557 matches
-
acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă și ele teama de a fi copleșit de necunoscut, dar și teama de a se pierde într-un univers poetic fad din punct de vedere expresiv. De
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
liniștit între cocori./ Fusese ultimul bogat din muzeul acela/ învârtit pe loc de câteva ori", Memorie). Acolo unde închiderea tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului...” (vol. 2, Ed. Cartea Romînească, 1922, p. 86) 3. Al. Macedonski, „La vizită” (Scene din viața bucureșteană), în Opere, 6, ediția cit., p. 225. 4. „Șantecleru coani Frosi”, în Matache Pisălog, Ed.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se răzbune. Leacul de frică oferit de Lăpușneanul doamnei Ruxanda e o culme a cinismului, neatinsă nicăieri. „Femeia tot femeie... În loc să se bucure, ea se sparie”, zice soțul și se Întoarce În sala dezastrului, dă poruncă să fie aruncate „hoiturile câinilor acestora iar titvele să le Înșire pe zid...” Dar Spancioc și Stroici i-au scapat, iar porunca de a pune mâna pe ei se consumă În zădărnicie. Cei doi au fost ajunși când treceau hotarul: „Spuneți celui care v-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
BRUMARU De obicei, săltând voios în vârsta personală (și la 69 de ani îndrăznesc să afirm cu mâna pe ficat că bătrânețea începe să devină, cu adevărat, un soi de haine grele, atârnând cam halandala pe trupul puțind deja a hoit ambulant), înaintând la pas lejer în vreme, autorii, cărțile în care ți-ai fixat fericirea teribilă a lecturii, paginile fermecate, ferecate în însemnări rapide, indescifrabile, totul îți procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o așa nenorocire", pare a fi mentalitatea comună a bunului român, așa cum reiese ea dintr-o simplă intervievare a ieșenilor. Răul botezat modern bioterorism are o venerabilă tradiție. Iată doar trei exemple istorice, absolut sugestive: 1) vechii romani care aruncau hoiturile otrăvite în apele potabile ale râurilor, provocând adevărate epidemii; 2) războinicii de stepă (tătarii) care strecurau cu diabolică malițiozitate cadavrele ciumaților în mijlocul cetăților asediate; 3) vitejii celor două țări românești care executau ireproșabil îndemnul voievodal: "otrăviți fântânile, ardeți holdele..." erau
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
-l bat în cap. Se taie cu sticle, cu lame sau cu ce găsesc. Fac uneori greva foamei, ăștia îi spun refuz de hrană, dar încep numărătoarea zilelor abia cînd nu te mai ții pe picioare și deja miroși a hoit"110. Din aceeași perspectivă trebuie să înțelegem și celelalte ritualuri contestatare: greva foamei, sinuciderile, evadările, răscoalele. Criminologii au demonstrat de mult că regulile produc proteste, din cauza conceptualizării diferenței ca delincvență, regulile fiind, în fapt, expresia legitimării autorității celor ce dețin
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
simțurilor. Închid ochii și simt cum o lacrimă tulbure mi se scurge din ochiul drept și se prelinge pe cearcănul zbârcit, pe obraz, pe crețurile gâtului. Apoi n-o mai simt. S-a pierdut în gulerul pijamalei care miroase a hoit. S-a topit ca într-o sugativă. Îmi deschid ochii și mă uit la claia de păr. Claia neclintită. Claia indiferentă la toate durerile lumii. Gura mea se mișcă aiurea, buzele mele vor să rostească ceva, dinții mei nu sunt
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Duhul este Acela care dă viață, trupul nu folosește la nimic» (In 6,63). Sunt cuvintele Domnului, cuvinte sculptate, care ar trebui să ne deschidă ochii. De fapt, ce valorează acest trup care, atunci când va fi lipsit de suflet, devine hoit? Isus pronunța acele cuvinte în ziua de după minunea răsunătoare a înmulțirii pâinilor. Așadar, Cel care revendica acum superioritatea absolută a spiritului cu toată puterea, era Cel care s-a arătat atât de sensibil față de nevoile trupului. Asemenea lui Isus și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse Într-o chilie din fundul curții. Nimeni nu știu că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire. Iar plămânii îi erau grei, parcă umpluți cu apă. Și încă mai mirosea a hoit și a băutură. A aruncat de pe el hainele jegoase și rupte. Le-a pus direct la gunoi. S-a dus în baia lui mică și a dat drumul la apă, la chiuvetă. A prins viață imediat ce și-a băgat capul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcut toate astea pentru mine. Așa că Jayne a plecat de pe un platou de filmare din Pennsylvania unde turna un film în care îl avea ca partener pe Keanu Reeves, rezervând bilete de avion prin MGM Grand, și mi-a târât hoitul cuprins de convulsii afară din Hamptons, pentru a zbura împreună la Los Angeles - toate astea în decurs de douăzeci de ore de la momentul comunicării morții tatălui meu. În noaptea aceea, în casa din Sherman Oaks în care crescusem, beat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la Mircovo, într-o seară, un proprietar de crâșmă, om bogat, după cât se vede, un fel de ecou al articolelor de gazete bulgare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să se ducă la niște rude în Moldova. Încasează o sumă mare de bani dela Banca Națională și pleacă. Așa crede toată lumea, că a plecat, căci odăile ei rămân închise și oarbe câteva zile, până ce vecinii simțesc un miros de hoit: era în vremea verii. Cercetează, caută, deschid cu sila și găsesc pe Armeancă moartă, cu capul zdrobit c-un pietroiu. Ucigașul sau ucigașii întraseră prin gârliciul unei pivniți, care da într-un antret. Și din acel antret intraseră în odaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu numai una, este complice și la povestea care-i în curs de apariție. Fără să știe i-am acordat toată atenția cuvenită, i-am încredințat rolul principal, ea este cea care a "disciplinat" celelalte personaje care au mișunat în jurul hoitului meu, entitatea mea fotonică a ținut-o sub observație, i-a urmărit toate mișcările, deseori a stresat-o, dar nici o clipă nu poate fi acuzată că m-ar fi fost potrivnică. E un joc sinistru, nu-i așa, cititorul cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Botoșani, de exemplu. Sau spre Iași...? Ce satisfacții ascunse (secrete) îți oferă viața într-o comunitate mică, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea? La întrebarea ta aș răspunde printr-o altă întrebare: ce-i interesează pe vecini unde-mi culc hoitul? Sincer, în cei peste 25 de ani petrecuți în acest orășel nimeni nu mi-a cerut să-i împrumut vreo carte, nici un cetățean din această comunitate nu mi-a solicitat vreun volum de versuri cu autograf. Unde te poți simți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Și-a revenit parțial și a mormăit ceva. - Cred că-i OK, am zis. Hai s-o tăiem. Prăbușit În patul nefăcut, jegos, cu brațul moale atîrnîndu-i și un firicel de sînge adunîndu-i-se Încet pe umăr, Marvin arăta ca un hoit. Pe cînd coboram, Nick mi-a spus că Marvin Îi ceruse adresa mea. - Ascultă, i-am zis, dacă i-o dai, poți să-ți cauți alt furnizor. N-am nici un chef să-mi crape cineva-n casă. Nick a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
le lăsară (probabil ca să nu constate numărul auto-ului). În drum, după ce-l chinuiră în diferite chipuri, îi smulseră barba, îi tăiară gâtul... îl omorâră și îl aruncară pe marginea șoselei, apoi telefonară doamnei Iorga: „Vino de ridică la kilometrul... hoitul lui Iorga.“ Și acesta fu dus la morgă. Generalul Antonescu fu prevenit, arătă cea mai vie surprindere și publică un comunicat dezaprobând cele două omoruri și afirmând că autorii vor fi pedepsiți cu moartea în 20 de zile. Ei circulau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Rodica le-a depozitat în camera mea deja nădușită. Înghesuiala din camera mea, aerul infectat, obiecte care se sufocă reciproc, se antipatizează vizibil. Prin geamul întunecat de jeg, îl văd pe mustăciosul slinos din blocul de vizavi cum își târăște hoitul încercând poate să întârzie cât mai mult momentul când trebuie să plece, ca în fiecare dimineață, la serviciu. Sau poate nici nu se mai întreabă. A trecut de faza aia. Presupun. Odată l-am văzut cum își tăia unghiile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Braun, celebru antreprenor de panorămi, panopticumuri și menajerii, toate luminate electric de la uzina proprie, instalată afară ca o altă senzație pentru public. Reprezentația se anunța cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi sub ochii unei mulțimi de gură-cască hoituri Întregi de cal aduse de Ioșca, hengherul pri mă riei, care tăia, despica, spinteca - cu cuțitul, cu satârul și cu fierăs trăul - hartanele sanguinolente, lungind cât se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sat vechi, aruncat mai departe, la poalele munților, unde am urmat pe preotul Învățător ucis de săteni după dreptatea lor primitivă, zdrobindu-i măruntaiele cu cizmele, ca taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor Îmbel șugați pe care Îi răscolea, cu mâna lui blagoslovită, sub patra fir, când Îngenuncheau Înaintea lui la aca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că dădea glas muților și picioare ologilor) al suferințelor lor din cele mai disperate, sculând-o din morți, ca pe fiica lui Jair din Evanghelie, pe Mă riuca cea bună și frumoasă, ajunsă numai pielea și oasele și mirosind a hoit, ca florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui Dumnezeu, În fața căreia, goală, s-ar fi Închinat, vă asigur, toți Înțelepții lumii, cât și bătrânii cei din Biblie. și am dat sănătate, voie bună și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici pe departe nevoia de „ancilatorism“ de care bietul meu prieten fusese conștient încă din adolescență. Când se referea la dragostea care ne unea, Giglio, care împărtășea întru totul gusturile lui Mihai, nu avea decât o vorbă de dispreț: „Două hoituri!“ Pe de altă parte, eram prea copt și vădeam de pe atunci prea multă personalitate pentru a putea fi modelat total, așa cum își dorește Pygmalionul ascuns în orișicare maestru... Eram doar un caz aparte, dar care punea prea multe probleme și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la oraș, când erau în floare și le simțeam mirosul, îmi venea să zic: zahăr de hoit. Moartea mă căuta și în grădinile din străzi lăturalnice, în daliile mari care nu reușeau să-și înfrâneze culorile în bulgării florali. Cât timp nu am trăit sub amenințare, plantele citadine mi-au fost pilduitoare pentru ideea de moarte în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc propria stare când mă reîntorc acasă trecând pe lângă grădini. Nu i-am spus niciodată nimic despre băbătiile acelea de piersici, ori despre zahărul de hoit, ori despre dalii. Tăcerea ținea mereu cumpăna vorbirii. Când prietena mea mi-ar fi putut interpreta greșit tăcerea, trebuia să vorbesc, iar când a vorbi ar fi însemnat să mă învecinez cu nebunia, trebuia să tac. Nu voiam să ajung
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]