1,751 matches
-
în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se gândise Valentin, anunțându-i de năvala hoardelor migratoare. Și numaidecât, în câteva clipe doar, se ițiseră unul după altul, ca din pământ, tovarășii ortacului aflat în primejdie, obișnuia să povestească Valentin despre cele întâmplate, și să vezi atunci, frate, cafteală, mai ceva ca-n filme, nu exagerez, vax John Wayne, pe cuvântul meu! La început oșenii
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
amintești acele vremuri Când geamul ți-l băteam cu o falangă Și iarna stă să vină peste noi Să cadă fulgii peste tot, și toate De-am fi rămas în iarnă amândoi ! Dar au rămas idei că, dacă, poate... Aminte iți aduci probabil când În focul pasiunii noi ardeam Acum regreți, dar ți-am rămas în gând De-aceea mă aștepți încă la geam De nu te-ai fi grăbit să dai afară Din sufletu-ți rebel, pe cel ce sunt
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
o creangăIar tu îți amintești acele vremuriCând geamul ți-l băteam cu o falangăși iarna stă să vină peste noiSă cadă fulgii peste tot, și toateDe-am fi rămas în iarnă amândoi ! Dar au rămas idei că, dacă, poate...Aminte iți aduci probabil cândîn focul pasiunii noi ardeamAcum regreți, dar ți-am rămas în gândDe-aceea mă aștepți încă la geamDe nu te-ai fi grăbit să dai afarăDin sufletu-ți rebel, pe cel ce suntNe-am fi iubit cum o făceam
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
și îi aruncasem o privire piezișă, pe care neașteptatul nostru comesean o băgase în seamă numaidecât. - Te uiți cam câș, îmi reproșase clătind capul, dar nu vă mai rețin decât pentru a vă spune o epigramă care mi s-a ițit acușica sub frunte. Și a început să recite rar, cu voce gravă: Multe s-au mai întâmplat: / Todoran la decanat, / Iar Lucia* la sindicat. / Și-ntr-o bună dimineață / Ne trezim că-i rector... Neață! Apoi s-a ridicat, mimând
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
în public sau în scris. Învăța să calculeze, însă nu știu să interpreteze grafice sau statistici simple. Învăța formule dar nu știu să le aplice în situații în afara manualelor. Memorează nume și date la istorie însă nu ar putea să iți explice semnificația evenimentelor istorice. Nu este doar problemă României - este o preocupare majoră pentru multe state care observa cu îngrijorare că școala nu pregătește cum trebuie tinerii pentru piața muncii. România are însă o problemă specifică ce ține de etică
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
durerea Parfumul alb incă-l mai simți, Maci roșii îți fură amintirea Dându-ți la schimb,săruturile lor fierbinți. Simți gust de viață nouă în roua Ce-o bei din cupa crinului ,senină, Radiezi cerul iar soarta ținându-te de mână Iți dăruie necunoscutul ca pe-o aventură. Vei celebra eterna ta schimbare Cu al leoaicei curaj de vânătoare, Înițiată-n suferințe,tu inimă trecătoare Ți-ai însușit arta de-a fi nemuritoare! Referință Bibliografică: Arta de-a fi nemuritoare! / Gabriela Docuță : Confluențe
ARTA DE-A FI NEMURITOARE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383311_a_384640]
-
Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și apropiați, ca de șobolan. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mare... Poetul Își roti privirea În jur, căutând o confirmare pentru acea ipoteză, dar nimeni nu părea să aibă nimic de spus. — Îl puteți chema la masa noastră pe proprietarul localului? continuă priorul. Undeva În fundul cârciumii, capul lui Baldo se ițea peste ale comesenilor săi aidoma unui dovleac plutind În voia valurilor. Veniero, care până În acea clipă rămăsese tăcut, se ridică și se duse spre cârciumar. Schimbară câteva cuvinte. Dante văzu cum cruciatul Își Îndrepta de mai multe ori privirea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stătea cel ce părea a fi stăpânul corăbiei și căpitanul ei, decojind o portocală. Pești nenumărați, lăhămețiți de un veac de aprig pașalâc, se azvârleau după cojile aruncate în apă. La un moment dat, după o coajă mai mare se iți capul unui sturion imens, doldora de icre, care aruncă o privire în jur, își dădu uimit seama până unde ajunsese, se scufundă rapid și făcu cale-ntoasă spre Orșova. — Frumoasă priveliște - intră Metodiu în vorbă oprindu-se lângă grec. — Frumoasă, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
păcate, simțul olfactiv al oamenilor nu e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris ziarele. Ici-colo, vârfurile brazilor continuau să se ițească din apă, crengile lor erau năpădite de alge, iar în locurile periculoase înotătorii dornici de tămăduială erau avertizați cu stegulețe roșii, ceea ce era frumos. Am ajuns în piață, la statuia ocrotitorului. Era Păstorul cel Bun. Nu Păstorul Necunoscut, ci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât începutul. Mă mituiește, mă amăgește, mă influențează. Mă recrutează. Iar acum voi avea nevoie de zile întregi ca să-mi dau seama de ce. Într-o dimineață am ieșit cu barca pe lac. Lacul se evapora prin hainele noastre, uneori se ițea pe lângă barca noastră câte un trunchi de copac și fețele abia ni se vedeau prin ceață. Ar fi trebuit să-ți aduci aparatul de fotografiat. Nu-mi imaginez unde ne-am fi putut ascunde mai bine. Compozitorul ăla, cu instrumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe treptele uneia dintre căsuțe. Totul mirosea a pin proaspăt tăiat și a pădure și tencuială, mirosul ăla ciudat și sec de tencuială care ai impresia că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau vântul care ne bătea prin păr. Jo Lynne tăcea. Vântul îi bătea prin păr și o auzeam cum respiră mirosul de pini. Mi-am pus brațul în jurul ei. S-a uitat la mine și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ne învolbura și ucide creierele ahtiate după înțelesuri obscure, fante deprimat al unei curți celte, străfulgerat de posibilitatea ca viața să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
căci nu știam încotro să îl călăuzesc, pentru că nimic nu mai semăna cu ceea ce fusese cândva. Negura domnea acum supremă, ca o pedeapsă pentru evadarea noastră din acea casă a spaimei. Doar lumina slabă și rece a felinarelor se mai ițea, palidă, din haina groasă a nopții, inducându-mă definitiv în eroare. Am plâns și am strigat, rugându-L pe cel care mi-a dat viață să mă ierte și să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl căutaseră pe Costi, parcă așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să coboare din căruță. Ce faceți? Nu se vede? răspunse starostele tot cu o întrebare. Plecăm. Ați terminat de scos aurul din pârâu? Vă mutați în altă parte? Nu. Plecăm de tot de aici. De după coviltirele căruțelor oprite se ițeau capetele țigăn cilor care îi priveau curioase, să vadă de ce s-au oprit și mai ales cu cine stă de vorbă șeful. Unde plecați? întrebă și mai mirat Cristian. Nu vă mai interesează să aflați ce s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s-ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ați venit pentru chirie, ați ajuns prea tîrziu, spuse un glas În spatele meu. Administratorul proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de stânga, cei care nu aplaudau de la ferestre nu o făceau pentru că ieșiseră pe stradă, așa cum se poate demonstra cu ușurință, pe aceasta pe care ne aflăm, datorită unui drapel care din când în când, ca și cum ar lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete. Nimeni nu s-a dus la serviciu. Ziarele s-au epuizat la chioșcuri, toate aveau pe prima pagina perorația președintelui, pe lângă o fotografie făcută în timpul citirii acesteia, probabil, judecând după expresia îndurerată a chipului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cețurile unui iunie Întunecat În largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a aruncat o privire spre strada aflată cu un nivel mai jos. Un automobil de curse scund se oprise la semafor și o față veselă, cunoscută, se ițea din spatele volanului. - Hai jos, nemernicule! l-a strigat Alec. Amory i-a strigat și el un salut și, coborând scările de lemn, s-a apropiat de automobil. Se mai Întâlnise din când În când cu Alec, dar bariera numită Rosalind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
liceul. Tata zice mai degrabă că ar trebui să câștige deja singuri, o perspectivă care‑i cam îngrozește pe gemenii cei cultivați. Nu li se poate face una ca asta, cred ei. Din colțurile burdușite cu lucruri ale camerei se ițește chipul grotesc al sărăciei care‑i amenință - și care, de fapt, e de mult prezentă - și face prietenos cu ochiul. Cu blugii lor prefăcuți de atâtea ori și pe care s‑au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]