1,445 matches
-
atacat deoarece între generalul Flavius Aetius și Attila exista o prietenie mai veche. În 450, obiectivele hunilor se schimbă. Raidurile repetate în Răsărit au cauzat o scădere drastică a cantității jafurilor. De asemenea, sora împăratului Apusului, Honoria îi cere regelui hunilor să nu permită căsătoria ei cu un senator roman, trimițându-i inelul ei. Dar Attila a înțeles acest gest ca o cerere în căsătorie și dorea ca zestre jumătate din imperiul fratelui ei, Valentin al III-lea. Așa că Attila invadează
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
în anul 271, triburile gotice au dominat s-au așezat temporar în partea sud-estică a teritoriului actualei Românii, în timp ce Imperiul Roman continua să existe în sudul Dunării, inclusiv Dobrogea. Goții au fost izgoniți la sfârșitul secolului al IV-lea de către huni, un popor nomad venit din stepele Asiei. Vestul Daciei a făcut parte din Imperiul hun panonic până la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de neam germanic, au luat locul hunilor, până când au fost înglobate în Hanatul Avarilor din Bazinul Panonic
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
teritoriului actualei Românii, în timp ce Imperiul Roman continua să existe în sudul Dunării, inclusiv Dobrogea. Goții au fost izgoniți la sfârșitul secolului al IV-lea de către huni, un popor nomad venit din stepele Asiei. Vestul Daciei a făcut parte din Imperiul hun panonic până la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de neam germanic, au luat locul hunilor, până când au fost înglobate în Hanatul Avarilor din Bazinul Panonic. Avarii, un popor turc înrudit cu hunii, au intrat în Europa în secolul al VI
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
au fost izgoniți la sfârșitul secolului al IV-lea de către huni, un popor nomad venit din stepele Asiei. Vestul Daciei a făcut parte din Imperiul hun panonic până la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de neam germanic, au luat locul hunilor, până când au fost înglobate în Hanatul Avarilor din Bazinul Panonic. Avarii, un popor turc înrudit cu hunii, au intrat în Europa în secolul al VI-lea (562÷567). Ei s-au stabilit în Panonia, de unde temporar au căutat să se
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Asiei. Vestul Daciei a făcut parte din Imperiul hun panonic până la moartea lui Attila (453). Triburile gepide, de neam germanic, au luat locul hunilor, până când au fost înglobate în Hanatul Avarilor din Bazinul Panonic. Avarii, un popor turc înrudit cu hunii, au intrat în Europa în secolul al VI-lea (562÷567). Ei s-au stabilit în Panonia, de unde temporar au căutat să se extindă către est și vest. În Hanatul Avar panonic au venit și alte triburi migratoare: lombarzii și
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
drumul neamului omenesc. Viața omenească pe acest meleag a existat din timpuri preistorice . Ion Hîncu scria, ca „specialiști au descoperit aici” (la Rublenita) „vatra unui sat, format după cucerirea Daciei de Imperiul Român”.Satul a existat deci pîn la invazia hunilor din anul 376 , cînd a fost prădat și ars. Pe locul lui au fost atestate urme de case arse , grămezi de lut ars , amprente de lemne și diferite obiecte din perioada română tîrzie (sec. II-IV)”. Aici șunt cîteva dealuri mai
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
mărșăluit în aproprierea Constantinopolului, dar găsindu-se în imposibilitatea de a efectua un asediu, se întoarse spre vest, apoi au mărșăluit spre sud, prin Tesalia și prin trecerea nepăzită de la Termopile în Grecia. Armatele răsăritene au fost ocupate cu incursiunile hunilor din Asia Mică și Siria. În schimb, Rufinus a încercat să negocieze cu Alaric în persoană, situație care a trezit suspiciuni în Constantinopol cum că Rufinius este aliat cu goții. Stilicho a mărșăluit acum spre est împotriva lui Alaric. Potrivit lui
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
de agricultori. Locuitorii își făceau case din nuiele și lut, acoperite cu stuf sau paie. SE practica diferite meșteșuguri casnice, prelucrarea pământului, creșterea vitelor, comerțul cu orașe din Imperiul Roman. Localitatea a fost distrusă în 365 e.n. de către hoarde de huni. Pe locul caselor s-u descoperit grămezi de luta ars, fragmente de vase, toate datând din perioada romană (sec. II-IV). Denumirea arhaică a orașului Briceni, când localitatea era doar un mic sătuc este Adicăuți, anume sub acest nume a fost
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]
-
Presa era naționalistă și prezența războiul subiectiv. Oamenii mergeau la război cu entuziasm conform presei, deși erau forțați de către mecanismele statului. Soldații francezi îi percepeau alterat pe soldații germani altfel decât în realitate (germanii erau de multe ori comparați cu hunii tâlhari și violatori după violarea neutralității Belgiei). S-a manifestat o rezistență împotriva mersului la război. Socialiștii europeni au încercat să protesteze fără succes împotriva războiului. Apăruse un entuziasm clădit de idea războiului de scurtă durată. După declanșarea războiului, mecanismele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
au apărut 2 așezări care s-au menținut până în anul 200 î.e.n., când au fost devastate și arse de triburile germanice ale bastarnilor. În perioada romană, sec. II-IV e.n., au existat alte 2 localități, distruse în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe locul acestor sate s-au colectat diferite obiecte, mai ales cioburi de vase. De asemenea, în preajma Orheiului sunt 18 movile funerare construite de triburile popoarelor nomade. În secolele VII-VIII aici se găsesc artefacte din cultura Dridu, apoi în secolele
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
și istoric situat pe malul Răutului, în preajma satelor Butuceni și Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-au păstrat
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
exact migrația triburilor de vest spre provincia romană Dacia, a fost rezultatul suprapopulării regiunii de la nord de Marea Neagră, unde ostrogoții își stabiliseră un vast și puternic regat. Gepizii, un alt popor germanic, au devenit vasalii și rivalii lor. Învinși de huni în regiunea din nordul Mării Negre și obligați să-i urmeze în expedițiile lor prădătoare, ostrogoții se găseau, după moartea lui Attila, în Panonia. Sub conducerea lui Theodoric, în 489, ostrogoții sunt trimiși de împăratul Zenon al Imperiului Roman de Est
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
Achurian - Vorotan - Debed - Arpa - Hrasdan Kura - Arax Gange - Jamuna - Meghna - Padma - Tista Bumthang - Drangme - Kuru (Fluss) - Mangde - Raidak - Sankosh - Torsa - Wang Belait - Tutong - Temburong - Enisei Huang He - Yangtze - Amur - Xi Jiang - Mekong - Salween - Songhua Jiang - Brahmaputra - Huai- Han, Luan, Daling, Hun, Liao, Dagu Adyar (Tamil Nadu) - Alaknanda - Aliyar -Amaravati - Ambankadavu - Arkavathy - Assan - Atreyee - Baitarani - Baleshwar - Banas - Barak - Beas - Bener - Betwa - Bhadra - Bhagirathi - Bhavani - Bhima - Bharathapuzha - Brahmani - Brahmaputra - Budhi Gandak - Chakra - Chautang - Chambal - Chanab - Cooum - Dahisar - Daman Ganga - Damodar - Dhasan - Falgu - Gambhir
Listă de fluvii din Asia () [Corola-website/Science/305701_a_307030]
-
actualei Franțe, și a fost ultima mare bătălie a antichității, precum și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
motiv diferit: "Honoria", dificila soră a împăratului Valentinian al III-lea, era căsătorită de câțiva ani cu senatorul Herculanus, loial Romei. Acest mariaj aranjat a ținut-o într-un "arest" la domiciliu. În 450 ea a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
forțelor armate sub Dioclețian, care variază între 389.000 la 645.000 (Agathias). Ideea este că armata romană în 450 d.Hr., în Occident, era jumătate din numărul total al armatei cu 50 de ani mai înainte.”" Presupunând că forțele hunilor au fost aproximativ de aceeași mărime ca și armata romano-gotică, numărul total implicat în luptă este sub 100.000 de combatanți. La aflarea veștii, comandantul suprem al armatei ("Magister militum") Flavius Aetius a plecat imediat din Italia spre Galia. Conform
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au aflat vestea că o armată ostilă se îndreaptă spre ei. Ei aveau practic orașul sub control, dar a-l păstra însemna să fie asediați în el. Așadar hunii au ridicat tabăra și s-au retras în căutarea unui loc avantajos pentru a rezista urmăritorilor. Theodoric și Aëtius i-au urmărit îndeaproape. Cele două armate s-au ciocnit în cele din urmă la Câmpiile Catalaunice pe data de 20
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
15.000 de morți de ambele părți pentru această luptă ("Getica" 41.217), dar acest detaliu nu se poate verifica. Potrivit obiceiurilor hunice, Attila a cerut preoților să examineze rămășițele unui sacrificiu în dimineața bătăliei. Aceștia au prezis dezastru pentru huni dar că unul din comandanții dușmanilor va fi ucis. Cu riscul vieții sale și sperând că Aetius va fi ucis, Attila a dat ordinul de atac, însă abia în ora a noua (aproximativ ora 15), pentru a profita de apropierea
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
profita de apropierea amurgului în cazul unei înfrângeri ("Getica" 37.196). După relatarea lui Jordanes, câmpia Catalaunică se înălța pe o parte printr-o pantă abruptă până la o culme. Această caracteristică geografică domina câmpul de luptă, devenind astfel centrul bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și respinseră înaintarea hunilor. Războinicii huni au fugit în dezordine înapoi către propriile forțe, dezorganizând astfel restul armatei lui Attila ("Getica" 38). Locația actuală a Câmpiilor Catalaunice nu se cunoaște cu siguranță: istoricul Thomas Hodgkin a plasat terenul lângă Méry-sur-Seine, însă consensul curent plasează locul bătăliei
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui Theodoric, revine în liniile aliate, intră din greșeală în tabăra lui Attila. Acolo a fost rănit în luptă corp la corp ce a urmat înainte ca adepții lui sa-l
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]