726 matches
-
arată că pictura lui Matisse cere o altfel de abordare. În tablourile lui, unele construcții enunțiative întrerup rutina perceptivă și suspendă reperele iconice, ferindu-le de perspectiva lineară simplificatoare și de determinarea figurativă, într un proces în care plasticul înfrânge iconicul. Una din problemele rămase deschise în abordarea autoarei este aceea a relației de cauzalitate între utilizarea spațiilor apropiate și posibilitatea de a resimți, de a trăi experiența senzorială, dincolo de nivelul observației. Rămâne deschisă, pentru că numai lipsită de orice obligație față de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
discuție a dificultăților de cercetare în domeniul semioticii tensive legate, printre altele, de proliferarea unităților minimale indecompozabile, de relaționarea dificilă a calităților sensibile cu abstractul, de tensiunea figurativ/abstract și de dificultatea restituirii valențelor de atenuare și accentuare în cadrul opoziției iconic/plastic. Spectralități vizuale Întrebările lui Carl Robert, Kurt Weitzmann și Franz Wichoff despre narațiune, relația literaturii cu arta, problemele iconografice și dezvoltarea istorică a narațiunii, valorizarea picturii victoriene la Raymond Lister și Julia Thomas, patimile Sfântului Edmund comentate de Suzanne
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
în marginea narațiunii, pe un traseu croit în labirint, constituindu-se ca formă de cunoaștere în mod necesar incompletă. În relație cu acest labirint, pictura, ca imagine uniepisodică, este înțeleasă ca una dintre țesăturile, una dintre configurările lui naturale, adecvată iconic labirintului naturii, dar incapabilă să functioneze propozitional sau să se manifeste, așa cum ar spune Sol Worth, ca formă textuală de cunoaștere. Din acest motiv, narativitatea imaginii este un subiect refuzat de istoricii artei, este un concept dificil și în general
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
comunicării sunt numeroase: semantica, antropologia culturală, sociologia, socio psihologia. În funcție de felul semnelor, există mai multe forme de comunicare. La antici predominau semnele naturale și semnele convenționale, dar relevante, din punctul de vedere al temei puse în discuție, sunt și semnele iconice (imaginile), semnele indiciale (fumul indică focul), semnele simbolice (semnul balanței este simbolul justiției). De asemenea, nu putem exclude semnele verbale (textele scrise sau vorbite) care pot fi însoțite de semne paraverbale (rostirea afectivă a cuvintelor, sensul tăcerii...) sau semne nonverbale
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
a confirmat ipoteza studiului, evidențiindu-se faptul că hipoacuzia gravă afectează exprimarea orală și scrisă într-un grad mai mare decât o afectează hipoacuzia ușoară. Dificultățile de exprimare provin din faptul că elevii cu hipoacuzie gravă dispun de o gândire iconică, dar mai ales nu pot percepe auditiv modificările fonetice determinate de regulile gramaticale, care exprimă relații diferite între obiectele realității, comparativ cu cei cu hipoacuzie ușoară care percep auditiv mai ușor modificările fonetice. După cum am văzut, elevii deficienți de auz
Aspecte ale comunic?rii la deficien?ii de auz by Rotaru Ana , Leahu Daniela , Lificiu Laura [Corola-publishinghouse/Science/83979_a_85304]
-
termenul ekphrasis în contextul mai larg al convergențelor textului spre imagine. Tipurile de relații text/imagine se clasifică în trei categorii: combinație, integrare și transformare 20. Ekphrasis-ul ilustrează acest ultim tip de relație și se definește în opoziție cu proiecția iconică. Proiecția iconică presupune a decoda realitatea obiectelor din lumea înconjurătoare ca și când aceasta ar fi un tablou 21. Textele circumscrise proiecției iconice sunt acele texte care descriu sau integrează realitatea ca pe o imagine, în timp ce ekphrasis-ul implică texte care descriu sau
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în contextul mai larg al convergențelor textului spre imagine. Tipurile de relații text/imagine se clasifică în trei categorii: combinație, integrare și transformare 20. Ekphrasis-ul ilustrează acest ultim tip de relație și se definește în opoziție cu proiecția iconică. Proiecția iconică presupune a decoda realitatea obiectelor din lumea înconjurătoare ca și când aceasta ar fi un tablou 21. Textele circumscrise proiecției iconice sunt acele texte care descriu sau integrează realitatea ca pe o imagine, în timp ce ekphrasis-ul implică texte care descriu sau interpretează imagini
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
combinație, integrare și transformare 20. Ekphrasis-ul ilustrează acest ultim tip de relație și se definește în opoziție cu proiecția iconică. Proiecția iconică presupune a decoda realitatea obiectelor din lumea înconjurătoare ca și când aceasta ar fi un tablou 21. Textele circumscrise proiecției iconice sunt acele texte care descriu sau integrează realitatea ca pe o imagine, în timp ce ekphrasis-ul implică texte care descriu sau interpretează imagini reale sau fictive. Odată cu poziția lui Hans Lund, ekphrasis-ul se plasează în domeniul mai extins al transformării literare. Cu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
text. The text refers to an element or a combination of elements in pictures not present before the reader's eye", Hans Lund, Text as Picture, traducere de Kacke Götrick, Canada, The Edwin Mellen Press, 1992, pp. 8-9. 21 Proiecția iconică înseamnă "the act of decoding a framed field of vision in the exterior concrete world of objects as if it were a picture", Idem, p. 73. 22 "I propose a definition simple in form but complexe in its implications: ekphrasis
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege stadiul oglinzii "ca o identificare", în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
activități fiind acela de a dezvolta la copii înțelegerea noțiunii de număr ca o clasă de echivalență a mulțimilor finite echipotente cu o mulțime dată. Caracterul stadial al dezvoltării intelectuale, după Piaget, relaționat cu specificul învățării la această vârstă - acțional, iconic și simbolic, după Bruner, conduc la formarea reprezentărilor despre număr și permit trecerea de la gândirea operatorie concretă la cea abstractă, chiar dacă nu se poate încă renunța la reprezentările materializate, obiectuale. Din aceste considerente, însușirea conștientă a noțiunii de număr
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
algoritm; • favorizarea învățării prin crearea motivației specifice (prin trezirea interesului). Demonstrația valorifică funcțiile pedagogice ale materialului didactic. Astfel, demonstrația se poate face cu obiecte și jucării (la grupele mică și mijlocie), material didactic structurat ( la grupele mare și pregătitoare), reprezentări iconice (la grupa pregătitoare). 3.6.3. Problematizarea Problematizarea constituie o metodă pedagogică prin care copilul este stimulat să contribuie conștient la propria formare prin participarea la o nouă experiență de învățare cu rol de restructurare și dezvoltare a ansamblului de
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
cu „paradigmele“ din epistemologia lui Thomas Kuhn , dar mai ales cu structurile puse În evidență În gramatica de tip cazual, inaugurată de Charles J. Fillmore și agreată, Între alții, de Marianne Celce-Murcia . Cum diagramele și grafurile, În general (ca hiper-semne iconice, ori complexe iconico-indiciale), sunt mai aproape de spiritul descrierii și-al clasificării entităților discursive, am putea spune că asocierea logicii În ansamblu cu proceduri ale reprezentării unui tip sau altul de cunoștințe aruncă o nouă lumină asupra paralelismului dintre operațiile constructive
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
divizată de emblemă Sfanțului Gheorghe. De o parte și de alta a imaginii, legenda continua cu anii 1401 și 2001, iar în exerga, cu SUCEAVA-IASI. Reprezentarea aversului este cuprinsă de bandă circulară marginala. În centrul reversului (fig. 24rv) este imaginea iconica a Sfintei Parascheva, cu inscripția C-POL (Constantinopol n.n.) / IAȘI plasată de o parte și de alta a acesteia, cuprinsă de legenda circulară 360 DE ANI DE LA ADUCEREA LA IAȘI A MOAȘTELOR SF. PARASCHEVA 1641-2001. În medalistica românească actuala, dominată
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
impresionează prin conciziunea și claritatea mesajului transmis prin legende, prin imaginea puternic reliefata a Catedralei Mitropolitane, văzută dintr-o inspirată perspectiva sudică, care-i accentuează notă de măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezenta pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistica actuala a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustram cu o realizare din
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și creații (orale și materiale) simbolismul spațio-temporal, astfel încât imaginea lumii ajunge să fie construită sistemic, după o "hartă" a planului terestru (teritoriu cunoscut − teritorii străine) și pe mai multe registre desfășurate pe verticală (celest - teluric - "lumea de dincolo"). Funcția simbolică (iconică) a imaginației se manifestă în figurarea sacrului (de la Geneză la Apocalipsă), iar funcția "onirică" (pe care o putem asimila cu fantezia, ludică sau tenebroasă) este creativă mai ales în registrul popular al imaginarului, acolo unde credința creștină întâlnește moștenirea pre-creștină
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acest sens (imaginea cu care o comunitate își reprezintă convențional un alt tip etnic; imaginea despre "celălalt"). Pe de altă parte, imaginea plastică reprezintă și ea ideea; poate fi conceptualizantă sau/și simbolică, în funcție de complexitatea și de semnificația sub-componentelor sale iconice (ca și cea literară, de altfel). În al patrulea rând, imaginarul integrează și mentalitățile (Al.-Fl. Platon 8-67), iar împreună se sprijină pe categoria cea mai cuprinzătoare, dar și neclară: mentalul colectiv; el nu cunoaște regulă, sens particular și semnificație
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
său, Imaginarul medieval? Mai întâi, am putea spune că reprezentarea este un tip de interfață de ordin mental între realitate și imaginar. Ea e produsă de imaginația "icastică" (sau mimetică, pentru că ea are ca referință mai ales perceptibilul), de imaginația "iconică" (sau simbolică - prefigurează sacrul definit de dogmă, "non-perceptibilul non-fantezist", divinul) sau de fantezie (imaginația "onirică", ars combinatoria, arta hibridului, a fantasticului popular creștin etc.); ea poate fi condusă către unitățile funcționale de bază ale sistemului: imaginea (mentală sau materială; simplă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tipuri de funcții imaginative − le definesc ținând cont de accepțiunea lor din perioada medievală, dar înscrise într-o veche tradiție antică (Ferraris 10-12) -, și anume: a. imaginația "icastică" sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
expune diferite proiecții afective ale subiectului (colectiv sau individual). Conceptul de imagine poate fi pus în relație cu aspectele specifice pe care le capătă în concordanță cu anumiți factori (timp, spiritualitate, mentalități, civilizație etc.). Putem vorbi astfel despre o imagine "iconică" (simbolică), predominantă în iconografia ortodoxă, și una "icastică" (mimetică), ce apare în iconografia medievală occidentală începând cu secolul XIV și se dezvoltă spectaculos în arta religioasă catolică. Dincolo de înțelegerea sa ca reprezentare abstractă, figurativă sau figurală (literară, spre exemplu), dincolo de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și cu psihismul individului familiile codificate de reprezentări mentale sau de "obiectivări" (proiecții figurative) într-o realitate psihică externă, acolo unde capătă noi trăsături după "materializarea" lor în diferite forme. Comun ambelor tipuri de imagine despre care vorbeam (icastică și iconică) este faptul că definiția lor particulară include în mod obligatoriu în raport cu referentul atât ideea de asemănare, cât și ideea de diferență, pentru că ea poate fi și efectul unei experiențe de ordin optic, dar și, într-un alt plan, al unei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
repartizate" în mod exclusiv unui registru sau altul, dar au o anumită relevanță în raport cu celelalte în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă insurgența gândirii și a credinței, dar și lumea necunoscută sau "lumea de dincolo
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în raport cu (auto)negările. În cadrul lui, imaginea nu are în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin imaginația simbolică sau iconică) sau o viziune (prin imaginația onirică sau fantezie). Rolul ei aici este de a păstra sau a transfera o semnificație, pe o schemă particulară, prin filtrul unei conștiințe individuale sau colective, înspre o altă "existență", în parte independentă de creatorul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
conservă și dezvoltă atenția anumitor idei sau obiecte. Prin intermediul reconstrucției, imaginea duce la construirea unei lumi ideale în asemănarea sa cu realitatea, având un destin temporal propriu. Relația dintre artă și obiectul real oferă o formă de reprezentare ce funcționează iconic. Prin intermediul conținutului reprezentațional se formează o clasă a formelor artei ce au însușiri asemănătoare. Din acest punct de vedere, fotografia printată sau negativul reprezintă opera fotografierii. Fotografia este determinată și de propria-i istoricitate. Din perspectivă sociologică, fotografia și cinematografia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mișcare și este transpus pe o suprafață plană, creând iluzia mișcării unor imagini este înțeles ca film. Din acest punct de vedere, putem vorbi despre obiectul fimului ca fiind obiectul dat de ecranizare, ce se supune unei serii de reprezentări iconice. Succesiunea imaginilor duce la producerea obiectivităților reprezentate, determinate de temporalitate prin intermediul succesiunii lor, fără să aibă un mediu concret, ca în cazul fotografiei sau picturii. Ca produs final artistic, filmul survine în urma fotografierii anumitor scene prestabilite, cu ajutorul unei camerei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]