580 matches
-
Mărdărescu a fost avansat la gradul de general de corp de armată. Generalul Gheorghe Mărdărescu s-a stins din viață la 5 septembrie 1938, la Bad Nauheim, Germania În noaptea de 15 spre 16 aprilie, Divizia 6, Divizia 38 de husari, Divizia de secui și gărzile roșii maghiare atacă la Ciucea și Țigani (actualmente, Crișeni - jud. Sălaj) posturile înaintate ale armatei române. Generalul Gheorghe Mărdărescu arăta că se impunea ca prim obiectiv ofensiva totală pentru a trece Munții Apuseni și a
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
Craiova, au pornit spre Kecskemét. Grupul avea patru sute de cavaleriști și era dotat cu două tunuri și zece mitraliere. Colonelul Rusescu, fără ordin, a pătruns în Budapesta. În jurul orei douăzeci, detașamentul român intră în Budapesta descălecând în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josif”. A doua zi, la ora optsprezece, aflat în centrul bulevardului Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române ce operase în Ungaria, Mărdărescu, va privi defilarea militarilor români din compunerea Diviziei 1 Vânători. Acțiunea pe cont propriu a colonelului Rusescu
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
revoltate. Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea și Cloșca capturați a urmat următorul traseu: la dus, Alba Iulia-Vințu de Jos-Șibot-Orăștie-Deva, iar la întoarcere Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia. Cei doi au fost transportați fiecare într-un car, escortați de 40 husari din Regimentul de Toscana și 35 soldați din Regimentul Orosz. Condamnat la moarte, Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785, alături de Cloșca, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia. Horea și-a scris testamentul pe 25
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
dintre ofițerii statului major al tatălui său, care era comandantul suprem al trupelor ruse. Pentru faptele de arme a fost decorat de două ori în timpul acestui război. A urcat toate treptele ierarhiei militare până când a fost numit comandantul regimentului de husari de gardă în 1884. Avea reputația unui comandant dur, fiind foarte respectat însă de trupele aflate sub comanda sa. Era un individ foarte religios, rugându-se dimineața și seare și înainte și după masă. Prefera să locuiască la proprietățile sale
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și înnoptează în satul Curechiu. În timpul nopții sunt atacați de trupele de husari, pe care însă le înving și le dezarmează. Atacul a schimbat planurile răsculaților, care s-au întors spre Brad. Ei au atacat, în ziua de 3 noiembrie 1784, curtea nobiliară Kristyory din Crișcior. Apoi, o parte din ei au urcat
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
de bătălie dar situația este restabilită atunci când apar cuirasierii lui Farine și lăncierii lui Jacquinot care îi resping pe englezi și îi urmăresc înapoi spre La Haye Sainte, doar pentru a fi la rândul lor respinși în urma unei contrașarje a husarilor britanici, susținuți de dragonii și carabinierii din Țările de Jos. Începută bine, șarja britanică de cavalerie este respinsă cu pierderi grele, inclusiv aceea a generalului William Ponsonby dar îi câștigă timp prețios „Ducelui de Fier”. Doar disciplina deficitară a călăreților
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
grenadieri de rezervă sub comanda feldmareșalului d'Aspre, o divizie de infanterie și un Corp de cavalerie de rezervă, alcătuit din trei divizii de cavalerie: divizia de cuirasieri a lui Hessen-Homburg și cele două divizii de cavalerie ușoară, dragoni și husari ale lui Schwarzenberg și Nostitz. Corpul al V-lea de 9 000 de oameni al "Feldzeuigmeister" Reuss nu va participa la bătălie, fiind desfășurat nu departe de câmpul de luptă, pe înălțimile Bisamberg pentru a acoperi ruta de retragere spre
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
se retragă precipitat. Un al doilea atac, condus de divizia Séras, a fost respins prin intervenția personală a arhiducelui Carol, care a restabilit ordinea și a lansat regimentul 42 Erbach la atac. În plus, Hohenzollern, împreună cu regimentul "Vincent Chevaulegers" și husarii Hessen-Homburg, au intervenit în forță, dând peste cap toate trupele franceze din acest sector și împingându-le pe pozițiile lor inițiale, dincolo de linia Russbach, dincolo de care austriecii nu au continuat urmărirea. În opinia lui MacDonald, dacă austriecii ar fi continuat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a înaintat spre Grosshofen. A doua coloană, numărând 16 batalioane (dintre care 4 batalioane "Landwehr"), se îndrepta spre Glinzendorf. Aceste coloane de infanterie erau precedate de o avangardă de 10 batalioane, condusă de "Feldmarschalleutenant" Radetzky, susținută de 10 escadroane de husari. În fine, a treia coloană se afla la stânga infanteriei și era formată din nu mai puțin de 30 de escadroane de cavalerie sub comanda "Feldmarschalleutenant" Nostitz, îndreptându-se spre Leopolsdorf. Austriecii înaintau oarecum în dezordine și cu foarte multă gălăgie
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acesteia batalioanele franceze și trupele "grenzer" ale generalului maior Vecsey au recucerit Aspern, pierdut în ajun. Inițial, Boudet a încercat să reziste, luând decizia neinspirată de a trimite o baterie de zece piese înainte pentru a bara calea austriecilor, dar husarii austrieci au capturat imediat aceste tunuri. Cu toate că, printr-o șarjă curajoasă a regimentului 56 de linie, francezii au reușit să recupereze tunurile, curând acest regiment, puternic bombardat de cele 64 de piese de artilerie ale lui Klenau și lipsit de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ușor și 17 de linie în frunte, a ajuns pe creasta platoului, dar aici a fost întâmpinat cu foc susținut și cele două regimente regulate ale brigăzii Mayer, 4 "Hoch und Deutschmeister" și 49 "Kerpen", susținute de 8 escadroane de husari din regimentul "Erzherzog Ferdinand", au lansat imediat o contraatac. Martor al dificultăților întâmpinate de Morand, Friant l-a sprijinit cu cele două regimente ale brigăzii Gilly, care au lovit flancul austriecilor. Încercând să își ralieze trupele, generalul Nordmann a fost
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
se îndreptase către sectorul lui Rosenberg, aducând cu el întăriri din Corpul II al lui Hohenzollern: 5 batalioane din regimentele 57 "Joseph Colloredo" și 15 "Zach", o baterie de 6 livre; cât și din rezerva de cavalerie: 4 escadroane de husari Hesse-Homburg și regimentul "Hohenzollern Kürassier". Infanteria a întărit pedestrimea epuizată a lui Rosenberg iar cavaleria s-a alăturat călăreților lui Nostitz, în apropiere de Obersiebenbrunn, unde li s-a ordonat să șarjeze, întâi pentru a alunga cavaleria franceză și apoi
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a bătăliei avea să aibă loc, opunând cele peste 40 de escadroane ale lui Nostitz cavaleriei franceze conduse de Montbrun și Grouchy. Mai întâi, călăreții austrieci s-au aruncat asupra celor 9 escadroane ale lui Montbrun, iar brigada austriacă Wartensleben, husarii "Blackenstein" și "O'Reilly Chevaulegers", a copleșit regimentul 7 de husari francez, îndreptându-se apoi spre cea de-a doua linie a lui Montbrun, care, în mod absolut surprinzător, a încercat să respingă inamicul cu o inutilă salvă de carabine
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
escadroane ale lui Nostitz cavaleriei franceze conduse de Montbrun și Grouchy. Mai întâi, călăreții austrieci s-au aruncat asupra celor 9 escadroane ale lui Montbrun, iar brigada austriacă Wartensleben, husarii "Blackenstein" și "O'Reilly Chevaulegers", a copleșit regimentul 7 de husari francez, îndreptându-se apoi spre cea de-a doua linie a lui Montbrun, care, în mod absolut surprinzător, a încercat să respingă inamicul cu o inutilă salvă de carabine. Linia franceză a fost imediat străpunsă și austriecii au capturat 10
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Marulaz a preluat comanda escadroanelor sale și le-a raliat. Între timp, sub protecția unui regiment de ulani, oamenii lui Klenau și-au reluat retragerea înspre Bisamberg. Decis să răzbune moartea lui Lasalle, Marulaz s-a adresat regimentului 8 de husari: „Husari! Sunt 30 de ani de când vă comand. Numele meu vă este cunoscut. Iată inamicul. Nu vă dezmințiți de vechea voastră valoare. Șarjați, Marulaz este cu voi!” Urmați de trei regimente de vânători călare, husarii s-au repezit către inamic
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a preluat comanda escadroanelor sale și le-a raliat. Între timp, sub protecția unui regiment de ulani, oamenii lui Klenau și-au reluat retragerea înspre Bisamberg. Decis să răzbune moartea lui Lasalle, Marulaz s-a adresat regimentului 8 de husari: „Husari! Sunt 30 de ani de când vă comand. Numele meu vă este cunoscut. Iată inamicul. Nu vă dezmințiți de vechea voastră valoare. Șarjați, Marulaz este cu voi!” Urmați de trei regimente de vânători călare, husarii s-au repezit către inamic cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a adresat regimentului 8 de husari: „Husari! Sunt 30 de ani de când vă comand. Numele meu vă este cunoscut. Iată inamicul. Nu vă dezmințiți de vechea voastră valoare. Șarjați, Marulaz este cu voi!” Urmați de trei regimente de vânători călare, husarii s-au repezit către inamic cu strigăte de „Trăiască Împăratul, trăiască Marulaz!”. Austriecii au fost trecuți prin sabie, însă calul lui Marulaz s-a prăbușit, lovit de o ghiulea, iar generalul s-a rănit la tibie. Un ofițer din regimentul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
cu un bombardament aerian a bateriilor de coastă germane. Bombardamentul naval a început la scurtă vreme după aceea. La 07:30, primele unități de desant atingeau plajele. Acestea erau tancurile amfibii ale Brigăzilor a 13-a și a 18-a husari, urmate imediat de Brigada a 8-a de infanterie. Pe Plaja Sword, infanteria britanică a debarcat fără a suferi pierderi mari. Britanicii au înaintat aproximativ 8 km până la sfârșitul zilei, dar nu au îndeplinit cele mai multe obiective ambițioase trasate de Montgomery
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
infanteriei, ajutând de cele mai multe ori la deschiderea unei căi sigure înspre interiorul teritoriului. În ciuda tuturor piedicilor, canadienii au reușit să cucerească plaja în numai câteva ore și au început înaintarea în interior. „Regimul al 6-lea blindat canadian” (Regimentul I husari) și „The Queen's Own Rifles of Canada” și-au atins obiectivele de pe 6 iunie și au traversat șoseaua Caen-Bayeux la aproximativ 15 km în interiorul teritoriului. Unitățile canadiene au fost singurele unități aliate care și-au atins aproape toate obiectivele
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Trăgători au acoperit poteca de-a lungul părții de sud a pădurii Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată și ambele părți s-au retras
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a ajuns la Braine-le-Comte. „Aici, ca și mai înainte, nu am putut obține nicio informație cu privire la marșul nostru, direcția sau scopul acestuia, lovindu-mă de o ignoranță totală...” Curând, bateria lui Mercer a început să se împrăștie printre dragoni și husari. „În momentul acela ne-a preluat maiorul McDonald, care, fără să facă vreo referire în legătură cu bivuacul de la Enghien, despre care probabil nici măcar nu aflase, mi-a ordonat să mă atașez brigăzii de Gardă...” Între timp, Wellington a călărit până la Blücher
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și împrăștiind supraviețuitorii. Depășiți numeric și presați continuu, trupele olandeze sub Bijlandt și Nassauerii se găseau într-o situație foarte critică. Înainte de ora 15:30 a sosit brigada de cavalerie a lui van Merlen (Regimentul 5 Dragoni Ușori, Regimentul 6 Husari) cu două tunuri. Ambele regimente erau olandeze. Merlen era un general experimentat, totuși soldații săi erau epuizați. Caii fuseseră înșăuați din dimineața zilei anterioare și mărșăluiseră nouă ore pe timp de caniculă în acea zi. Curând după Merlen a ajuns
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
francezii nu i-au urmărit. Scoțienii i-au confundat pe belgieni cu francezii și au tras. Williams notează: „Apoi a avut loc unul din acele tragice incidente ale războiului, în care oamenii mor din cauza erorii prietenilor. Văzând olandezii în albastru (husari) și verde (dragoni ușori) galopând sălbatic către intersecție și auzindu-i țipând în franceză, scoțienii din Regimentele 92 și 42 Highland de-a lungul drumului Namur i-au confundat cu francezii și li s-a ordonat să deschidă focul asupra
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
în dezordine, având loc o luptă în încercarea a-i captura drapelul. Sergentul Anton din Regimentul 42 Highland: Batalionul Verden nu a reușit să se retragă destul de rapid, așa că majoritatea soldaților au fost omorâți sau luați prizonieri. Wellington a raliat husarii din Braunschweig și, strângând rămășițele cavaleriei lui Merlen, s-a pregătit să înainteze și să astupe gaura. Însă înainte ca trupele să fie poziționate pentru a avansa, forțele superioare ale lui Piré au lovit, alungându-l chiar și pe Wellington
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]