753 matches
-
Domnului („Sfânta Maria Mare” - sărbătoare mare, „cu roșu la calendar”, pentru toată creștinătatea). Nu numai povestea, dar și reprezentarea iconografică a evreului cu mâinile tăiate, Înconjurat de apostoli În fața catafalcului Sfintei Marii, l-a impresionat pe țăranul român. Acest motiv iconografic s-a bucurat de un mare succes, fiind reluat frecvent atât pe icoane de lemn <endnote id="(145, fig. 7- 11)"/>, cât și pe fresce ale bisericilor din Țările Române <endnote id="(146, p. 100)"/>, inclusiv pe cele ale bisericii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apostoli și sfinți episcopi” etc. <endnote id="(11, p. 179)"/>. Așa cum a observat o cercetătoare a artei bizantine, prima secvență a acțiunii (Încercarea lui Iefonias de a răsturna catafalcul) este presupusă, cea de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este reprezentată iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată. „Nimic nu sugerează posibilitatea convertirii evreului și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este reprezentată iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată. „Nimic nu sugerează posibilitatea convertirii evreului și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare subliniază faptul că În iconografia bizantină, spre deosebire de cea occidentală, nu este folosit nici un element care să-l valorizeze negativ sau caricatural pe Iefonias, cu toate că - din punct de vedere teologic - personajul era predestinat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iconocid Profanarea ostiei, a crucii și a bisericii Una dintre metodele sigure de reactualizare a deicidului era inculparea evreilor pentru „uciderea” unui substitut simbolic al lui Isus : fie profanarea ostiei (Învinuire tipică adusă evreilor din Occidentul medieval), fie profanarea reprezentării iconografice a lui Isus. În ambele cazuri se considera că este vorba de ipostaze ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează, ci chiar sunt Corpus Domini. În toate cazurile, din ostia călcată În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a răspândit legenda profanării de către evrei a icoanei Înfățișându-l pe Isus sau a celei Înfățișând-o pe Maica Domnului cu pruncul În brațe. Curios este faptul că acest motiv legendar, atât de provocator, nu a devenit și un motiv iconografic În spațiul bizantin. „Chiar și importanța acordată [În Bizanț] icoanei și sacralizarea ei - susține cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher - nu au făcut ca evreii să fie asociați [În iconografia bizantină] cu icoana și acuzați de profanarea ei” <endnote id="(136, p. 109
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întâlnirii dintre discursul politic roman, filosofia iudeo-creștină și mitologia locală a Bizanțului elenic. Imaginarul creștin, la rândul lui, va fi substanțial ajutat de spectacolele publice gestionate împreună de casa basileică și de biserică - instanțele decidente ale imperiului în legătură cu tiparele programelor iconografice, implicit cu dreptul de reprezentare și de a fi reprezentat în spațiile comune, laice sau religioase. În al doilea rând, răspunsul se poate baza pe scrieri din perioada iconoclastă sau isihastă, referitoare atât la oíkonomía (le
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
motivație, pe care o regăsim atât în funcția obiectelor ce țin de strămoși, cât și în imaginarul colectiv, el însuși un "loc" al trecutului). Distribuirea binelui și a răului pe cele două maluri ale fluviului Lethe are ecou în schema iconografică a Judecății de Apoi, așa cum credința că numai prin penitență se poate înălța sufletul creștin are o străveche rădăcină în concepția despre păcatele care trebuie răscumpărate − la Pindar și Empedocle, în Purificări și Despre natură (Vernant, Mit și gândire 148
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
feri să-l introducă pe omul obișnuit în imaginea sacră, până târziu, în secolul XIV, după Giotto și frescele sale de la Assisi; la fel, Bizanțul creștin, cu diferența majoră că aici nici măcar renașterea paleologă nu va schimba ceva din canonul iconografic ortodox; și așa va rămâne el până în prezent. Organizarea grandioasă a funerariilor imperiale la Roma în perioada principatului, dar și la Constantinopol (cu toate modificările impuse de credința basileilor) demonstrează însă interesul comun pentru sacralizarea funcției imperiale. Practica și teoria
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dedicată lui Traian pentru a-l omagia ca divus să fie dublată și de ceremonia de adventus pentru noul împărat, Hadrian. Un context particular al comemorării divinatorii a triumfului militar roman − consacrat prin Columnă, axis mundi politic și suprem model iconografic (v. fig. 14 și fig. 15) −, dar care nu a putut înlătura calculele pragmatice ale instituțiilor decizionale de a legitima puterea în exercițiu. Ulterior, împărații romani din secolele II-IV vor decide ei și vor stăpâni singuri cadrul scenografic urban și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
romane și fără de care nu ar fi fost un "ales" al divinității. Într-o miniatură de secol XII la Omilia Sfântului Ioan Chrisostomos, împăratul Nicephoros III Botanides (1078-81) este înfățișat șezând pe un tron alegoric (există o asemănare cu schema iconografică a ipostazei lui Iisus Pantocrator), însă nu e înconjurat de îngeri, ci de figurile antropomorfizate ale principiilor Adevărului și Justiției (v. fig. 16.a și fig. 16.b). Însoțirea lui de către demnitarii de stat și de către cele două valori ale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
virtuților unice pe care le întrupa, într-un oraș construit și folosit permanent pentru spectacolul grandios al puterii − forumuri, trasee urbane, arcuri triumfale, temple și mausolee, columnae, precum cea inaugurată în anul 113 în memoria lui Traian (Benoist 233). Programele iconografice și monumentale realizate de-a lungul celor trei secole și jumătate ale principatului se axează atât asupra calităților împăratului de militar și de civilizator, restitutor orbis, cât și de constructor. Activitatea sa din afara Romei este ilustrată în frizele narative de pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cortegiului triumfal erau "purtate" imagini ale unor scene de bătălie (pegmata) și inscripții ale numelor teritoriilor cucerite. Pentru a-i ironiza pe învinși, spectacolul recurgea la scenografii sugestive și la detalii vestimentare specifice local, ca și la formule discursive și iconografice declasante. Împăratul este figurat separat, "în maiestate", ceea ce sugerează o asemănare între această expresie vizuală a ideologiei principatului și prezența statuară a lui Constantiu II (un basileu creștin) în cadrul ceremonialului de primire a sa la Roma în 357. Schema iconografică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iconografice declasante. Împăratul este figurat separat, "în maiestate", ceea ce sugerează o asemănare între această expresie vizuală a ideologiei principatului și prezența statuară a lui Constantiu II (un basileu creștin) în cadrul ceremonialului de primire a sa la Roma în 357. Schema iconografică se va impune de-a lungul evului mediu în pictura cu subiect religios, pentru tema judecății christice: o figură centrală, hieratică, eventual din poziția de Pantocrator, privind frontal către credincios, înconjurată de alte figuri, de la cele sacre la cele sacralizate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
credință. In situ, în vechiul oraș-capitală, împăratul era omagiat pentru victoriile sale militare și reprezentat de statui (în forumuri) sau în altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
statui, fie despre mozaicurile bizantine din biserici), romanii și creștinii de mai târziu au urmărit deopotrivă să recupereze, prin ritual și prin comportament colectiv adecvat, vârstele de aur (oricare ar fi fost forma lor imaginară) și pacea absolută. În ce privește stilistica iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
icoanele și iconografia narativă în frescă. Imaginea, la rândul ei, va reda sintetic și fidel conceptul de putere creștină, ca în cazul domniilor "asociate", tată-fiu (porfirogeneză), după modelul constantinian (v. fig. 26 și fig. 27: două imagini cu aceeași schemă iconografică, la distanță de aproape opt secole, diferite doar în ce privește suportul pe care sunt realizate). Oíkonomía imaginii creștine va face să supraviețuiască și să se amplifice haloul conceptual al "imaginarului", înțeles în secolul IV ca un cortegiu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
italiene și-au definitivat noul regim de guvernare, o formulă care avea să le așeze în descendența marilor modele antice greco-romane. Rămân în istoria teoriilor politice, cu semnătura lui Aristotel: idealul de "guvern bun" pentru toți (temă centrală în programul iconografic realizat de Ambrogio Lorenzetti pentru Palatul Comunal din Siena, secolul XIV), în care cetățenii să vină pe rând la putere; sarcina guvernării înțelese ca serviciu; obligația de a căuta ceea ce este util și bine pentru cetățenii guvernați; politeía
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
etapelor pe care le-a parcurs imaginarul occidental până la finele Renașterii. Pe baza a câtorva corespondențe filosofice între diverse elemente de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Istoria controversată și paradoxală a imaginii aduce în discuție, prin natura lucrurilor, și momentele polemice din evoluția imaginarului puterii. Cel puțin aceasta este teza
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
filosoful iudeo-creștin este iconoclast prin scepticismul cu care privește forma însăși, ca fiind incapabilă să rețină frumusețea pură (Besançon 54-61). Grabar merge ceva mai departe și pune în relație reflecțiile asupra imaginii la Plotin și în general neoplatonismul cu tiparul iconografic bizantin de mai târziu, concentrat asupra căutării formelor adecvate, non-realiste, pentru a (con)figura divinul: "elongația membrelor, frontalizarea volumelor, descărnarea figurilor, hieratismul posturilor etc". (33). Ca și Besançon, Gilbert Durand identifică în contradicțiile din Vechiul Testament cauza situației paradoxale a imaginarului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relația lor cu arhēíron, pot fi regăsite în cadrul imaginarului la un nivel paradigmatic, arhetipal, generativ de modele și de tipuri reprezentative. Fiul, care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ecclesia, n.n.] a cărei temelie el este. ... Din calitate divină, înțelepciunea este o persoană divină. Christos este anunțat în Vechiul Testament sub numele de înțelepciune. Christos este Sophia. (Tristan 303) Astfel apare la Apostolul Pavel și mai apoi în numeroase reprezentări iconografice din lăcașurile creștinismului primar, precum chiar în cele de la Roma - Basilicile Santa Maria Antiqua, San Callisto; pe sarcofagele, astăzi, din Muzeul Laterano; în fresca din catacomba Santi Pietro e Marcellino etc. Alte două "contaminări" sunt de asemenea interesante pentru discuția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
chipului christic, este așezată crucea (numită ulterior) "bizantină", un semn al relației dintre împăratul însuși și divinitate, dat fiind visul său premonitoriu din noaptea de dinaintea înfruntării armate de la Pons Milvius, Roma. Se adaugă hotărârea ca fiecare emisie monetară să reconfirme iconografic puterea delegată a autocratului, chiar de către Iisus însuși (figurile celor doi co-domnitori ai lumii creștine apar alăturate, reprezentare ce va deveni canonică). Iconografia puterii va renunța cu timpul − mai ales după epoca lui Iustinian I - la realismul expresiei umane și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
figurale din imaginea religioasă se vor umaniza, mai întâi în frescele lui Cimabue (secolul XIII), apoi mult mai expresiv la discipolul său, Giotto (la începutul secolului XIV), ulterior la Duccio, Simone Martini și Ambrogio Lorenzetti (cunoscut mai ales datorită programului iconografic cu valoare politică din Palazzo Comunale din Siena), ca, timp de două secole, spre finalul Renașterii, să se ajungă la imaginea atât de naturală a Fecioarei în Tondo Dodi (unicul tablou al lui Michelangelo) sau la amplul studiu fiziologic realizat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cultul pluralizat al virtuților sacre, care, în timp, dau credinței − și venerării, până la urmă −, un caracter mai degrabă "politeist", în comparație cu monoteismul rigid derivat din ebraism și din filosofia platoniciană. Totodată, această viziune va genera o pluralitate de teme și motive iconografice, care au dus în occident la transformarea totală a canonului bizantin într-o artă religioasă dinamică, "umanizată", creatoare; implicit, a dus la mutații majore în câmpul imaginarului. Prin rezistența teologică iconodulă din occidentul catolic, se opune tradiției antice iconoclaste, dar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și privilegiul de a organiza și de a controla absolut toate semnele și formele vizibile ale sacrului (drept clamat și astăzi de ecclesie). Pentru aceasta, instituțiile constantinopolitane au stabilit dogmatic un canon simplist, ușor de memorat vizual (doar câteva modele iconografice) și impersonal (transcendent), care nu privea însă numai imaginea divinului, ci și imaginea singulară a autocratului alături de cea a lui Christos - inducându-se astfel ideea naturii sacre a basileului. Tiparul bizantin se regăsește în tot evul mediu, atât în orient
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]