66,853 matches
-
lumii muzicale, de o femeie întrutotul respectabilă, căruia nu are ce să-i reproșeze, iar Roxana Calinderu se află în momentul nesperat al biografiei ei când tatăl copilului, Marian Vișoiu, un bărbat energic și prozaic, considerat o vedetă TV, se hotărăște să se întoarcă la ea și să-și asume paternitatea asupra lui Mihnea. Dragostea celor doi este nu numai imposibilă, ci și greu inteligibilă de cei din jur, pentru că are un romantism și un fior metafizic străine de sensibilitatea lumii
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
să-și facă veacul, navigând pe Internet. Primul impuls a fost să caute, ca de obicei în ultima vreme, oferte de serviciu - nu știi niciodată de unde sare iepurele! Apoi se răzgândi. Mai avea o grămadă de timp în față. El hotăra când și cum va demara schimbarea! Acum era mai bine să se relaxeze și să stea pe chat cu niște necunoscuți cu care putea discuta orice, fără complexe. Nu rămase foarte mult timp la Internet. își consulta mereu ceasul, preocupat
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
întâmpinați de fete atrăgătoare, brune, blonde, șatene, care ofereau felurite servicii, într-o contaminantă bună dispoziție, ca patronului să-i meargă afacerile, iar lor, stipendiile. Acum dispăruseră însoțitoarele de bord, marinarii și toți cei care reprezentau personalul navei, căci Furgoteiu hotărâse să rămână doar el și Gilda, în vederea stabilirii unor contracte avantajoase, care să-i mulțumească până și pe colaboratorii lui, cei care-i aduseseră o captură de lux. Imediat ce scăpă de martori, fostul vistiernic se învârti în jurul ei, ca și cum nu
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
confruntarea, da semne că va exista un singur învingător: ea! Nu mai avea privirea aceea cruntă (căpătată sub brutalitatea locotenenților lui) ci una amuzată, care-l scotea din sărite pe patron, rămas încă în expectativă. Cu toate precauțiile sale, nu hotărî s-o dezlege. Se temea că, lăsându-i brațele libere, ziarista putea recurge la noi forme de violență, fiindcă nu-i erau suficiente cele verbale. Niciodată nu o văzuse mai sigură pe ea ca acum. îl provoca, îl stimula să
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
echipă care să intervină la timp, dacă ea va fi capturată. Acum Furgoteiu o rechestiona. Iată o primă greșeală. își blestemă zilele în care acceptase să lupte cu Globescu, pentru a ajunge la cârma Complexului. Apoi, și pe acelea când hotărâse să schimbe destinația Azilului Canin. Călca din greșeală în greșeală. Prezența Gildei la bordul navei accelera dezastrul. Dacă ar fi fost reținută în azil, situația n-ar fi fost atât de gravă. Chiar dacă existau atâția martori, nu erau crezuți, fiindcă
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
putea fi iertat. înaintă un pas, doi, spre ostatică, dar se retrase, ca și cum se temea să nu bage mâinile în foc. Locotenenții lui nu se iviseră încă, Gilda continua să-i urmărească, amuzată, frământările, iar când înțelese că nu-i hotărât pentru o decizie, îl îndemnă: - Oferindu-mă poliției, așa legată cum sunt, îți ușurezi sarcina! - Adică, mi-o îngreunezi! răspunse, încă derutat, Furgoteiu. Doar am sechestrat un om. E adevărat, din motive bine întemeiate, pentru care am circumstanțe atenuante. - Nu
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
sub aspră suferință Fii neclintit și crede-te în bine Că noi avem un gînd și o dorință Să stăm de-a pururi lîngă tine. În cele cîteva clipe de tăcere prelungită, Hansi fu convins că Walburga adormise. Cînd se hotărî, în cele din urmă, să se retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cu răbufneli și frustrări, despotic adesea (pentru ipostaza dizgrațioasă de capricios pledează, de pildă, pasiunea lui Ștefan cel Mare pentru obiectele italiene, pentru a le obține fiind în stare să poruncească jefuirea ,legală" a italienilor trecători prin Moldova, uneori chiar hotărând uciderea acestora, nu doar jefuirea și umilirea lor; tot voievodul este cel care poruncește execuția unui adolescent care trăsese cu arcul mai abil decât stăpânul Moldovei). înțelepciunea și diplomația sa par să fie deprins în mare măsură de sfătuitorii principali
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
lipsite de importanță, dar nu mă pot abține să vi le spun. Era vorba despre Valerian. Sau ar fi trebuit să fie, dar am ajuns nu știu cum la stînă. Mai avea doar cîteva zile pînă cînd îi expira viza. Dar el hotărîse că va rămîne definitiv în România. Cu orice preț. Și cu orice risc, în afara celui de a fi expulzat. Iar pentru a nu fi expulzat, îi trebuia un motiv temeinic, conform reglementărilor legale. Unul din motivele pentru care o persoană
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
sau altcineva. Valerian a ezitat o vreme la marginea trotuarului. Mașinile treceau încolo și încoace. Nu era aglomerația infernală din zilele noastre. Totuși, se afla în plin centrul capitalei, circulau și pe vremea aceea destul de multe mașini. Cînd s-a hotărît, a închis ochii și pășit, ca și cum s-ar fi aruncat într-o bulboană. Șoferul a pus frîna, s-a auzit scîrțîitul acela caracteristic, de cauciuc pe asfalt, care precede orice accident de circulație. Apoi, liniște. Așa ar trebui să fie
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
în atâtea rânduri și acum, lua decizii importante nu după o reflecție serioasă, nu după cum îi dicta rațiunea, ci exact pe dos, fără nici o justificare logică, ascultând de cine știe ce impuls obscur. La fel se întâmplase și când fugise din țară, hotărâse acest pas teribil, într-o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc. Era în zori, după banchet. Orașul arăta bine la ora aceea, încă adormit, tăcut, cu străzile aproape pustii, aerul era respirabil, împrospătat de răcoarea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
și sunetul acesta era amenințător. Apoi s-a instalat liniștea apăsătoare, ca o lespede de mormânt ce ți se fixează pe piept, te acoperă pentru totdeauna. Până la căsuța din Serbia trebuiau să traverseze un spațiu descoperit, ca-n palmă. Au hotărât în șoaptă să meargă târâș, prin ierburile și bălăriile care năpădiseră locul. Înaintau încet, atent, de-a bușilea, mai aveau puțin, se considerau ca și scăpați când, din senin, a răsunat din mai multe piepturi aceeași amenințare, Stai, stai că
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
frică" nu-i pomenește nimeni decât ca să-i batjocorească. Și sunt socotiți, de către supraviețuitorii cinici - și pe drept cuvânt, din punctul lor de vedere -, niște lași, pe deasupra și nepricepuți în exploatarea circumstanțelor profitabile eroismului, lipsiți de "ștofă de eroi". Mă hotărâsem să nu mă duc să-l văd nici după ce a fost expus, ca un obiect de preț, în holul Ateneului Român. Și am rezistat în hotărârea luată până în noaptea premergătoare zilei funeraliilor. La miezul acelei noopți s-a iscat în
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
dinainte. Motivul ar fi materialul din afară, decorul fatal, dar exterior, rezistența pe care aluviunile depuse în cursul său o opun râului în curgere, partea statică". ,Prezența sau absența caracterului specific - își continuă poetul demonstrația raportului dintre tradiție și inovație - hotărăște și separă tradiția de Ťtipěcť, modernul de Ťmodernismť". Ridicat la rang de criteriu valoric, specificul național nu e, după Ion Pillat, imuabil și nici nu se confundă în exclusivitate cu spațiul rural, ca pentru atâția alții. Exemplificările lui cuprind alături de
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
șapte bani" (Ceaslovul). Intrarea în spectacol Oricît de minunat ar fi scris însă un tînăr în anii '50, nu putea publica fără o (auto)biografie pe placul tovarășilor redactori-șefi și secretari de partid, după întocmirea unui dosar de "cadrele care hotărăsc totul" și fără să răspundă entuziast la Ťcomanda socialăť (bine plătită, de altfel, pe atunci) a propagandei ideologico-literare: "Revistele literare erau puține la număr și bătaia pe un petec de hîrtie era acerbă, iar ca să ți se publice două poezii
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
în urmă a apărut o nouă ediție Macedonski, în colecția "Opere fundamentale". Coordonatorul colecției este acad. Eugen Simion; ediția este alcătuită de Mircea Coloșenco. Cei care iau în mână cartea n-au cum să-i cunoască "istoria" așa că m-am hotărât eu s-o fac publică, fiindcă până la un punct o cunosc bine, iar de la un punct încolo și mai bine. Dar mai întâi faptele. În urmă cu doi ani, primesc un telefon de la președintele Academiei care, amabil, îmi spune : Domnule
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
i se spusese să o poarte la fel de demn, ca ofițerii cu haine de paradă. Cămașa era impecabil de albă ,nici măcar o dungă milimetrică de șifonare nu trebuia să-i perturbe din scrobeală. Doar papionul îl cam strângea de gât.... Dar hotărâse odată că trebuie să meargă numai înainte ! Nu putea să-și creadă ochilor. Vedete importante din lumea cinematografică țipau de bucurie când ruleta prindea din învârtire biluța norocoasă sau când un zar rostogolea numărul de puncte ce îi interesa.Erau
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
înaintat Plahotniuc. Iar „argumentele” forte ar fi următoarele: „...cei 14 nu se mai numesc comuniști...De ce să respingi o mână care vrea să dea ajutor (chiar dacă e a lui Iuda!!!) (M. Ghimpu); „...Cei 14 au înțeles gravitatea situației și au hotărât să-l părăsească pe babacul (Voronin) și să pună umărul la redresarea situației” (ca să vezi ce mari patrioți cu mare durere de popor!); „...cei 14 au semnat în componența celor 56 de deputați (adunați de M. Lupu - Plahotniuc) cursul proeuropean
TE UMPLI DE NADUF PRIVIND GĂINĂRIILE ALEŞILOR NOŞTRI DE „DREAPTA” de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380599_a_381928]
-
-i gol de rosturi și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți alifii și creme... ...mi-a-nghețat și verbu-n frază - delicată ciumă molime-n imperiul morții hotărăsc cutumă sacadat mi-aud la poluri inima-mi cum bate mi-a rămas suflet de-o glumă - dar și-aceea-n rate... CONSTATARE au rămas pitici și munții de-atâta osândă venerabilii-au dat lumea naibei în orândă păsări se târăsc cu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
noștri îl puneau în legătură cu soarta comunității. Ca simbol al destinului, un lup alb era considerat de bun augur. Și, de aceea, era căutat cu ardoare. În același timp, exista la daci și suspiciunea că un animal care ar schimba destinul hotărât de zei ar atrage nenorociri asupra comunității protejate. Prin urmare, dacii făceau din lup și un animal de sacrificiu, pentru îmblânzirea forțelor divine. Interesant este că, tot la strămoșii autohtoni, întâlnim și credința în transferul puterilor lupului asupra omului. Ființele
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
se naște și îmi oferă taina și febraTenebra ce amorțește priviri și zidește pasul,Glasul ei în palme reci se ... VII. PRIVIREA DIN DUMINICA ÎNVIERII, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014. Atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripileCând ne-am dorit să uităm zborul... VIII. LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOȘIREA ÎNGERILOR) DE ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIȚĂ, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1074 din 09 decembrie
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
780 din 18 februarie 2013. Așa cum am precizat și în nota personală a ediției acestei lucrări, pentru a fi dus la îndeplinire acest proiect cultural a fost nevoie de un timp de așteptare de aproximativ zece ani pentru a mă hotărî dacă este nevoie de o astfel de lucrare. Am pendulat între două planuri de acțiune: de a publica interviurile doar pe site-urile de literatură online și în revistele de cultură din țară sau să le strâng între două coperte
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]