1,472 matches
-
în comentariile expediționare. În mod greșit, unele surse afirmă că orașul ar fi fost întemeiat în 1421 de către ducesa Ringala de Mazovia - una din soțiile domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. În urma divorțului din 1421, Ringala de Mazovia primise, printr-un hrisov domnesc din 13 decembrie 1421, moșiile Siret, Volovăț și câteva localități din jur în vederea întreținerii sale, însă Bălțiul nu figura. De menționat că localitățile atestate în actul domnesc sunt amplasate în partea dreaptă a Prutului. Această eroare s-a produs
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
o partea de străzi și accese haotică, sistemică, constituită istoric, având parametru tehnici foarte reduși, cea ce considerabil împiedică crearea unei scheme stradale și rutiere optime. În trecut, Slobozia era un sat atestat documentar la 20 august 1766 într-un hrisov de Ghica Vodă. Actuala stemă a municipiului Bălți a fost adoptată în anul 2006. În iarna anului 2005 primarul municipiului, Vasile Panciuc, a lansat propunerea Comisiei Naționale de Heraldică de a reveni asupra stemei, de a o definitiva conform normelor
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov. Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” "județ". Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
sportivii români au obținut primele victorii în concursurile internaționale. Oina — sau "hoina" cum i se mai spunea — este socotită un joc sportiv național pentru români, având, pe pământul românesc, o vechime de cel puțin 6 secole, așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri, oșteni și voievozi. În timpul lui Vlaicu Vodă, anul 1364, oina se juca în Țara Românească, ea pătrunzând peste tot: în sate, în comune, în viața oamenilor. Jocul de
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
Ciritei, Drislea, Ionășeni și Păsăteni. Comuna este străbătută pe o distanță de 13 km de râul Jijia, cu afluenții săi, râul Drâslea, râul Găinăria și râul Guranda. Prima atestare documentară a localității Trușești datează din 15 februarie 1568, conform unui Hrisov al Domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Cercetările istorice atestă faptul că satul Trușești este una din cele mai mari așezări neolitice din Sud-Estul Europei (mileniul al III-lea Î.H.). Localitatea Trușești figurează în unele hrisoave din anii 1439-1451. Satul Trușești este
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
din 15 februarie 1568, conform unui Hrisov al Domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Cercetările istorice atestă faptul că satul Trușești este una din cele mai mari așezări neolitice din Sud-Estul Europei (mileniul al III-lea Î.H.). Localitatea Trușești figurează în unele hrisoave din anii 1439-1451. Satul Trușești este o așezare veche; documentar, numele așezării este menționat în vremea lui Alexandru Lăpușneanu la 15 februarie 1568. În harta Moldovei lui Dimitrie Cantemir, care întregește lucrarea „Descripțio Moldaviae” satul Trușești nu figurează, pentru că, în
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
scrisă despre Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, "„mai jos de Câmpulung”". Ocolul Câmpulungului Moldovenesc apare frecvent în documentele epocii, în hrisoave și urice din vremea domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504), Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517) sau Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), care dăruiesc mănăstirilor munți și văi din ținutul ocolului. Între anii 1532-1537 Petru Rareș construiește pe valea râului Moldovița
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
mitropolitul Iacov Stamate (1792-1803). În timpul Războiului Ruso-Turc din 1787-1792, mitropolitul Leon Gheucă a cedat rușilor această biserică pentru ca aceștia să-și țină acolo slujbele religioase. Catedrala mitropolitană a fost afectată de cutremure și de incendii, potrivit documentelor vremii. Printr-un hrisov din 8 august 1826, domnitorul Ioniță Sandu Sturdza (1822-1828) făcea apel la toată populația Moldovei să contribuie la construirea unei noi catedrale mitropolitane, din cauza faptului că ""cele două în care astăzi se mărginește această sfântă mitropolie sunt pe lângă vechime, mici
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Urlați, prin săpături întâmplătoare, a fost descoperit un schelet și trei nasturi de cupru, realizați, în tehnica [[secolul XIV|secolului al XIV-lea]], mărturii istorice pentru actuala vatră a târgului. Documentar însă Urlațiul este atestat pentru prima oară într-un hrisov semnat de [[Neagoe Basarab]], la [[16 martie]] [[1515]], prin care voievodul întărea mai multe ocine [[Mânăstirea Snagov|mânăstirii Snagov]] și în care printre martori se afla și [[boier]]ul Oancea din Urlați. A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
hrisov semnat de [[Neagoe Basarab]], la [[16 martie]] [[1515]], prin care voievodul întărea mai multe ocine [[Mânăstirea Snagov|mânăstirii Snagov]] și în care printre martori se afla și [[boier]]ul Oancea din Urlați. A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul din [[1527]] - [[1528]], semnat de [[Radu de la Afumați]], prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la "Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa [[Râul Teleajăn|Teleajenului]], cu vinăriciul (impozitul pe
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
patra parte, cât ține ocina până în apa [[Râul Teleajăn|Teleajenului]], cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi - n.n) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de [[boier]]ii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea din Pădure (lângă Plopu
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
monografia comunei Poiana Mare din județul Dolj despre localitatea Tunari, rezultă că un anume notar pe nume Bulat Stan, care a funcționat în localitate la începutul sec.XX până după cel de al doilea război mondial, ar fi deținut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazul, care atestă actul de danie către un oștean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acțiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
până după cel de al doilea război mondial, ar fi deținut un hrisov cu pecetea lui Mihai Viteazul, care atestă actul de danie către un oștean de al său, pe nume Stan tunaru, participant la acțiunile precizate mai sus. Acest hrisov l-ar fi dat notarul unui profesor universitar Toma G. Bulat,născut în Tunari, neam cu el, de la Facultatea de Teologie din București, colecționar de înscrisuri vechi. Revenind, se spune că în una din iernile din jurul anilor 1600 oastea lui
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a pierdut din cauza tătarilor, când a venit Ștefan Tomșa la domnie". Domnitorul Radu Mihnea confirma această cumpărătură la 25 martie 1624. Arhivele au păstrat și alte hrisoave - din 30 mai 1669, 25 mai 1731, 30 august 1775 și 1 iunie 1768. Interesante pagini despre istoria acestui sat pe la sfârșitul sec. 18, vor scrie cercetătorii preocupați de soarta sătenilor retrași în Codru din calea tătarilor, apoi și din
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
viteză bună de alergare, reflexe rapide în mișcările de autoapărare față de loviturile mingii, precizie în aruncarea și lovirea mingii cu un baston sau bâtă). Jocul de oină este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor și hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă. Altă atestare documentară apare în anul 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d´Anania menționează jocul de oină în lucrarea "Sistemul Universal al Lumii" la capitolul descrierii
Oină () [Corola-website/Science/303596_a_304925]
-
I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin hrisov. Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - afirma istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea unuia și aceluiași stareț, Nicodim"". Abia după aceea a început construcția Vodiței din zid, iar sub Radu I Vodă, cea a
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
pe care și l-a săpat dinainte. Acum o candelă neadormită veghează acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaște. "Biserica" Mănăstirii Tismana a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, 3 octombrie, care se păstrează și astăzi. Ea este construită în stil bizantin, plan triconc, cu ziduri de piatră foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos și pridvor și este susținută de contraforți și
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
lui Ioan Potcoavă, care cobora dinspre nord. Confruntarea de la Docolina dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești și boierești”, proprietarul și sătenii beneficind de mai multe privilegii și scutiri. În prima jumătate a secolului al XIX
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
de poștă de la Docolina. Domnitorul Ioniță Sandu Sturza (1822-1828) dispunea la 21 aprilie 1825 ca "„ratoșul ce-l face vornicul Alecu Greceanu la Docolina de pe moșia Târzii să slujească statornic pentru menzil și găzduirea musafirilor domnești”". În anul următor, prin hrisovul din 15 februarie 1826, vornicul Alecu Greceanu obținea dreptul să organizeze la Docolina șase iarmaroace pe an și câte o zi de târg pe săptămână. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), primul domn al Moldovei numit în baza Regulamentului Organic, a acordat
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
laleaua pestriță, iar spre vest, dincolo de zonele joase ale depresiunii, apar pădurile cu floră și faună specifice. Aici predomină pădurile de conifere, alcătuite din molid, brad, pin, zâmbru, lariță și mesteacăn. Prima atestare documentară a localității Rădăuți apare într-un hrisov din data de 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391-1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste locuri descoperindu-se vestigii vechi de aproximativ 5.000 de ani care fac parte din cultura Cucuteni. În
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
perire Uță Mașcu, care de atunci se numește Mașcăuți. Argument în favoarea acestei legende vin din spusele localnicilor care povestesc despre acest viteaz Uță Maciciul. Primul document care menționează moșia în cauză datează din 17 iulie 1436, este vorba de un hrisov emis de cancelaria domnilor Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă de localități rurale. În data de 9 noiembrie 1819, este sfințită noua biserica din piatră cu hramul Sf. Voievozi a satului, ctitorită
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
că ar fi distribuit o parte importantă din pământurile actualei periferii pariziene Bisericii din Paris, între care teritoriul actualei localități L’Haÿ-les-Roses. Cel mai vechi document care confirmă drepturile Bisericii din Paris asupra pământurilor din "Laiacum" este o carta (un hrisov) a lui Carol cel Mare (Charlemagne), datata din 798. Numele de "Laiacum" sau "Lagiacum", care desemneză, în Evul Mediu, actualul "L’Haÿ-les-Roses", ar putea să evoce un vechi proprietar al acestui teritoriu, un român al cărui nume era "Lagius". În
L'Haÿ-les-Roses () [Corola-website/Science/304784_a_306113]
-
Jeleru- protopop al Protopopiatului ortodox din Cluj, preotul Vasile Popa - fost preot în sat mulți ani și Grigore Cristurean, preotul parohiei ortodoxe din Aruncuta, în prezența unui număr mare de credincioși. Cu această ocazie, în altar, s-a zidit un Hrisov ce cuprinde o scurtă prezentare a istoriei lăcașului și o listă a preoților din Aruncuta, incepand cu anul 1733 . Referitor la dimensiunile lăcașului de cult menționam că biserică are o lungime de 25 m, lățimea de 10,5 m și
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]