702 matches
-
al Împăratului Galben, ce ar fi trăit, după unii, 8000 de ani, după alții, 10000 de ani. Aceasta este explicația urării chinezilor: "Să trăiești 10000 de ani". Zeități grecești Aphrodita este zeița frumuseții și a iubirii. Unele legende precum cele homerice susțin nașterea zeiței din unirea lui Zeus cu Dione, o titanidă, progenitură preolimpiană, având ca părinți pe Uranus și pe Geea / Gaia. Alte legende prezintă proveniența Aphroditei din spuma mării. Conform acestora, Cronos, cel mai tânăr dintre titani, fiul lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răzbătut mileniile în modernitate, astfel încât curtezane din secolele XVIII-XX le-au luat ca modele pe anticele: Aspasia, Phryne, Leontion, datorită talentelor de a cuceri oameni de seamă prin inteligență, cultură și rafinament. Formația lor elevată se înscria în modelele educaționale homerice, spartane, ateniene. Tradiția veche marcată de Homer (aproximativ, între secolele XII-VIII î.H.), educatorul Greciei, după remarca lui Platon, a oferit modelul educației clasice prin sporturi atletice, jocuri și exerciții cavalerești (vânătoare, echitație, aruncarea suliței), prin arte muzicale (liră), dans
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Platon, a oferit modelul educației clasice prin sporturi atletice, jocuri și exerciții cavalerești (vânătoare, echitație, aruncarea suliței), prin arte muzicale (liră), dans, oratorie, prin etica eroismului ce elogia onoarea, curajul, dăruirea, sacrificiul. Chiron este miticul educator al lui Ahile. Modelul homeric a creat jaloanele educației spartane și ateniene. Stat războinic ajuns la apogeu în secolul al VII-lea î.H, Sparta a promovat un model educațional esențialmente militar și sportiv mulți tineri spartani s-au numărat printre câștigătorii olimpiadelor, cele mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1997 scrie că i-ar fi dat 1200 și lui Bulancea Vasile. Bulancea Vasile spune că Băjinaru le-a dat 15000 de lei. Găinile lui Cloșcă și gardul lat de un kilometru Aici intervine un element fabulos, de-a dreptul homeric, dacă n-ar fi tipic pentru Brăila. Bulancea Vasile «stătea de șase» în ograda mortului, în timp ce Cloșcă a sărit în ograda bătrânei Bulancea Sava ca să opereze la coștereața bătrânei. Numai că ograda lui Târâlă Nicu se află la peste un
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de măsura vechimii și complexității fenomenului cultural grec. Elenismul își împlântă rădăcinile în Egipt și în Asia; dar aportul cuceritorilor este acela care va produce "miracolul grec". Tăblițele exhumate la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre "sclavii zeului" și "sclavul Atenei", nume de preoțesc etc. Cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
până în Câmpia Gangelui și în China (cf. § 14). Pentru discuția noastră e important să subliniem faptul că acest complex religios - zeițe ale fertilității și ale morții, rituri și credințe privind inițierea și supraviețuirea sufletului - n-a fost integrat în religia homerică. Cu toată simbioza cu nenumărate tradiții preelenice, cuceritorii ariofoni au reușit să-și impună panteonul lor și să-și mențină "stilul religios" specific (cf. cap. X-XI). P. 45. 61 P. Faure, "Speleologie crâtoise et humanisme", p. 40. Ihid., p. 40
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este creația sa. Antropomorfismul lui Iahve are un dublu aspect. Pe de o parte, Iahve dă dovadă de calități și defecte specific umane: milă și ură, bucurie și melancolie, iertare și răzbunare. Totuși el nu arată slăbiciunile și defectele zeilor homerici, și nu acceptă să fie ridiculizat ca anumiți zei olympieni 29.) Pe de altă parte, Iahve nu reflectă, ca majoritatea divinităților, situația umană: el nu are o familie, ci doar o curte celestă. Iahve este singur. Trebuie să vedem oare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
K. Coomaraswamy, The. Rigveda as Land-năma-bok, p. 16; M. Eliade, Le mythe de l'e'ternel retour, p. 22. 18 Cf. Louis Renou, Religions of Ancient India, p. 6. Iy Ceea ce ne aduce aminte de situația religiei grecești în epoca homerică: poemele se adresau unei elite militare, puțin sau deloc interesată de misterele fertilității cosmice și de postexistența sufletului, mistere care dominau, totuși, activitatea religioasă a soțiilor și a supușilor lor. Religia indo-europenilor. Zeii vedici așadar, posibil să ne gândim că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
domeniul său se mărginește la Cer2. Se poate detecta în acest detaliu amintirea rezistenței unui vechi zeu suveran împotriva ascensiunii unui zeu mai tânăr și mai norocos. Primind, la împărțirea Universului, suveranitatea asupra mărilor, Poseidon a devenit un adevărat zeu homeric; dată fiind importanța mării pentru eleni, era sigur că el nu-și va pierde niciodată actualitatea religioasă. Totuși, structura sa originară a fost radical modificată și moștenirea mitico-religioasă septentrională pe care o adusese în Grecia a fost aproape total dispersată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Rdigion, p. 79; W. K. K. Guthrie, The Greeks and their Gods, p. 86, n. l. 90. Oracole și purificare Abia născut, Apollon strigă: "Să mi se dea lira și arcul încovoiat; voi vesti oamenilor voința inflexibilă a lui Zeus" (Imn homeric, 132). În Eumenidele lui Eschil, el asigură Furiile că "niciodată n-a dat vreun oracol pentru un bărbat, o femeie, ori o cetate, care să nu fi fost din ordinul lui Zeus" (v. 616-619). Această venerație pentru "tatăl olympienilor" explică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I î. Hr. 20 Vezi referințele în cartea noastră De Zalmoxis ă Gengis-Khan, p. 44, n. 42-43 [trad. Românească, p. 51 - nota trad.]. 21 W. Otto, The Homeric Gods, p. 72 la distanță și deci detașarea de "imediat", de vâscozitatea concretului; calmul și seninătatea pe care le implică orice efort de concentrare intelectuală. Pe scurt, Apollon reprezintă o nouă teofanie, expresie a unei cunoașteri religioase a lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nenumărate ale lui Zeus i-au stârnit gelozia și au provocat certuri îndelung povestite de către poeți și mitografi. Zeus se comportă cu Hera așa cum niciodată un șef ahean n-ar fi îndrăznit să se poarte față de 23 W. Otto, The Homeric Godx, pp. 122 sq. 24 Vezi izvoarele citate de Hugo Rahner, Greek Myths and Christian Mystery, pp. 191-192. Cf. partea a Il-a a lucrării. 25 U. von Willamowitz, Glaube, I, 2. 26 H. J. Rose, Handbook, p. 52; W
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfâșie și devorează o iepuroaică gravidă (Eschil, Agamemnon, 133 sq.) Artemis este prin excelență zeița fecioară, ceea ce putea să se înțeleagă, la început, ca liberă de jugul matrimonial. Dar grecii au văzut în perpetua ei virginitate indiferență față de dragoste. Imnul homeric către Afrodita (I, 17) recunoaște frigiditatea zeiței, în tragedia lui Euripide, Hippolyt (1301), Artemis însăși își declară deschis ura față de Afrodita. Și totuși ea prezintă numeroase elemente de zeiță-mamă. În Arcadia, în cel mai vechi loc de cult al său
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altfel decât zeiță marțială. Motivul pentru care ea participă la război este faptul că acesta este o ocupație prin excelență masculină. Căci, după cum spune ea însăși: "inima mea în toate înclină de partea bărbatului, cu excepția căsătoriei" (Eschil, Eumenidele, 736). Imnul homeric către Afrodita (1,9) recunoaște că zeița dragostei nu are putere asupra Atenei. Homer și Hesiod 30 H. Jeanmaire, Dionysos, pp. 212 sq. " E adevărat că Ares e detestat de toți zeii care-i spun "nebun" pentru că nu cunoaște "ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfaturi" (polymetis), singurul pe care oamenii îndrăznesc să-1 compare cu Zeus (Iliada, II, 169,407,636). În Theogonia (896), Hesiod o consideră "egalul tatălui ei în forță și înțelepciune prevăzătoare". Atena este unica dintre olympieni care nu are mamă. Imnul homeric (I, 9 sq.) amintește pe scurt că Zeus a născut-o din propriul său cap, dar cel ce povestește mitul în întregime este Hesiod. Zeus a înghițit-o pe Metis, zeița inteligenței, pe când ea era deja însărcinată, și Atena a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
versiune mai arhaică a nașterii ei: zeița a apărut din sămânța amestecată cu spumă (aphros) ieșită din părțile sexuale ale lui Ouranos azvârlite în mare. Or, tema castrării unui mare zeu este, după cum am văzut (§ 46), de origine orientală. - Cf. Homeric Gods, p. 51. Homer nu face alu/ie la acest mit (după cum trece, de altfel, sub tăcere povestea lui Cronos), dar o numește pe Atena "fiica puternicului Părinte" (obrimo-patre). 34 Cf. epigrama homerică (14-2) citată de W. Otto, p. 58
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
am văzut (§ 46), de origine orientală. - Cf. Homeric Gods, p. 51. Homer nu face alu/ie la acest mit (după cum trece, de altfel, sub tăcere povestea lui Cronos), dar o numește pe Atena "fiica puternicului Părinte" (obrimo-patre). 34 Cf. epigrama homerică (14-2) citată de W. Otto, p. 58. 35 Cf. M. Detienne, "Le navire d'Athena". 36 Abia mai târziu, Ares, /cui războiului, îi devine soț; în Odiseea (8, 266-366) el îi este amant. Olympieniî și eroii în cultul ei, se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Abia mai târziu, Ares, /cui războiului, îi devine soț; în Odiseea (8, 266-366) el îi este amant. Olympieniî și eroii în cultul ei, se disting anumite elemente asiatice (de exemplu, hierodulele) alături de elemente mediteraneene (porumbelul). Pe de altă parte, Imnul homeric către Afrodita (I, 69 sq.) o prezintă ca o veritabilă Stăpână a Animalelor: "în urma ei, mergeau, lingușindu-o, lupi suri, lei cu coamă sălbatică, urși și pantere iuți și lacome de pui de căprioară". Dar o trăsătură nouă, specifică Afroditei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Humbert). Afrodita "pune dorința" nu numai în piepturile animalelor, ci și ale oamenilor și zeilor. Ea "tulbură chiar și rațiunea lui Zeus"; tot ea îl face "cu ușurință să se împreuneze cu muritoarele, în pofida Herei" (ibid, 36, 40). Astfel, Imnul homeric identifică în elanul sexual elementul de unitate a celor trei moduri de existență: animală, umană și divină. Pe de altă parte, subliniind caracterul ireductibil și irațional al concupiscenței, Imnul justifică aventurile amoroase ale lui Zeus (care vor fi de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a văzut aceste mistere! Strigă autorul Imnului către Demeter. Dar cel care nu a fost inițiat și nu a luat parte la rituri nu va avea parte, după moarte, de toate splendorile de dincolo, din sălașurile întunecate" (v. 480-482). Imnul homeric către Demeter relatează atât mitul central al celor două zeițe, cât și întemeierea Misterelor Eleusine. În timp ce aduna flori în câmp pe plaiul Nysei, Kore (Persephone), fiica lui Demeter, a fost răpită de Pluton (Hades), zeul Infernului. Nouă zile a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și va încredința Misterele sale lui Triptolemos, Diocles, Eumolpus și Celeus, "riturile sfinte cu neputință de încălcat, de pătruns ori de divulgat: respectul față de Zeițe este atât de mare încât îți sugrumă glasul" (418 sq., traducerea lui J. Hubert). Imnul homeric se referă la două tipuri de inițiere; mai precis, textul explică întemeierea Misterelor din Eleusis atât prin regăsirea celor două zeițe cât și ca urmare a eșecului de imortalizare a lui Demophon. Povestea lui Demophon se poate compara cu vechile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a celor văzute la Eleusis, sufletul inițiatului se va bucura după moarte de o existență fericită. El nu va fi câtuși de puțin o umbră tristă și decăzută, lipsită de forță și de memorie, condiție atât de temută de eroii homerici. Imnul către Demeter nu face decât o aluzie la agricultură, precizând că Triptolemus a fost primul inițiat în Mistere. Or, conform tradiției, Demeter 1-a trimis pe Triptolemus să-i învețe agricultura pe greci. Unii autori au explicat cumplita secetă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
articulează și ea în scenariul bine cunoscut al concursurilor și luptelor de tot felul (sportive, oratorice etc.) urmărind înnoirea vieții 9. Dar euforia și beția anticipează întrucâtva viața dintr-o lume de dincolo care nu mai seamănă cu mohorâta lume-de-dincolo homerică. În aceeași zi de Choes se forma un cortegiu care înfățișa sosirea zeului în cetate. Cum se credea că el se ivește de pe mare, cortegiul purta o corabie transportată pe patru roți de car, în care se găseau: Dionysos, ținând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să reașeze lumea În alte hotare decât cele cunoscute atunci. În momente de liniște, literatura clasică a devenit accesibilă Europei, după ce fusese pierdută sau inaccesibilă o mie de ani. Renașterea, ca mișcare culturală, a devenit memorabilă. În anul 1488, epopeile homerice au fost recitite În Italia, apoi traduse În multe limbi europene: franceză, germană (În 1530), italiană (În 1544), engleză (În 1581) etc. Toate acestea s-au Întâmplat după ce istoria a pus capăt Imperiului Roman și războaielor religioase și politice, iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a autoarei, prin recuzita adolescentină de epocă și mai ales prin practicarea acelui argou puștesc imposibil, cool al anilor ’80 („boșo“, „babacii“). De o importanță deosebită este constanta raportare mitologică din roman. O raportare, trebuie spus, adesea ironică (vezi atributele homerice „cronicarul Daniel“, „pisăloaga Casandra“), în același timp însă necesară. Ulise confundă Penelopele, greșește Ithaca, încercând, în tot acest timp, să ajungă acasă. Structura mitologică subminează simetriile romanești, pentru ca, în cele din urmă, ea însăși să fie discreditată. Aluzia mitică are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]