru sănătatea ei? A, nu știați că e suferindă? Nu acesta a fost motivul pentru care nu a mai hoinărit peste tot iscând larma obișnuită? Nu că i-ar deranja puțină larmă- copiii fac asta tot timpul -, dar nu trebuie să se meargă până la revoltă. Nu trebuie să se ajungă la insurecție, violență și lipsă de respect generalizată față de conducători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în clasă, la liceu stătea în poziția lotusului și se cufunda în meditații. Nu am văzut lucrul ăsta personal. Am avut mulți prieteni. Eram înnebunit după motociclete, ne urcam cu toții pe ele și plecam la plimbare. Îmi plăcea mult să hoinăresc pe afară. Inoue nu era deloc așa. După atac, la televizor și în ziare au început să difuzeze informații despre adepții cultului Aum. Știam că la Sediul Central Aum exista un individ care se numea Inoue și când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zugrăviți cu sfinți ai bisericuței. În lunile de iarnă hiberna ca liliecii. în rest, se culca și se scula o dată cu soarele, mânca după fazele Lunii, îngrijea de bisericuță, ținea slujbe de câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ioana povestea despre el lucruri senzaționale. Un om de vreo treizeci de ani, în care vezi mai ales sprâncenele îmbinate, ochii lucioși și dinții mari, lați, despărțiți, apărând la cel mai ușor zâmbet. Fusese prin Rusia chiar după venirea bolșevicilor, hoinărise prin Germania, avusese o mulțime de aventuri, încercase o mulțime de meserii, între măturător de stradă și artist de varieteu. Ioana pretinde că Charles este de o senzualitate extraordinară și că toate istoriile ce le povestește, inepuizabil, s-au întîmplat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zeci de cuvinte din limba lor, atât cât avea nevoie ca să ceară, să ocărască, să blesteme și mai ales să se târguiască. Seara, după ce mânca, împreună cu Balamber și cu oamenii lui cei mai de încredere, se depărta și începea să hoinărească de la un bivuac la altul, întorcându-se cu o panglică, o brățară ori vreo altă podoabă măruntă, pe care le punea apoi într-o traistă veche din piele de căprioară primită de la Mandzuk, de care nu se despărțea niciodată. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zugrăviți cu sfinți ai bisericuței. În lunile de iarnă hiberna ca liliecii. în rest, se culca și se scula o dată cu soarele, mânca după fazele Lunii, îngrijea de bisericuță, ținea slujbe de câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
accesorii. Cu ani în urmă, înainte de a-l cunoaște pe Dave, am făcut o călătorie prin Europa împreună într-o vară și am făcut o vizită la Lourdes. Nu cred c-am văzut-o vreodată mai fericită ca atunci când a hoinărit prin magazinele de suveniruri din Lourdes. Îi plăceau membrele amputate și paralitice care se înșirau pentru a fi înmuiate în apă sfințită. Îi plăceau colindele și procesiunile cu torțe. Dar ce o lovea cu adevărat erau gablonțurile, tricourile, scarandele. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cireșul din fața casei sub care tata își ascundea tristețile apoi o să trag perdelele cu mâinile împreunate o să-l rog pe Dumnezeu să coboare pentru o clipă să stăm la taclale despre una alta. închid ochii și-mi las gândurile să hoinărească printre singurătăți o pasăre se lovește de geam se face liniște în cameră e cald respir haotic lângă veioza de pe noptiera din colț sprijinite de ochelarii lui tata câteva amintiri două fotografii și multă singurătate tăcerea crește ca un aluat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete și dughene cu băuturi. Coama clădirilor părea proiectată pe cerul Întunecat, luminată de tunelul de. neon din spatele nostru, dar acolo unde ne aflam noi era tare Întuneric și grupurile de oameni hoinărind agale umpleau strada. Treptat, contururile lor au Început să se evapore. Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina asupra grupului de băi turcești și bordeie. În fața lor am luat-o la stînga și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Peruanii de cultură obișnuiesc să spună că, "pentru a cunoaște Lima nu este suficient s-o străbați geografic, ci trebuie să-i captezi spiritul" sau "Lima, cine nu te vede, nu te stimează". Am încercat, în acele zile aproape libere, hoinărind pe străzile orașului vechi, să memorez dovezile opulenței acestei capitale coloniale și multiseculare a viceregilor spanioli, în care autoritățile guvernamentale, ecleziastice, comerciale au extins comoditățile lor firești la edificarea unei infrastructuri culturale: școli de diferite grade, lăcașuri de cult, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
destul de prosperă. Am fost tratați de un ofițer, poate din generația lui Eliade, Cioran, Ionescu, cu îngăduință și sfaturi realiste că "fie pâinea cât de rea, tot mai bine e în țara ta". Acum, eram în apropierea Argentinei, în Peru, hoinăream prin imensa Limă și mă întrebam, oare ce s-ar fi ales de mine dacă chiar reușeam să plecăm atunci. Ce puteam ajunge? Găseam oare drumul spre adevăr, așa cum constatam la acei înaintași ai noștri, care deveniseră puncte de referință
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mai de preț, căci astfel, stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă cu apă îndulcită și parfumată cu iasomie, care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Adoptând o postură cu nasul în aerul magic, cu mâinile ridicate pentru a da un pic de dramatism situației, cântă, inventând singur cuvintele pentru o melodiile populară: „Port costum japonez, tra-la-la, am mâncat de prânz mâncare chinezească tra-la-al, dar deși hoinăresc, tra-la-la, nu vă-ngrijorați, mamă și tată, inima mea e acasă. Da, inima mea e acasă.“ Își rotea șoldurile în cercuri perfecte. Aventurându-se din încăpere spre locul unde petrecerea începuse deja, prinse curaj datorită mirosurilor de biryani și kebab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
autobuz, rupând crengile care amenințau să-i blocheze drumul, lovind pietrele, în ciuda papucilor ușori pe care îi purta și a degetelor delicate, lipsite de apărare. Spionul, ținut departe de oalele pentru gătit ale lui Kulfi de noile ore de vizitare, hoinărea primprejurul livezii, încercând să găsească o scuză care să-i permită accesul, când o zări pe Pinky îndreptându-se spre stația de autobuz. Hotărî să-și omoare timpul de dinainte de a putea fi admis legal în livadă urmărind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochi obraznici și îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
La naiba, suntem de doi ani împreună, și nici măcar un bilet? Am trântit scrisoarea. Mi-am ridicat privirea. Dar ea mi-a văzut vreodată semnătura? Da, a văzut-o, pe note de plată, pe cărți de credit, pe cecuri. Am hoinărit prin mallurile înspumate. Ce treabă aveam? Să cumpăr șampanie. Selinei îi place enorm să cheltuiască. Pornografia nu se poate face cu jumătăți de măsură Pornografia și banii sunt într-o strânsă legătură, și trebuie plătite taxele acestei combinații... Cymbeline, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar ar putea să investească ceva bani în ei, să treacă la renovare. Dar mie îmi place ca varietatea să fie cât mai mare. E ceva care mă excită După așa ceva, Londra mi se pare insipidă și fără consistență... Acum hoinăream prin lumina galbenă a băncilor închise, a municipalității și a afacerilor proaste, toate sleite de munca de peste zi. De ce nu sunt băncile la fel de diverse și apte de improvizație ca toate celelalte afaceri americane? De ce nu putem avea o Mike's
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]