524 matches
-
o cronică a evenimentelor sportive cât și portrete ale atleților americani, subliniind cu ironie, uneori chiar cinism, trăsături de caracter. Bob Edgreen a fost însă cel mai cunoscut caricaturist pe teme sportive. Lucrând pentru "New York World", Edgreen a tins să idealizeze personajele sale, reprezentându-le ca pe niște eroi mitici. Linia sa viguroasă cu planuri accentuate complimentau personajul în cele mai multe cazuri. Un alt caricaturist newyorkez de prestigiu a fost Edward Windsor Kemble, cunoscut mai ales din paginile periodicului "Harper"s Weekly
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
după orașul său natal , lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934) și A. L. Rowse(1950) au interpretat domnia Elisabetei ca o perioadă de aur și au idealizat imaginea reginei: toate acțiunile ei au fost drepte, iar caracteristicile mai puțin apreciabile au fost ignorate sau puse pe seama stresului. Istoricii recenți au avut o abordare mai nuanțată a suveranei. Domnia sa este renumită pentru înfrângerea Armadei spaniole și pentru raidurile
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
lipsesc în totalitate, ci sunt mai puțin prezente direct. Hai să spunem inegal.</spân></p> În Bandiții</spân></strong><spân lang="ro-RO"> lucrurile se complică și mai mult pentru că aici femeia, în general, este la rang de „subspecie”, cu toate ca bandiții idealizează chipul mamei. În rest, femeia este fie un soi de „ajutor inferior” în afacerile lui ilegale, fie un pur obiect sexual. Însă și aici am ținut neapărat să am o femeie erou principal. Am ales să fie matroana de bordel
Bandiții – puțin loc pentru femei () [Corola-website/Science/296178_a_297507]
-
și regimul ei strict. Era condusă de reverendul James Bowyer, directorul Școlii de Gramatică, care a generat gânduri de vină și depresie în mintea lui Samuel, aflată în plin proces de maturizare. Pe parcursul vieții sale, Samuel Taylor Coleridge și-a idealizat tatăl ca fiind pios și inocent, în timp ce relația cu mama sa era mai problematică. În copilărie era mereu în centrul atenției, ceea ce probabil a contribuit la personalitatea dependența pe care a manifestat-o ca adult. Rareori i s-a permis
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La Galatea” este primul roman al lui
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Voluntare, generalul Bogaevski amintea in cartea sa de cazul unui sotnic, Hoperski, de origine etnică chineză, adus din Manciuria după încheierea Războiul ruso-japonez din 1904-1905 la o vârstă fragedă, adoptat și crescut de o familie de cazaci. Cazacii au fost idealizați de romantici care îi considerau oameni liberi, nesupuși autorității statului, lupta lor împotriva inamicilor Ucrainei și Rusiei contribuind la imaginea lor favorabilă. Pentru alții însă, cazacii au fost simbolul represiunii, datorită rolului jucat de ei înăbușirea revoltelor populare din Imperiul
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
eroină a cauzei protestante într-o epocă de aur, în comparație cu succesorul său, un simpatizant catolic la cârma unui guvern corupt. Imaginea triumfală, cultivată de Elisabeta la sfârșitul domniei, pentru a acoperi dificultățile economice și militare, ia amploare. Domnia sa a fost idealizată ca o perioadă în care coroana, parlamentul și biserica au colaborat cu succes. Această imagine fabricată de admiratorii săi protestanți, este durabilă și este reamintită în timpul Războaielor Napoleoniene, când Anglia era în pericol să fie invadată. În Epoca victoriană, legenda
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
ideologiei imperiale și la jumătatea secolului XX, Elisabeta a fost un simbol romantic al rezistenței naționale în fața amenințării externe. Istoricii J. E. Neale(1934) și A. L. Rowse(1950) au interpretat domnia Elisabetei ca o perioadă de aur și au idealizat imaginea reginei: toate acțiunile ei au fost drepte, iar caracteristicile mai puțin apreciabile au fost ignorate sau puse pe seama stresului. Istoricii recenți au avut o abordare mai nuanțată a suveranei. Domnia sa este renumită pentru înfrângerea Armadei spaniole și pentru raidurile
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
sunt identice la temperaturi de aproximativ 10 Kelvin. Asemenea temperaturi au fost testate în acceleratoarele moderne de particule și arată starea universului în primele momente ale Big Bangului. Unele forțe sunt consecințe ale forțelor fundamentale, dar au nevoie de modele idealizate pentru a fi înțelese în profunzime și folosite în aplicații. Forța normală este forța de respingere între atomii aflați în contact strâns. Când norii de electroni ai atomilor aflați în apropiere se suprapun, respingerea Pauli (cauzată de natura de fermioni
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
prezinte evenimente demne de semnalat. Cum pe cronicar îl despărțeau peste 100 de ani de evenimentele pe care le descrie, el privește perioada respectivă cu o oarecare nostalgie, parcă ar vrea să se refere la vremurile bune de odinioară. Cronicarul idealizează în mod vădit personajul lui Ekkehard II, pe care îl prezintă ca pe un bărbat cu un fizic atractiv, carismatic, care în plus mai era cultivat, talentat și înțelept. Totuși, unele elemente ale caracterizării sunt probabil reale. Îmbinând în mod
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
a fost analizată de Esther de Boer și făcută faimoasă în imaginarul roman "Codul lui Da Vinci". În sfârșit, câțiva autori, cum ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept o creație pur simbolică, un pseudonim idealizat pentru grupul de autori ai evangheliei. Cercetătoarea gnosticismului Elaine Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
accesorii produse de compania pământeană "P.P. Layouts", alături de drogul halucinogen ilegal "Dul-C", care permite utilizatorului femeie să "devină" Perky Pat, iar bărbatului - Walt, prietenul ei. Folosirea recreațională a acestui drog le permite coloniștilor să experimenteze câteva minute ale unei vieți idealizate pe Pământ, participând la o halucinație colectivă. "Visează androizii oi electrice?" (1968) prezintă povestea unui vânător de recompense care caută androizi. Acțiunea se petrece pe un Pământ muribund, depopulat de toți oamenii "de succes"; cei rămași sunt oameni fără perspective
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
Tismana" a înființat "Editura Semănătorul" Tismana iar din octombrie 2013, cu sprijinul Consiliului Local Tismana tipărește revista "Sămănătorul". Ea urmează documentele programatice ale curentului social, cultural și literal inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul” fără a idealiza, ca atunci, satul patriarhal în opoziție cu orașul „viciat” de civilizație. Articolele revistei sunt creații moderne care evită totuși noile tendințe ale presei cazone, subjugată politic. Revista reconsideră, promovează și păstrează ce a mai rămas din civilizația rurală veche, fiind
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
Romualdi, Rodolfo Graziani, Junio Valerio Borghese și Giorgio Almirante. În zilele noastre, mai multe organizații extremiste de dreapta din Italia, în special paridul Fiamma Tricolore, își revendică rădăcinile sociale și politice în platforma politică a RSI. Republica Socială Italiană este idealizată ca exemplul a ceea ce ar fi putut fascismul să aducă benefic țării. Fiamma Tricolore recunoaște statutul de membru al mișcării tuturor foștilor militari ai RSI.
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
o anumită măsură, acest lucru se întâmplă din cauza dificultăților financiare din zona rurală. Mass-media, inclusiv internetul, joacă un rol important. Modul în care aceasta ilustrează sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conținutului substanțial, proeminent și repetitiv, care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major. Atunci când se oferă o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea aceastei metode de sinucidere poate crește în rândul populației în ansamblu. Acest declanșator al contagiunii sinuciderii sau suicidul
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
rândul populației în ansamblu. Acest declanșator al contagiunii sinuciderii sau suicidul mimetic este cunoscut ca efectul Werther, după numele protagonistul lui Goethe din "Suferințele tânărului Werther", care s-a sinucis. Acest risc este mai mare la adolescenții care ar putea idealiza moartea. Reiese că, în timp ce informațiile din mass-media au un efect semnificativ, acelea din mass-media de divertisment sunt echivoce. Opusul efectului Werther este denumit efectul Papageno, în care relatările din presă despre mecanisme eficiente de a face față pot avea un
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
încet, ajungând să fie hotărâtoare după 1915. Ea s-a adăugat la cea a lui António Nobre (1867-1903) care în "Só" (Singur, 1892), stăpânit de nostalgie, de nostalgia unei lumi care moare, lumea preburgheza, tradiționalista, a plugarului din Minho, îi idealizează pe oamenii „simpli” (pescari, țărani) care fac parte din paradisul pierdut al copilăriei sale. Această operă este inovatoare mai ales prin cursivitatea limbajului folosit și prin respingerea artificiilor oratorice ale romanticilor portughezi. În același timp, contemporanul sau Eugénio de Castro
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
greacă ajunge la apogeu în perioada clasicismului, fiind o perioadă în care idealismul este la el acasă. Astfel templul este considerat un lăcaș idealizat, demn pentru o ființă perfectă cum este zeul. În sculptură, statuile de zei sau atleți sunt idealizate prin realizarea perfectă a trupului într-o armonie a părților. Statuia trebuia să exprime legătura dintre sănătatea fizică, trupească și cea spirituală. În sculptura greacă, aspectele generale tipice ale personajelor sunt puse în valoare, iar cele particulare sunt eleiminate. De
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
dificil in relațiile cu oamenii, a fost căsătorit de cinci sau șase ori,era un mare fumător. Departe de a fi politically correct - avea simpatii si antipatii, uneori capricioase, chiar față de popoare și culturi, - obiecte ale studiilor sale (de pildă idealiza cultura indienilor Mohave, în timp ce avea o părere negativă despre populația Moi din Indochina). În legatură cu originea sa evreiască se pare că avut complexe și rezerve. În octombrie 1973, în timpul războiului de Yom Kipur s-a arătat însă îngrijorat penru
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
individuale, ținta atacurilor este, în special, așa zisul formalism "burghez". În 1932 se constituie, ca singură organizație admisă, Uniunea Scriitorilor Sovietici, deja pregătită de "Asociația scriitorilor proletari" ("RAPP"). Apar romane cu un conținut conform liniei partidului comunist, în care se idealizează figuri ale muncitorilor din fabrici și ale activiștilor de partid, precum și lupta împotriva scepticismului țăranilor față de proiectata colectivizare a agriculturii. De menționat sunt romanele lui Leonid Leonov, "Fluviul sovietic" (1930) și "Profesorul Skutarevski" (1932) sau, mai ales, romanul "Pământ desțelenit
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
decât pământești, Godfrey de Bouillon și fratele lui, Balduin au rezolvat toate neînțelegerile mai vechi cu Biserica lăsând toate proprietățile lor prin testament clerului local. Documentele care cuprind aceste tranzacții erau scrise de clerici, nu de cavaleri, și par să idealizeze nobilii semnatari ca pe niște creștini pioși interesați numai de îndeplinirea jurămintelor sfinte ale pelerinajului. În ceea ce privește cazul cavalerilor săraci ("minores", spre deosebire de cei bogați "principes"), aceștia puteau să supraviețuiască călătoriei numai mulțumită pomenilor localnicilor, sau intrând în serviciul unui cavaler bogat
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
înainte de a-și pierde mințile, scria cartea "Der Antichrist" („anticristul”, sau „anticreștinul”), în care proslăvea spiritul bărbătesc, „dionisiac”, al păgânismului, al dorinței de putere, de viață și fericire, care nu cunoaște noțiunea de păcat; în contrast cu etica „bolnăvicioasă” a creștinismului, care idealizează mila, iubirea vrăjmașilor, răbdarea în suferință și ferirea de păcat. În același an, fostul fiu de pastor - care făcuse în tinerețe studii teologice - a publicat "Ecce Homo" (III, 2), unde scria, fără să clipească: „Eu sunt Antihristul”, ceea ce i-a
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
cucerea tribul importanța politica și socială, gloria străbunilor urmând a fi continuată în faptă. Astfel, sistemul etic al onoarei cuprindea : revolta împotriva asupririi, curajul, razbunarea sângelui, ținerea cuvântului dat, dărnicia, ospitalitatea, ajutorul dat la nevoie, adăpostirea refugiaților. Beduinii au fost idealizați și au rămas în memoria colectivă ca păstrătorii ai tradițiilor și valorilor arabe pure. Astfel, astăzi familia a luat locul clanului, însă sentimentul onoarei a rămas la fel de vital. Iată cum își motivează gestul personajul principal din nuvela lui Fu`ad
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]