6,099 matches
-
Făclii uriașe ies din catacombe,/ Multe nu vor mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi sînt cumplite.// Aceiași cameleoni, alte culori,/ Lupta se dă pe centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din iad" (Acum, acum). Sînt versuri caracteristice unei sensibilități înfricoșate nu doar de "abandon", ci și de măcar aparenta absență de perspectivă pe care o înfățișează "babilonica cetate". Senzația neantului, structurile moarte de sticlă și beton, mecanicele exactități terifiante par premisele unui
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
citim - în cheie corectă - rândurile de mai sus, aparținându-i lui Dan Sociu - unul dintre cei mai talentați tineri autori ai momentului - și însoțind antologia bibliofilă din poezia lui Bukowski, proaspăt apărută sub titlul Dragostea e un câine venit din iad? Ca pe o notiță revizionistă și oportună de critică literară? S-avem pardon! Ca pe un text publicitar, pregătit special pentru coperta a patra? Oarecum, dar numai acordându-i prezumția de onestitate. Ca pe o glumă care să provoace - în
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
destinde până la a deveni de-a dreptul prietenos. Fără îndoială, cele 61 de poeme erotice ale lui Charles Bukowski (bine traduse de Dan Sociu și inteligent ilustrate de Dumitru Gorzo) care formează conținutul volumului Dragostea e un câine venit din iad, reprezintă un eveniment în sensul tare al conceptului. Nu numai pentru că această ediție de lux - hardcover, hârtie cretată, desene color - pune alături doi capi de serie ai ultimelor generații de artiști, ci mai ales fiindcă realizarea unui asemenea transplant poetic
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
dar clamatul, autenticism; ironia pulsatilă și marsupială care-l aduce de fiecare dată în pragul contrapunctului. Mă tem de toate aceste crize de imaginație ale cititorului român la primul său contact cu poeziile din Dragostea e un câine venit din iad, după cum mă tem și de celelalte crize - pudibonde - care vor expedia atât variantele de negăsit în dicționare ale unor termeni anatomici cât și desenele care amintesc de zidurile cu măscări ale copilăriei. În ce mă privește, cred că tandemul Sociu
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
ei își scriu cărțile, ci naratorul la persoana întâi. Ei doar le semnează... În Luminița, mon amour, asemenea jenante derapaje sunt totuși puține. ținându-se strâns de povestea eșecului său, urmărind-o episod cu episod și descoperind noi nivele de iad conjugal, autorul-actant are la dispoziție un ax romanesc. Cu cât viața de cuplu și personală e mai grav mutilată, cu atât cartea care o proiectează câștigă în consistență, intensitate și dramatism. Scene puternice, unele de mare efect, se succed alert
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
cînd acesta devine încă odată apt combatant. Guide Dog (Cîinele călăuză, USA, 2006) al lui Bill Plympton, regizor cu un bogat palmares, este un monument de umor negru de cea mai bună calitate, reflectînd perfect proverbul cum că drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Paradoxal, cinic, Bill Plympton folosește animația ca o armă cu două tăișuri, pe care trebuie să ai grijă de unde o apuci. Filme precum Surprise Cinema, Sex and Violence sau How to Kiss dovedesc un spirit
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
omul nu-și înfățișează Infernul ca pe o imensitate de ape dezlănțuite, ci mai degrabă ca pe un cazan vulcanic în plină fierbere. Cu excepția laponilor care și-l închipuie ca pe un câmp nesfârșit de ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și care chinuri au un timp limitat. Pe când în Infern, supremul prag al durerii este pentru eternitate scormonit, iar timpul acumulează milenii de milenii... Se înțelege de la sine dezavantajul de a fi în Iad, așa cum se vede acesta zugrăvit în tinda locașelor de cult. Orice ar trebui să facă omul să nu ajungă în ceata celor damnați, a căror carne va suferi inimaginabile suferințe, rămânând pe oase, spre a fi în continuare sfredelită, arsă
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
de vinovăție al locatarilor. Dante a și scris o destul de cunoscută operă pe această temă. Ideea că primul cerc ar oferi anume resturi de confort se elimină de la sine, a te împăca cu gândul că, după o existență călduță, destinat Iadului, vei avea parte de unele ușurinți duce la decizii existențiale eronate. Un Infern în care, prin netimp, te-ai obișnui, având drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
tuturor religiilor, barem membru cor. al Academiei Române, basta membru în consiliul de administrație al audiovizualului, decorat în gradul de cavaler, când la mormântul dumneavoastră nu se va trage cu tunul și nu se vor destupa flinte - Purgatoriul vă așteptă! în Iad, scandal, deranj, înghesuială, nervi, lume cu probleme care mai de care, ploi de foc, o schimbare catastrofală de climă, servicii execrabile. Dincoace: liniște, tristeți senine, chilii silente cu locatari discreți adaptați meditației, un singur anotimp, temperat, cu amurguri prelungite, servicii
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
situația în care ți-ai pierdut și ultima brumă de instinct de conservare. În al șaselea rînd, musulmanul nu poate înțelege de ce trebuie să existe un păcat originar din cauza cărora să sufere întreaga specie umană. Cum nu înțelege nici de ce iadul trebuie să te aștepte la capătul celălalt al vieții. E drept că musulmanul crede în paradis, dar în ochii lui paradisul e prelungirea lumii de aici, o prelungire ce nu presupune o schimbare de regim existențial sau un salt ontologic
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
Oamenii au predispoziția de a accepta mai degrabă sensul metaforic decât pe cel direct. "Refuzăm să acceptăm moartea, dar suntem gata să îmbrățișăm ideea reînvierii, a paradisului, a călătoriei eterne prin univers în așteptarea reîncarnării.... Ne e mai teamă de iadul de dincolo decât de cel de aici". Metafora, care face copilăria fericită (poveștile sunt citite în special seara la culcare, tocmai pentru că universul lor simbolic oferă siguranță și refugiu liniștitor) poate fi utilă terapeuților, celor care au înțeles că pe măsură ce
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
că va începe o nouă etapă, superbă din toate punctele de vedere și unde suferința dispare cu desăvârșire. Aceștia au convingerea că doar cei merituoși primesc această infinită răsplată. Ceilalți, care au fost niște oameni execrabili, se îndreaptă spre chinurile iadului. Cred că omul poate trece mai ușor peste grozăvia morții dacă este profund credincios. Sunt convins că această calitate te scutește de foarte mult zbucium, de enorm de multă durere sufletească. Numai că omul, cultivat sau nu, are în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
pe care o invocăm astfel fiindcă (de aici) în afara lumii nu vedem decât neantul. * Călugărul Teofil (orbul), de la Mănăstirea Sâmbăta, tuna profetic, pe un timbru aspru: „Cine stă duminica dimineață în pat și se uită la televizor o să ajungă în iad!“ * Urbanitatea, model final al agoniei noastre împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
consolării. „Planul“ acesta absurd nu poate fi cuprins cu mintea - și de altfel i-am făcut prea multe concesii. Constrânși de gândul că moartea e tot ce ni se poate întâmpla mai rău, am reușit să ne facem viața un iad, convinși că asta e datoria noastră de căpătâi, să trăim, și că nimic nu e mai presus de viață. A cui viață? Suntem ținuți în frâu prin frică, de parcă cine știe ce revelații am putea pătrunde și am strica nu știu ce ordine ascunsă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
din mine gândesc toate astea (cu ce altceva?) împotriva spiritului. Mic și neîn semnat cum sunt, ce am de pierdut? O veșnicie în care m-aș lăfăi? Dacă am reușit să duc existența asta în cârcă, așa nenorocit cum sunt, „iadul“ nu ar mai fi decât o conti nuare, aș fi gata antrenat. Nu mai înțeleg nimic. Oare așa am hotărât noi, cu de la sine putere și discernământ, să-l „omo râm“ pe Dumnezeu? * Omul este un efort gângav de a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Specificație: o călătorie adevărată nu se face decât cu diligența. În lipsa acesteia, cu trenul. O călătorie e un ritual de posesie - se dezbracă un trup care devine treptat-treptat al tău. Marginea mării e partea privită și mângâiată, miezul muntelui e iadul din spatele fiecărui altar." Tocmai un asemenea drum mental București-Iași pune în practică interviul pe care Ovidiu Nimigean i-l oferă lui Doris Mironescu. Temut ca polemist și extrem de rafinat ca poet, mentorul fenomenului cluboptist vine parcă să mai relaxeze încrâncenarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
încercare ce poate purifica... Sau, nu. Firește - în mod evident - numai de tine depinde... Este acest îndemn un truism? Astăzi, globalizată și dincolo de ceea ce înseamnă ca industrie a Răului, pornografia mai poate fi definită și astfel: purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
Covrig Roxana Deputatul PNL Gigi Becali a spus, despre decizia lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat, că îl va duce pentru șapte ani în Gheena Iadului. Gigi Becali a subliniat că se îndoiește că Sergiu Nicolaescu a cerut să fie incinerat. "Nu cred asta, nu este bine. Nu pot spune însă nimic de rău despre domnul Sergiu Nicolaescu, chiar dacă a greșit sau chiar dacă a lăsat acest
Becali, despre Nicolaescu: "A avut o dorință satanică. Va ajunge în iad" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80440_a_81765]
-
comentat și consecințele pe care le va suporta Sergiu Nicolaescu pe lumea cealaltă din cauză că a ales să fie incinerat: "Un om care este incinerat este ca și un om care s-a sinucis. Șapte ani de zile stă în Gheena Iadului", scrie realitatea.net. Gigi Becali a mărturist în direct că Sergiu Nicolaescu i-a propus la un moment dat să joace în filmul "Ultimul corupt din România". "A vrut să joc într-un film, eu am refuzat pentru că voiam doar
Becali, despre Nicolaescu: "A avut o dorință satanică. Va ajunge în iad" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80440_a_81765]
-
-i pese de stil. Apele se vor limpezi însă curând, gustul se va șlefui și el. Deocamdată să vedem cum va mai place să recitiți aceste Drumuri: "La colțul străzii o gașcă de draci verzi/ împarte pliante cu privire la/ viața din iad// îngerul plânge.// Drăcii mărșăluiesc și împart calendare/ ale Vietii de Apoi/ unde tot sositul smulge vineri/ înainte de joi// Forfota mare în oraș și lume multă,/ strânsă în jurul dracilor că la concert... / Sifilitice, două, trei suflete/ proaspăt împroșcate cu noroi, tușesc
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
le umpli neantul, de nu cu distracții suculente și cu zbânțuieli. Să scriem toți la fel, să ne autoflatăm, că tot ne citim doar noi între noi și nu ne mai bate nimeni obrazul. Să fim cât mai mulți în iadul acestei piețe cu chiuituri de-o noapte, cu draci fascinanți și cu îngeri păduchioși. Dincolo de clădirile înconjurătoare e viața fada și obligatorie de mâine a fiecăruia. Mâine, cănd obligatoriu vom face și noi 20, 25, 30 de ani. Cum se
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
un om liber, iar mai tîrziu s-a agățat de speranța salvării prin dragoste, îndrăgostit pătimaș - noi lanțuri - de o franțuzoaică ușuratică, vanitoasă și lacomă, aproape la fel de expertă în minciuni ca agentul secret. Un catalizator al pornirilor murdare, călăuză spre iad, e straniul Lakatos, un diavol șchiop. Poveste nu tocmai ieșită din comun, am afirmat. "Tragedia banalității", formula lui Golubcik dinspre sfîrșit, e una dintre cheile romanului: infernul personajului e unul banal. Bărbatul trăiește de ani de zile alături de frumoasa de
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
de un romancier productiv și mereu inspirat, care până și într-o notă oarecare, scrisă cu o oră înainte de închiderea ediției ziarului, reușește să formuleze câte o idee demnă de interes. Cărțile sale - Vântul sau țipătul altuia, 1992, Eu și iadul, 1993, Simbol sau vedenie, 1995, Aripile arhanghelului Mihail, 1996, Apocalips amânat, 1997, Cer iertare, 1997, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, 1997, Ultima biserică, 1997, Muntele viu, 1998, Ritualul nopții, 1998, Veninul metafizic, 1998, Morminte străvezii, 1999, Ultimul
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
de mult pe oameni încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod. Tot din tradiție aflăm că, înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el și astfel să se mântuiască de păcate. Se mai spune că dracii, rămași fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne niciunul. În 15 august este
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]