583 matches
-
te va visa numai pe tine. Ai grijă, îi place să creeze așa că n-o trezi niciodată! Hai intră, fiule, încui ușa după tine. Așa cred că m-ar fi îndrumat colonelul înalt, puternic, frumos și cu musteți ca un husar așa ar fi procedat un tânăr înțelept dar eu nu eram. Aș fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta m-aș fi dezbrăcat de hainele devenite inutile și lângă tine, lipit de tine... te-aș fi privit până în
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca Dorel Cazaban,Teodor Mihadaș, Al. Husar și alții, ale căror nume (nu voci!) îmi scapă. Cel mai mult însă mă simțeam apropiat de Pavel Chihaia, mentorul meu artistic, fiind mai mare cu doi ani, care mă și lua uneori la vale pentru candorile mele de novice
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
din pricina cărora am părăsit cronica literară la revista 22, oboseala fizică și sleirea mentală care m-au obligat să suprim în 1996 suplimentul Litere, arte & idei al Cotidianului (plus tratamentul nesportiv, de arendaș cinic, la care ne-a supus Călin Husar în 2003, spre finalul celei de-a doua serii), amărăciunea tragerii oblonului la Idei în dialog, urâta licen țiere colectivă de la Evenimentul zilei sau riscantele vecină tăți semnatare care m-au făcut să mă retrag de la Jurnalul Național, ca să nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vișina putredă, ca interiorul ghiocului, ca turcoaza. O singură casă, în toată jalnica butaforie a nopții, era credibilă și solidă ca o stâncă în mijlocul apelor, părând unul dintre acele obiecte reale (un afet de tun, un manechin în uniformă de husar, un arbore uscat) care-naintează spre tine în vechile diorame cu bătălii celebre, pe când restul luptei, încîlceala de cai, brațe cu săbii ridicate, orizonturi în flăcări e pictat pe o pânză desfășurată în semicerc. Cei trei aproape că fură absorbiți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că să ne supunem lor, că sunt creștini și vor să scape Balcanii de otomani. De scăpat n-au scăpat pe nimeni de nimic, dar, de pus mâna, gata au fost. La început, Oltenia; pe urmă nu ajunsese Heissler cu husarii lui până la București? Atunci când a răposat Șerban Vodă, iute s a gândit: „Să vină Constandinul Stancăi la domnie, că are bani să-l mulțumească pe sultan”. Și am dat și ca să-l răscumpăr pe beizadea Gheorghiță al lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aziluri sau mănăstiri, îndiferent de situația lor materială, acestea constituind nucleele primelor școli din Europa care au luat ființă în Anglia, Franța, Germania. Prima încercare de educație organizată a surzilor pe teritoriul țării noastre este atribuită lui Băncilă, un fost husar în armata lui Napoleon, care a înființat și a condus un institut particular pentru surdomuți la Dumbrăveni, în Transilvania, între anii 1827/ 1831 și 1846. Acesta, trecând prin Paris, a vizitat Institutul Național pentru Tineri Surzi înființat de Abatele de
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
nu economisise aproape nimic. Afanasi Ivanovici încercă să apeleze la un mijloc foarte ingenios ca să-și rupă lanțurile: pe neobservate și cu multă dibăcie, asigurându-se de ajutoare pricepute, începu s-o supună unor idealuri ispititoare; dar idealurile personificate: prinții, husarii, secretarii de ambasadă, poeții, romancierii, chiar socialiștii n-o impresionară deloc pe Nastasia Filippovna, ca și cum ar fi avut o piatră în loc de inimă, iar sentimentele i-ar fi secat și i-ar fi pierit pentru totdeauna. Trăia mai mult izolată, citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dreptate. Termen Urdu care descrie un eveniment în cadrul căruia poeții își citesc cele mai recente creații. Vânătoare. Șapcă plată cu vizor. Se mai numește caschetă africană. Caschetă ciclindrică împodobită cu pene și pampon, cu vizieră metalică. Era purtată și de husari. Doctor. Doamnă de rang înalt la curte. Oală. Un joc de societate în care un grup de participanți lasă bucățele de hârtie în urmă, ca semne pentru celălalt grup de jucători, care trebuie să-i vâneze înainte de a ajunge într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niciuna într-o sală de concert, am trimis 720 de mesaje pe email și nicio scrisoare prin poștă, am dormit 2250 de ore și am avut 15 insomnii, am plantat 65 de flori, un vișin și doi lăstari de trompetele husarului, am mâncat peste 500 kg de fructe, legume și zarzavaturi, am băut aproape 90 de l de cafea, am mers pe jos lălăit sau în marș cam 600 km, am descoperit două străzi minunate în Timișoara și niște locuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
tuturor, sigur a celor mai mulți este prost“, iar costumele „se înfățoșază pe scenă în tot ridicolul lor“, făcând să se întâlnească în același spectacol „oameni despărțiți prin veacuri întregi“. Așa s-a întâmplat în „Vicleniile lui Scapin“, unde stăteau alături „un husar din timpul lui Napoleon, un muscadin din vremea lui Moliere și o cochetă din zilele noastre“. Lăudând jocul actoricesc „patetic și plin de adevăr“ al lui C. Caragiali, inițiatorul societății teatrale amintite, Kogălniceanu l-ar fi dorit, totuși, „mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
V.P.: Ați fost student la Universitatea Al. I. Cuza din Iași (1960-1965). Cam în acea perioadă, Cezar Ivănescu, Dan Laurențiu, Adi Cusin, N.Tutureanu erau și ei studenți. I-ați cunoscut? Ați frecventat împreună Cenaclul Universității, unde mentor era Al. Husar? C.C.: Da, am fost, i-am cunoscut, atâta doar că "cenaclurile" mele erau bibliotecile. Ce mai, tânăr studios, asta e, mi-a plăcut învățătura, cartea...Da, i-am prețuit pe toți, mai ales pe Dan. În facultate nu mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din mîna unui străjer clincăniră de două-trei ori, alandala. „Amin“, șopti tînărul terminîndu-și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă-mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Henri Coandă” a Palatului Culturii, unde s-a desfășurat simpozionul. La simpozion au luat parte Nina Ilașcu, Gheorghe Ghimpu, Grigore Vieru, Elvira Opran, Vitalia Pavlicenco, Tamara Sunița, Valentin Țigău, Constantin Simirad, Elisabeta Alexa, Ioan Alexa, Dimitrie Alexa, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Vasile Chirica, preotul Cârciuleanu, alți oameni de cultură, ziariști etc. Sosirea în sală a lui Grigore Vieru a stârnit un ropot de aplauze. Au vorbit la acest simpozion academician Constantin Ciopraga, Elvira Opran, Grigore Vieru, Gheorghe Ghimpu, Constantin Simirad, Vitalia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Ninela Caramfil, Maria Mocanu, Silvia Hodorogea (toți de la Chișinău), Vasile Tărâțeanu, Gheorghe Broască, Arcadie Opaiț (veniți de la Cernăuți), Adrian Dinu Rachieru, Anca Augusta, Lorin Fortuna (de la Timișoara) iar de la Iași autoarea organizării, prof. Ioana Irimia, Alexandru Husar, Nicolae Baran, Lucia Cireș, Laurenția Poenaru. La final domnul Nicolae Dabija mi-a spus: “Acum era momentul să puneți caseta cu mama lui Ilie Ilașcu”, referindu-se la bocetul de disperare înregistrat la data de 2 octombrie 1998, la Taxobeni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din Cernăuți, Chișinău, Timișoara și Iași, pentru susținerea grupului Ilașcu. Organizatori: Anca Augusta, Timișoara, și Ioana Irimia, Iași. Printre participanți: Anca Augusta, Lorin Fortuna, Dinu Radu Rachieru, din Timișoara; Vasile Tărâțeanu, Arcadie Opaiț, Gheorghe Broască din Cernăuți; Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Constantin Baran, Alexandru Zub din Iași. în dimineața zilei de 27 martie 2001, am plecat către Chișinău, împreună cu Anca Augusta, scriitorul Dinu Radu Rachieru, Lorin Fortuna și Vasile Tănase. înainte de a ajunge la Chișinău, voiam să trecem pe la mormântul părinților
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
din 1910 de către Calinic I . Popp Șerboianu Articol din Glasul Monahilor criticându-l vehement pe Calinic I. Popp Șerboianu pentru susținerea ideii cremațiunii În seria ISTORIE au mai apărut: (selectiv) Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV XIII), Ioan Marian Țiplic Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nevoit să-și renege credința catolică. Între timp, din Polonia, Rákóczi a coborît prin Iași la București, la Brîncoveanu, pe urmă la sultan, iar de la Constanti nopol, la Versailles, la bătrînul Ludovic al XIV-lea. Unul dintre căpitanii lui de husari, Miklós Bercsényi, a ajuns atît de fai mos ori atît de Îndrăgit de bucureșteni, că mahalaua Berceni Îi poartă pînă astăzi numele. Iar cronicarul principelui, por nit alături de stăpînul său pe cărările exilului, a Înfățișat cu atîta Încîntare priveliștile Moldovei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
muiere, dar una ce bîntuia pe sub pămînt, așteptînd de secole o minune care s-o aducă la viață?... Și asta numai pentru că principele transilvan Francisc Rákóczi al II-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să-și schimbe coafura, ba să se deghizeze În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta, bătrâna Îi pusese la dispoziție o Întreagă garderobă, În care, alături de costume de epocă și rochii de marchiză, se aflau uniforme de husar. La Începutul fiecărei săptămâni, privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atât de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost invitată de către o cunoștință apropiată la o lansare de carte, care avea loc la Iași ( Casa Pogor). Au fost, de fapt, trei lansări de carte În aceeași zi. Îmi amintesc că la masa juriului se afla și regretatul Alexandru Husar, care a și făcut o prezentare a volumului de poezie, aparținând poetului Ion Beldeanu, necunoscut mie, până atunci. Am găsit pe internet un fragment dintr-un interviu: “ când oficialitățile Ucrainei au hotărât să-mi ridice dreptul de a-i mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am spus eu, poate că e vreun festival al broscarilor, sau vreo serată spaniolă, sau o întâlnire a hispanicilor sau portoricanilor. Numai că publicul părea total non-etnic. Adică tipii ăia cu bărbi de zimbru și frizură ca niște căciuli de husari, gagicuțele ale de doi metri cu profil de tomahawk și bronzate ca niște venusiene - vreau să spun că sunt pur și simplu americani. Mi-am ridicat neliniștit capul în căutarea vreunui amic în smoching. Femeile păreau destul de aranjate, dar masculii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]