492 matches
-
conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică vestitul cuplu Don Quijote și Sancho Panza. Interesantă, din această perspectivă, este și piesa lui Matei Vișniec Mașinăria Cehov. Mircea Ghițulescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a înseși ideii de colectivizare și de gospodărie comunală. Eșecul lamentabil al coloniei paradisiace este extrapolată astfel, ironic, asupra utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
idealist, "scuză mijloacele". Generos, demn, inteligent, ferm, capabil de iubire pură, neobosit și decis să-și ducă la bun sfârșit misiunea asumată cu spirit de sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la zei. Temperatura a mai scăzut cu câteva grade, alungând arșița amiezii. Firea Întreagă părea răsărită atunci din sânul adânc al creațiunii, atât era de fragedă, atât era de virginală! Soarele, reapărut ca din senin, Însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite, ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, Își plecau molatec fruntea lor Înspre pământ; iar sub
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
exterior prin niște conexiuni subtile care permit statuii „să vadă” fără „să fie văzută”. Statuia, căreia i se indică exact numele, este de fapt un substitut al trupului alcătuit dintr-un material mai durabil decât cel organic, cu un aspect idealizat care face mai plăcută supraviețuirea. Pe această reprezentare se Împlinește ritualul „deschiderii gurii”, care se săvârșește și asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a se reintegra În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
11,1). Nici arheologia nu a putut valida imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. N-a rămas mare lucru din palatul și faimosul templu al lui Solomon. În realitate, descrierea acestui templu este probabil o reconstrucție tardivă și idealizată. Există și alte rațiuni care ne obligă să recitim mai critic imaginea biblică a regatului lui David și Solomon. Întâi de toate, un regat important nu se naște în una sau două generații. Pentru a crea o structură politică, economică
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acum încă o dată. 10 august 1994 Păltiniș Despre libertatea gravitațională Libertatea gravitațională Așa cum zborul nu e cu putință în afara gravitației, libertatea nu are sens decât în condițiile existenței limitei. Libertatea reală este libertate gravitațională și ea trebuie distinsă de libertatea idealizată și „pură“. Într-un spațiu al libertății non gravitaționale se poate întâmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întâmpla orice, într-un asemenea spațiu nu se întâmplă nimic. Nimicul este spațiul libertății non gravitaționale, este „spațiul“ în care totul e
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la intersecția hotarelor noi și vechi de imperiu, precum Trieste, Sarajevo, Salonic, Cernăuți, Vilna sau Odessa - erau veritabile societăți multiculturale avant le mot, unde catolicii, ortodocșii, musulmanii, evreii și ceilalți trăiau Într-o vecinătate familiară. Această veche Europă nu trebuie idealizată. Ceea ce scriitorul polonez Tadeusz Borowski numea „talmeș-balmeșul incredibil, aproape comic, de popoare și naționalități care mocnea periculos În inima Europei” era răvășit periodic de revolte, masacre și pogromuri - dar el era real și a rămas În amintirea oamenilor. Între 1914
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sursa comunismului era autoritatea Moscovei: importante erau politicile și dispoziția conducerii sovietice. Până În 1964, istoria jumătății de est a Europei a fost scrisă de Nikita Hrușciov. Liderii sovietici din această generație Încă mai credeau În lupta mondială de clasă. Amintirea idealizată a revoluției sovietice, proiectată asupra revoltelor din America Latină, l-a făcut pe Hrușciov să comită gafele care au dus la criza cubaneză din 1962 și care i-au precipitat căderea. Conflictul cu China, care a devenit public În 1960, furnizând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de zeci de ani: totul Începuse cu expozițiile agrare din perioada interbelică, care musteau deja de nostalgie pentru lumea dispărută de dinainte de 1914, și se accelerase odată cu tentativa regimului de la Vichy de a substitui prezentului urban supărător un trecut rural idealizat. După război, sub a Patra și a Cincea Republică, statul a investit sume considerabile În conservarea specificului național și regional, acumulând un patrimoine culturel conceput ca un soi de pedagogie palpabilă: după un secol tulbure și dureros, un glacial memento
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spațiul tabloului ca niște lunete dispuse simetric într-un dreptunghi ale cărui diagonale se intersectează într-o imagine centrală, a regelui așezat pe tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos apare în armură asemeni unui cavaler medieval. Geometrizat și stilizat, astfel încât lasă impresia unui mozaic, desenul se situează și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Portretul "negativ", realizat de Mircea Cărtărescu prin tehnica colajului, era menit nu să defăimeze personalitatea poetului, ci să evidențieze și o altă dimensiune circumscrisă spațiului reprezentării, inserției în cotidian, ignorată tacit de către criticii și apologeții ulteriori ai acestuia în raport cu imaginea idealizată, confecționată după chipul și asemănarea operei. La rândul lui, Luchian realizează un portret la maturitate al poetului și-i trimite lui Titu Maiorescu o fotografie după acest portret. Ulterior, chipul lui Eminescu -, importanța chipului în relație cu "închipuirea" în poezia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
malul mării (1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză, 1,708 x 1,708 cm, inventar 2061, 1935), tot o natură moartă. Poetul nu doar primește din partea Poeziei sale un chip, dar portretul său idealizat se insinuează într-o serie de ilustrații ale poeziilor sale. Arta grafică include și ea o tratare a liricii eminesciene de o manieră decorativistă și cu o sensibilitate simbolistă. Ilustrația de carte sau cea de revistă este contaminată de curentele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei împliniri în registrul convențional, burghez, conduce la un sentiment de neputință, la nevroză, adesea cultivată și întreținută programatic. O altă deosebire față de romantism o constituie faptul că figurile exemplare nu mai sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat. Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o parte urmând traseul centurii pelviene. Kolo Moser stilizează această anatomie intimă conferindu-i demnitatea sacrului, sublimează decorativ ceea ce ține de organic și de sexualitate, o modalitate de a sugera că arta este cea care la rândul ei sublimează sexualitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției periclitate, prin reîntoarcerea la trecutul idealizat (Berger și Zijderveld, 2009, pp. 71-73). Indivizii care preferă restaurarea comunismului în România printr-o cădere în trecutul la modul ceaușist întrunesc toate cele trei atribute pentru a putea fi calificați drept fundamentaliști nostalgici. Cu toate că reprezintă un procent minoritar, indivizii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]