633 matches
-
conține memoria logodnei sale seculare cu apa râului Memoria obiectelor limbaj straniu și cod secret, interzis îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu-l împiedică să și strângă lucrurile și să-și facă o rezervare la prima cursă aeriană care pleca spre un ținut unde echipa sa nu ajunsese încă. Se simțea mulțumit, încântat de decizia sa. Cu obrazul lipit de geamul hubloului de la clasa economy, zâmbi la gândul că va putea duce o viață obscură, că va pescui guvizi și creveți cu propriul năvod, că va fi liber să colinde străzile și tavernele la întâmplare și că zilele lui vor curge pur
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime de minarete și cupole ce sclipeau În aerul roșiatic, ca niște sfeșnice poleite cu aur și argint. Coborând din avion, Mașa Își făcu din nou În gând semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi vorbeai, așa cum ai striga la cineva aflat la etaj într-o casă mare, în spatele unui geam, și care nu vine să deschidă ușa. Și totuși, absolut, în mod cert, în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
punem cântecul ăla și toată noaptea... Aia a fost seara în care au depășit cele cincizeci de miare pentru misiune. Acum, din avion se vede coasta Arabiei Saudite, neregulată, auriu-maronie. Geamurile unui Gulfstream sunt de două-trei ori mai mari decât hublourile mici ale unui avion de linie. Doar uitându-te afară, la soare și la ocean, la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel, de sus, de la balcon, îi observa, folosind hubloul rotund de sticlă, iar prin tăcute aplauze de stadion avea să le asiste cele mai reușite orgasme, se repeziră pe patul dublu, foarte solid întocmit, în așa fel încât să nu scârțâie. Căzură unul în brațele celuilalt, sărutându-se, mușluindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile de salvare se legănau în voia valurilor. Nici țipenie de călător pe punte. Personalul de serviciu își făcea datoria neobosit. Barul, animat serile, era acum pustiu. Doar barmanul, în uniforma lui albă, ștergea paharele. Pe la ora două a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor debarcaderul, cei veniți să-i întâmpine pe pasageri au început să se agite. Doar glasul pescărușilor răsuna trist, ei continuându-și baletul deasupra bărcilor-pilot, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era întunecată și domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau prin întuneric câteva beculețe, care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin hublou se vedeau firicele de praf dansând în aer. Pe unul dintre paturi stătea, deznădăjduit parcă, un bărbat foarte înalt, cu un sac de voiaj din pânză pe genunchi. — Gaston Bonaparte? întrebă Takamori de la distanță. Omul sări imediat în picioare, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu rostească cuvântul care i-a venit pe buze când l-a văzut ridicându-se și venind spre ei. „Asta e... ce să-i faci?“ gândi ea. Conturându-se în raza de lumină ce pătrundea în cala întunecată prin hublou, bărbatul părea că tremură de bucurie când i-a întins mâna lui Takamori. Fața îi era atât de bronzată, încât îl puteai lua cu ușurință drept oriental, și era atât de lungă... față de cal, ce mai! Dar nu era numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
auzul numelui și a pornit, normal, în recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se Închise În urma lui. În mintea mea, silueta lui din spate și imaginea scorpionului zdrobit se suprapuneau. Mi-am adus aminte ce am Învățat mai demult, la un curs de cibernetică: veninul scorpionilor nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și noaptea, avionul Începuse deja să coboare pregătindu-se de aterizare. Regretam acum că Îmi lăsasem privirile furate de ecranul digital pe care era afișată cu litere mari viteza de zbor, când puteam să mă uit mai pe Îndelete pe hubloul avionului la acel fenomen care se numea noapte. În seara de dinaintea plecării chemasem Încă o dată o fată de la serviciul de escorte. De data aceasta era o suedeză. I-am lins timp de două ore degetele de la picioare, oprindu-mă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
planuri pentru Leej, dar mai întâi trebuia ca ea să se convingă că destinele lor erau legate. Se uită la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că era un loc pentru a pătrunde, îl fotografiase prin lunetă, pe când aerulota se afla la sol. Se ridică în deschizătura cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți cumva de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cilindrică. 11 Non-axiome În interesul rațiunii, INVENTARIAȚI. Nu folosiți exprimarea: "Două fetițe ", dacă aveți cumva de spus: "Maria și Jeanne, două fetițe, distincte una de cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mea, și aș vrea ca zborul să nu se termine niciodată, să continue la infinit pe cerul lumii. Poate că privește un nor, unul din norii aceia care abia lasă să se întrevadă soarele, o dâră strălucitoare care intră prin hublou iluminându-i chipul. Poate că citește articolul vreunui coleg, comentându-l cu mici strâmbături ale buzelor. Cunosc atât de bine gestualitatea ei involuntară, este ca și cum fiecare emoție ar avea pe chip un microscop revelator. A fost de atâtea ori lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
engleză perfectă și o să ceară: „Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să se îndepărteze de ea. Mama ta este tot timpul pe pământ, chiar și atunci când se află în cer. Acum poate că are fruntea îndreptată spre hublou, poate a tras perdeluța rigidă pe geam, urmează jumătatea ei de oră de odihnă. Poate că se gândește la toate drumurile pe care trebuie să le facă, o să-și propună cu siguranță să ajungă în centru să cumpere ceva. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-a întâmplat? Ada este foarte palidă, se îndreaptă spre mine. — Trebuie să-i facem adrenalină, există o problemă de ventilație pulmonară, tensiunea scade. — Cât? — A ajuns la patruzeci. — Are o hemoragie. Chipul ei este o implorare. Mă apropii de hublou. Cunosc momentele acestea extreme. Când se face liniște, când persoanele devin umbre care se mișcă împreună, în valuri. Se agită, apoi se îndepărtează de masa de operație... Se uită pe monitor în așteptarea unui semn, al unui traseu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
detectoare de metale. S-au îmbarcat fără prea mare tam-tam în avionul cu șase locuri, doar pilotul le-a aruncat o privire ciudată când a văzut-o pe Adriana dând gata ultimul strop de curaçao și adormind instantaneu sprijinită de hublou. Zborul n-a fost chiar atât de groaznic, deși Emmy a aplaudat împreună cu ceilalți pasageri când trenul de aterizare a atins pământul. Normal că mașina și șoferul care trebuiau să le aștepte la aeroportul Flamingo din Bonaire nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
când Ash sosi în fața ușii blindate a sasului interior. Se opri, se asigură că putea să-l deschidă în câteva minute și apăsă pe intercomul cel mai apropiat. ― Ripley... sunt lângă sasul interior. (Se duse să privească printr-un mic hublou și continuă:) Nici un semn deocamdată. Este aproape noapte totală în exterior, dar când vor ajunge la ascensor îi voi vedea. ― De acord. Ea judeca repede, cu furie. Unele din gândurile ei l-ar fi surprins pe ofițerul științific, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cursa nebună. Ca printr-o minune, creatura nu-i domina gândurile în acest timp, iar Parker, omul era, în centrul fricii ei. Și la bordul lui Nostromo, oamenii cădeau ca popicele. Străbătu în fugă coridorul B și se uită prin hublou în interiorul sasului. Era gol. Apoi zări forma căzută pe punte: era Parker. Se aplecă peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul bălmăji ceva, se ridică cu greu și arătă spre sas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
panoul. Ripley pierdea treptat legătura cu realitatea. Cu ultimele apăsă pe clapă. Ușa nu se deschise. Văzu că nu acționase comanda bună. Rezemată de perete, cu picioarele tremurând istovite, mai făcu o încercare, cu plămânii aproape goliți de aer. În hubloul ușii apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care, dacă-și aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era pentru prima dată când zbura cu avionul dar gândurile și răspunderea cu care era investit Îl făceau să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună și privitul prin hublou nu ispitea pe nimeni, totul era numai Întuneric și zgomotul motoarelor se auzea estompat, așa ca un sforăit mecanic și uniform care te invita la somn. Ștefan Girovescu se gândea să rezolve și acest refuz de fire sintetice, să uzeze
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]