1,024 matches
-
Numai că, Sampath, revenit la vechiul său obicei de a vorbi cu greu, abia dacă o privi, cu o expresie absentă și nu-i răspunse absolut nimic. — Știi, continuă ea, ai putea să vii cu mine și cu băiatul Hungry Hop, pentru că, știi, șopti ea tare, avem de gând să fugim, știi. Cine știe de ce trebuia să includă atât de mulți „știi“? — N-o să mă dau jos din copacul ăsta, spuse Sampath. — De ce nu? îi zise Pinky, coborând în grabă scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vreodată curajul să plece de acasă și să se urce într-un copac? Pentru scurt timp, fratele său dăduse dovadă de caracter și acum dădea înapoi, ca de obicei... Nu știa nimic din cele ce se petreceau în casa Hungry Hop chiar în clipa aceea, altfel nu și-ar mai fi irosit timpul discutând astfel cu el. În ziua de dinaintea celei în care urma să fugă cu Pinky, Hungry Hop fu prezentat fetei pe care o aleseseră rudele sale să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Nu știa nimic din cele ce se petreceau în casa Hungry Hop chiar în clipa aceea, altfel nu și-ar mai fi irosit timpul discutând astfel cu el. În ziua de dinaintea celei în care urma să fugă cu Pinky, Hungry Hop fu prezentat fetei pe care o aleseseră rudele sale să-i fie soție. Deși obiceiul cere ca familia băiatului să o viziteze pe cea a fetei, din pricina împrejurărilor neobișnuite ce-l priveau pe Hungry Hop, familia lui aranjase ca lucururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să fugă cu Pinky, Hungry Hop fu prezentat fetei pe care o aleseseră rudele sale să-i fie soție. Deși obiceiul cere ca familia băiatului să o viziteze pe cea a fetei, din pricina împrejurărilor neobișnuite ce-l priveau pe Hungry Hop, familia lui aranjase ca lucururile să se petreacă invers. Înainte ca fata aleasă să sosească, înghesuită drăgăstos și destul de incomod între părinții ei în ricșă, Hungry Hop se depăși pe sine în cadrul celei mai puternice izbucniri temperamentale la care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
viziteze pe cea a fetei, din pricina împrejurărilor neobișnuite ce-l priveau pe Hungry Hop, familia lui aranjase ca lucururile să se petreacă invers. Înainte ca fata aleasă să sosească, înghesuită drăgăstos și destul de incomod între părinții ei în ricșă, Hungry Hop se depăși pe sine în cadrul celei mai puternice izbucniri temperamentale la care își supusese vreodată familia. Deveniseră nervoși din pricina ieșirilor sale temperamentale, a ușilor trântite, a încuiatului, a ieșitului pentru a striga ceva în josul scărilor, a încuiatului din nou... — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
după colț porni motorul și se urcă. Urma să conducă până la tamarin și acolo, în funcție de ce va simți, îi va spune lui Pinky că era un lucru imposibil sau o va lua pe sus și vor pleca împreună cu dubița Hungry Hop... O luă pe mai multe străzi lăturalnice și nu pe strada cu sens unic, ca să aibă destule ocazii să întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fără să-l observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența lui Pinky, care deja-l aștepta sub tamarin pe Hungry Hop, îmbrăcată și pregătită, conform planului, deși, dintr-un motiv pe care nu putea să-l numească, era într-o dispoziție exterm de proastă. Da, cine știe de ce, se simțea deosebit de iritabilă, nemulțumită și mânioasă. Poate era de vină doar lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe măsură ce nopțile treceau; fruct frumos, plin cu o constelație încă nedescoperită de stele tinere. Îl ținu în mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea cea liniștită. În dubiță, băiatul Hungry Hop devenea tot mai nervos în timp ce conducea. Ce-și dorea? Voia să se-ntâlnească cu Pinky, așa cum plănuiseră. Nu. Voia să întoarcă și să se bage înapoi în patul lui confortabil. Apoi voia să se trezească și să se ducă jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi trebuit să țină maimuțele îl țineau în clipa aceea pe băiatul Hungry Hop în loc, și, când soldații se duseră să le ia, desoperiră că eforturile lor de a le trage jos din jeep erau în mare măsură zădărnicite de faptul că acesta era prins în ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și, când soldații se duseră să le ia, desoperiră că eforturile lor de a le trage jos din jeep erau în mare măsură zădărnicite de faptul că acesta era prins în ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
șeala ca sî terminăm răpidi cu aista, cî vini Soliman. Hai cî ajunji șî șăfu’ poliției, să-i depună o coroană. Popa o luă înainte, pe o alee lăturalnică. Mergea repede și, ca să nu cânte, fredona ceva ce semăna cu hop! ș-odată stop! a lui Gică Petrescu. La prima răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul țârcovnicului, doi cerșetori intrară în alai - să nu fie ceremonia prea sărăcăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
punct de vedere mental și somatic, este și bine, dar și rău. Atenție mărită, iată cuvântul de ordine! *** Pe naiba! Aseară, era cât pe-aici să-l pierd, după un stop cardio-respirator, cu resuscitare mecanică și electrică. Să nu zici hop! până ce n-ai trecut puntea. Așa spune proverbul! Și e valabil peste tot în lume, chiar și într-o secție pentru alienați! Mai ales! Oricum, i-am făcut raport disciplinar inconștientei și impertinentei de asistente, de pe rezerva nr. 2 . Să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu! Că doar știu destul de bine unde-i primăria și nici picioarele nu mă dor, slavă Domnului. Perceptorul ajunse la el. Închise umbrela, scuturînd-o binișor de ploaie și zicînd: ― La plata birului hop cu sărăcia, altfel însă dă-i cu cîrciuma! Lasă că vă știu, Ignate! Pe mine nu mă prostiți, degeaba! Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! ― Ce cîrciumă? protestă țăranul. N-am mai pus țuică-n gură de nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i strâmt la minte, cum a fost de când știu și-l iubesc!" Îi trecu supărarea mai repede decât credea. De fapt, nici n-ar fi trebuit să se încurce cu Dumescu înainte de a se descurca cu Nadina, căci acolo e hopul cel mare. Banii îi va găsi dânsul în toată România, numai să aibă ce să facă cu ei. Nadina, vestită dinainte, îl aștepta. Era o nimfă. Îl primi cu drăgălășia-i obișnuită, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat de când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
desigur, examenul de admitere la facultate, de natură să-ți marcheze tot restul vieții. Și, desigur, oricui și oricînd îi poate fi „frică de examen” - dar asta este altceva, o simplă excitație privată și de moment. Dacă treceai de acest hop, pensie scria pe fruntea ta și nu prea te mai întîlneai în restul vieții cu nesiguranțe majore ! A, da, mai era loteria repartiției (poate singura mea „frică” de care îmi aduc aminte), care te așeza după niște reguli imprevizibile în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apropia de națiunile apusene, civilizate, visul nostru fierbinte de un secol, sau totul nu este decât fata morgana, un efort inutil, de vreme ce ele merg cu mult mai repede decât noi și distanța rămâne cel puțin aceeași... ba chiar, la fiecare hop de care ne poticnim, ea crește nemăsurat ? Se poate, concentrându-te, calculând lucid și în același timp intuind, se poate să înțelegi cum are să se desfășoare războiul și să intervii chiar în punctul lui cel mai avantajos ? Sau tot acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemenea circumstanțe, a te menține cu orice preț rămâne de fapt unicul țel, unica reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră. M-a pescuit din mulțime și m-a pocnit fără să aștepte o explicație, Înainte să casc ciocul să mă salvez. Am crezut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Susan priveau scena prăpădindu-se de rîs, deși considerau că băiatul cam Întrecuse măsura și Încercau s-o scape căutînd un pretext ca s-o cheme. Dar arhitectul se ținea tot timpul după ea și unde se opreau ele hop și el, clătinîndu-se În fața lor. Cum să facă să-l ducă acasă? Ceva mai tîrziu apăru Santiago și, văzîndu-l, Își amintiră-cu toții că furase o mașină. — Vino aici, prietene, Îi spuse Juan Lucas, făcîndu-i semn să se apropie. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]