772 matches
-
Caragiale a creat în Abu-Hasan și în Kir Ianulea pe marginea Halimalei și a lui Machiavel. Invenția verbală este extraordinară. G. CĂLINESCU SCRIERI: Gânduri și vise, Iași, 1898; Monumente antice din Roma. Descriere și impresii, București, 1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, București, 1908; Atena și ruinele ei, București, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine, București, 1913; Alme sol, București, 1925; Poezii, București, 1925; Descătușare, București, 1928; Bair di cântic armânescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
văzut pe mine l‑a văzut pe Tatăl 50. Prin urmare, Fiul este chipul Tatălui, așa încât, între Noul Testament și chipul lui Cristos, icoana lui Cristos, există o strânsă legătură. Teologia creștină găsește ultimul și cel mai adânc suport al reprezentărilor iconografice chiar în Sfânta Treime: Dumnezeu, izvorul originar și sursa a toate, are în Fiul, Cuvântul cel veșnic, chipul său desăvârșit întru toate. Con‑ form învățăturii patristice, această afirmație indică în primul rând că imaginea lui Dumnezeu este pentru ființa umană
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ca un simbol al apropierii de Dumnezeu și al dăruirii revelației în acele situații, separat de rutina vieții umane. În icoane, munții fac adeseori parte din fundal, uneori reprezentarea lor fiind redusă, deci simboli‑ că. Iată deci, cum tradiția vizuală iconografică culege și dezvoltă imageria verbală a bibliei. Un alt simbol foarte prezent în biblie este cel al templului, lăcașul întâlnirii dintre Dumnezeu și poporul său; este un spațiu care poate fi necinstit și pân‑ gărit, curățat și restaurat, pustiit și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
intrăm în viața dumnezeiască. Tot sfântul Ioan Evanghelistul vorbește despre o ușă deschisă în cer, prin care el este chemat să treacă pentru a primi revelația. Cu toate că aceste două întrebuințări specifice ale simbolisticii ușii sunt arareori transpuse în reprezentarea vizuală iconografică, multe icoane conțin uși și ferestre aflate în poziții de necrezut în cadrul arhitectural al eveni men telor înfățișate; ele pot fi înțelese cel mai bine ca aluzii, aduceri aminte și simboluri ale faptului că prin ceea ce este reprezentat intrăm în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Isaac, scara lui Iacob, trecerea Mă‑ rii Roșii, primirea celor zece porunci etc.), din Sfintele Evanghelii și din cele deduse din biografiile sfinților, cât și din sfânta Tradiție 65. Aceste reprezentări constituiau imagini care erau izolate ori înfățișate în dipticuri iconografice (mai ales perechi de chipuri, printre care cele mai frec‑ vente erau acelea ale lui Isus și ale sfintei Fecioare Maria), ori reunite în ci‑ cluri de scene care erau ordonate în mod cronologic, și care creau de multe ori
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pictorii trebuiau să înfățișeze în operele lor nu fenomenele, dar ideea de la care ele derivau, iar ideea era arhetipul, adică gândul creativ al lui Dumnezeu. Acest arhetip sau prototip, modelul inițial, rămâne mereu legat de spiritualitatea ideală: astfel în limbajul iconografic vor fi reprezentate nu epi‑ soade în sine dar arhetipul lor. În consecință personajele înfățișate erau pro‑ totipuri ale lui Isus, ale Sfintei Fecioare, ale sfinților și martirilor care trebu‑ iau să fie interpretate de‑a lungul secolelor în aceeași
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
formelor, iar culorile sunt mai strălucitoare, mai vii, de o gamă cromatică mai completă. În comple‑ xul acestei picturi transpare o spontaneitate primitivă prin scheme compoziți‑ onale simple, originale prin maturitatea lor care vor rămâne o particula ritate a picturii iconografice în secolele care vor urma. Cucerirea Constantinopolului de către cruciați în 1204, a însemnat o schimbare profundă pentru cultura și arta religioasă; are loc un exod al artiș‑ tilor în orașele Europei producându‑se astfel o expansiune a acestei arte, în
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și economice, ca și venețienii care guvernau insula. Acum se poate vorbi de o școală post‑bizantină în care artiș‑ tii se organizează într‑o corporație, formând școala sfântului Luca, care va consolida în secolele următoare principiile artistice și modelele iconografice. La Creta a avut loc așadar întrepătrunderea formelor europene cu cele grecești. Între anii 1453 și 1526 lucrau în Creta mai bine de 120 de pictori având de executat lucrări comandate de o masă largă și variată de oameni cu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
acești refugiați, în icoanele lor se oglindea legătura neschimbată cu istoria și tradiția civilizației patriei mame pierdute(...), aceasta contribuind la păstrarea tipologiei școlii grecești. Astfel caracterul tipic al icoanelor acestei perioade este virtuozitatea tehnică și ma‑ rea varietate a modelelor iconografice. 8.4. Secolul al XVII‑lea până la Conciliul Vatican al II‑lea În primul sfert al secolului al XVII‑lea iau ființă multe școli de pictură re‑ ligioasă. Pictura școlilor este rafinată în scheme, în proiecte, în tehnică, în compoziția
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
al XX‑lea se face cunoscută o nouă influență provenind din ve‑ chea pictură (în mod special cea din secolul al XVI‑lea), îndreptându‑se către un stil de pictură dreaptă și simbolică. În anul 1902, pentru a păstra tradiția iconografică, comisia de supraveghe‑ re a iconografiei, fondează școli în acest domeniu care au funcționat până în anul 1917. În Occident, icoana este descoperită și apreciată în panorama artei religioase, fiind așezată în biserici, în case, ca obiecte de venerat și de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
au funcționat până în anul 1917. În Occident, icoana este descoperită și apreciată în panorama artei religioase, fiind așezată în biserici, în case, ca obiecte de venerat și de studiat. Paralel cu acest interes istoric și artistic, au apărut diferite studii iconografice. Lipsurile experienței iconografice s‑a verificat în cunoașterea slabă a origi‑ nii. Arta creștină (iconografia) s‑a desfășurat în două tendințe: prima tendință este cea tradiționalistă, care păstrează formele trecutului adaptându‑le în gra‑ de diferite. Această tendință a acceptat
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
anul 1917. În Occident, icoana este descoperită și apreciată în panorama artei religioase, fiind așezată în biserici, în case, ca obiecte de venerat și de studiat. Paralel cu acest interes istoric și artistic, au apărut diferite studii iconografice. Lipsurile experienței iconografice s‑a verificat în cunoașterea slabă a origi‑ nii. Arta creștină (iconografia) s‑a desfășurat în două tendințe: prima tendință este cea tradiționalistă, care păstrează formele trecutului adaptându‑le în gra‑ de diferite. Această tendință a acceptat mai ușor noutatea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
din lucrarea Cerul nou... în Cartea despre sibile..., ansamblu de mare erudiție, veritabil tratat, cu o informație impresionantă, adunată din surse occidentale și grecești, și cu preluarea aceleiași teze politice antimahomedane. La M. sibilele - care vor pătrunde și în programele iconografice românești în a doua jumătate a secolului al XVII-lea - sunt douăsprezece, ca în tradiția occidentală. În cartea lui, sibila Eritreea prezice că vulturul bicefal din nord (emblemă a țarilor ruși) va învinge, protejat de semnul crucii, împărăția musulmană. Baroc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
geniul lor bogat / să cânt delicatețea picioarelor ce-au stat / întinse goale-n umbră sub brațe de smochini”. Începând cu poezia din Marathon (1936), poate sub influența grupării Iconar, al cărei program îl împărtășește, intimismul muzical e copleșit de vizualul iconografic, efuziunea sentimentală se condensează în contemplație. Iubitei frenetice i se substituie „o fată ca Iisus de doisprezece ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din cer făcându-și loc „prin miriștea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
dobrogeană. Un călugăr tânăr înalt și foarte slab, cu o privire ațintită mereu în pământ, vinde un fel de icoane „pictate” pe olane de lut, tăiate pe jumătate, tipice pentru arhitectura dobrogeană. De fapt, este vorba de foiță termoplastică, temele iconografice sunt clare, fără ambiguități. Lipite însă în interiorul vechilor olane, efectul vizual și mesajul sunt foarte puternice. Kitsch ? Nu sunt așa de sigur, mi se pare mai degrabă un act de salvare decât altceva. Îl întreb pe călugărul cel timid cui
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
drumuri lungi prin țară, de fiecare dată când apărea în calendarul pelerinajelor un eveniment care să merite deplasarea ? De altfel, voi întâlni microbuzul acesta și în noiembrie, la Prislop. Ce vindeau în principal proprietarii ? Icoane mari și mici, colorate, teme iconografice clasice, iar deasupra cortului sub care se găseau era afișat un banner mare, galben, pe care scria „icoane de suflet”. Autocarele electorale. Noul tip de pelerin. Segmentul de rând pe care îl am acum în față, cam la două-trei ore
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu sfinții creștini și în majoritate și-au pierdut numele, dar atribuțiile și funcțiile lor au trecut la acești sfinți, Mokoș continuând să fie venerată sub numele Sfintei Parascheva sau Sfânta Vineri” (Tokarev, 1976 : 221). Astfel, o mai veche temă iconografică din Rusia medievală o arată pe Sfânta Parascheva, înlocuitoarea simbolică a lui Mokoș, în compania Sfântului Ilie (mai vechea zeitate indo- europeană Perun) și a Sfântului Blasius (Vlasii), care la rândul său a luat locul lui Veles (Gimbutas, 2005 : 115
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Munți cosmici, Ombilicuri ale Pământului și Fluvii paradigmatice care împart "lumea" în patru direcții 44. În ce privește miturile despre originea animalelor și raporturile religioase între vânător, vânat și Stăpânul Animalelor, probabil că ele sunt abundent menționate în cod cifrat în repertoriul iconografic al oamenilor din paleolitic. Tot astfel, este greu să ne imaginăm o societate de vânători lipsită de mituri asupra originii focului, cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor mituri pun în evidență activitatea sexuală, în fine, trebuie întotdeauna ținut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vocea omenească era capabilă să transmită informații, ordine sau dorințe, și, de asemenea, să suscite un întreg univers imaginar prin exploziile sale sonore, prin inovațiile sale fonice. E destul să ne gândim la creațiile fabuloase, paramitologice și parapoetice, dar și iconografice, ocazionate de exercițiile preliminare ale șamanilor pregătindu-și călătoria lor extatică, sau de repetiția manfram-unlor în timpul anumitor meditații Yoga, implicând în același timp ritmul respirației (prănăyăma) și vizualizarea "silabelor mistice". Pe măsura perfecționării sale, limbajul își mărea mijloacele magico-religioase. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
id., Earliest Civilizations ofthe Near East, pp. 87 sq. 40 După numele locului, Teii Halaf, în satul Arpachiyah, lângă Moșul. 41 Prezentare generală și bibliografie în Miiller-Karpe, op. Cit., II, pp. 59 sq. Pentru simbolismul religios al figurinelor și al motivelor iconografice halafiene, cf. B. L. Goff, Symbols of Prehistoric Mesopotamia, pp. 11 sq. Cultura halafiană a fost distrusă sau a dispărut către ~ 4400, ~ 4300, în vreme ce cultura de la Obeid, originară din Irakul meridional, se răspândea în toată Mesopotamia. Ea este deja atestată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cultul taurului, atestat de numeroase imagini în regiunile danubiene, provine din Orientul Apropiat. Totuși, nu există dovezi despre un sacrificiu al taurului, așa cum se practica în Creta sau în culturile neolitice de pe Indus. Tot astfel, reprezentări de zei sau ansamblul iconografic Zeița-Mamă-Copilul, figuri atât de comune în Orient, sunt destul de rare în regiunile danubiene, în plus, asemenea statuete n-au fost niciodată găsite în morminte. Unele descoperiri recente au confirmat în mod strălucit originalitatea culturilor arhaice din Europa de Sud-Est, adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în oficiul palațial. Dar ele erau celebrate mai ales în împrejmuiri sacre. Judecând după intagliouri, picturi și refiefurile vaselor, aceste culte comportau mai ales dansuri, procesiuni de obiecte sacre și ceremonii de purificare (lustrații). Arborii jucau un rol central. Documentele iconografice arată diverse personaje pe punctul de a atinge frunzele, de a o adora pe zeița vegetației ori executând dansuri rituale. Anumite scene subliniază caracterul extravagant, chiar extatic, al ritului: o femeie goală apucă cu pasiune trunchiul unui arbore, un oficiant
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar rolul acestuia este obscur. Totuși, unii zei ai vegetației erau în mod sigur cunoscuți, căci miturile grecești fac aluzie la hierogamii care aveau loc în Creta, hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii; comportând, prin urmare, rituri inițiatice, bocete funerare, ceremonii orgiastice și extatice. Cum subliniază, pe bună dreptate, Francis Vian: "Ar fi o greșeală să conchidem, după
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
continuarea corpusului de Opere, ca al XVII-lea volum, acoperind perioada cuprinsă între 1866-1938 și însumând 15.802 poziții referențiale, critice dar și dintr-o cronică a manifestărilor dedicate lui Eminescu în țară și în străinătate, precum și un bogat inventar iconografic. Luând în considerare acest ritm de lucru, e cu îndreptățire să ne imaginăm că, până la încheierea celorlalte două sau trei volume 19, respectiv 20 estimate ca posibile, să mai treacă cine știe câte zeci de ani. Așa se face că numeroși cercetători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]