3,066 matches
-
texte lirice, proză). Referindu-se la natura și finalitățile jurnalului, chiar dacă se ferește în mod explicit să realizeze „teoria jurnalului, a literaturii subiective, a «trădării» trăirii din momentul fixării impresiilor în pagină“, Constantin M. Popa remarcă specularitatea narcisiacă, anamorfozele, jocul identitar, sau sugestiile simbolice ce articulează conformația scriiturii autobiografice: „Proiecție a autorului despre lume și despre sine, jurnalul, ca act specular, divulgă aroganța eului, inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuși credibil
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează de la notația nudă la ceremonialul reveriei fascinate de relieful propriilor rememorări.
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
de suspiciune. Fără a fi un fenomen modern, pe care să îl putem plasa în mod facil printre vinile unei instituții postbelice sau ale alteia, el este mai degrabă rezultatul unei triste desincronizări de lectură a două uriașe demersuri culturale identitare care au marcat veacul al XVIII-lea al istoriei europene: Enciclopedia și Filocalia. Primul dintre ele, Enciclopedia franceză, se conturează ca manifest emblematic al iluminismului apusean, ca motor al unui front de aculturație menit să sincronizeze timpii culturali și sociali
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
se conturează ca manifest emblematic al iluminismului apusean, ca motor al unui front de aculturație menit să sincronizeze timpii culturali și sociali ai Europei Centrale și de Nord; în timp ce, la aceeași dată, la răsărit, Filocalia se redactează ca un efort identitar al ortodoxiei creștine, efort de recuperare, antologare și revalorizare a tezaurului patristic răspândit în tot spațiul monastic postbizantin. Dacă Enciclopedia franceză se dorea a fi, de la bun început, un compendiu de cunoștințe și de inovații existente la momentul respectiv în
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
autohtonitate, mirajul confortabil că sunt mai buni, mai fericiți, mai plini de talent decât alții, de aproape sau de departe; că pot construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici o
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
din Timișoara a grupului de cercetare interdisciplinară „A Treia Europă”, și anume Europa Centrală, Mitteleuropa, grup avându-i drept coordonatori pe distinșii universitari Adriana Babeți și Cornel Ungureanu. Inspiratul proiect al lui Radu Gabrea vizează configurarea și relevarea unui profil identitar al filmografiei mitteleuropene, cu geografia culturală aferentă. Serbia, Slovacia, Slovenia, Cehia, Austria, Ungaria, România, constituie punctele de reper ale spațiului mitteleuropean, fără a uita însă că, înainte de toate, este vorba de un melting-pot de naționalități și etnii cu o dinamică
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al operelor altor autori din
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
față de critica impresionistă, ce revenea cu putere în literatura română , în anii ’60, 2) reprezintă gesturi curajoase de gândire critică originală, la numai câțiva ani de la „amorțirea” realismului socialist, și 3) pornesc de la o înțelegere mai amplă, culturală și chiar identitară, a actului critic. Astfel, anunțat ca o introducere într-un curent aflat în mare (deși superficială) vogă în România anului 1967, Structuralismul reprezintă, de fapt, un prim act de distanțare critică. Dar nu distanțarea de curentul structuralist este meritul esențial
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
ieșirii din norma socială impusă. Din anonimat. O șansă a unicității. Dora Pavel este interesată de personalitățile histrionice prinse în captivități transformate în avantaje psihologice. Carasiniu, eroul din Pudră, de pildă, e incapabil în primă fază să priceapă împrejurările reinventării identitare. La fel Zigu, din Captivul. Dilemele par de la bun început cimentate într-un destin nefast. Numai că amănuntul și secundarul ajung să modifice adevăratele performanțe psihologice ale eroilor. La mijloc e o complicitate cu destinul, înțeles în funcție de capricii. De vârsta
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
la număr, să scrie fiecare o poveste cu vampiri. Până aici, nimic de zis, deși existau, cu siguranță, și alte teme. Doar că provocarea sună în felul următor, citez după numărul din 7 martie: „Pentru a remedia această degradantă derivă identitară (dezinteresul față de vampiri - n.n.) și cum România este invitatul de onoare al Salonului Cărții anul acesta, leam propus celor nouă autori să redea sugătorilor de sânge titlul lor de noblețe.” Vă veți întreba, ca și noi, înainte de a vedea titlul
Ce știu jurnaliștii francezi despre România () [Corola-journal/Journalistic/3799_a_5124]
-
redea sugătorilor de sânge titlul lor de noblețe.” Vă veți întreba, ca și noi, înainte de a vedea titlul cărții și titlul articolului din „Le Point”, ce legătură este între prezența României ca invitat de onoare al Salonului și remedierea derivei identitare cu pricina. Ei bine, articolul se intitulează „Dracula, trezește-te!” iar volumul, Bun venit în Transilvania. Ca să vezi din ce motive ne dau atenție francezii, când ne dau: continuând să-l confunde pe Vlad Țepeș cu personajul lui Bram Stoker
Ce știu jurnaliștii francezi despre România () [Corola-journal/Journalistic/3799_a_5124]
-
și un „al doilea“ Steinhardt (echivalat în monografia lui G. Ardeleanu prin așa-numita „perioadă de mlaștină“), acel spirit „voltairean“, cum îl numește Alexandru Paleologu, întâlnindu-l în 1954, în casa lui Noica, de la Câmpulung. Aceasta nu înseamnă că fracturile identitare ori spirituale, incongruențele, discontinuitățile nu ar traversa acest scriitor unic în peisajul literar românesc. Dimpotrivă, depun mărturie: intelectualul laic și cel credincios, scriitorul și martirul, evreul și creștinul, cosmopolitul și autohtonistul, homo aestheticus și homo religiosus. Eseistul interbelic și eseistul
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
și un caracter cinematografic marcat, Un american la Chișinău ar putea, oricînd, să constituie un script pentru un film de efect. În pofida numeroaselor dar remediabilelor sale defecte de finisaj, acest roman „plebeu” plin de viață și cu o dimensiune socială, identitară complexă, aduce o binevenită undă de aer proaspăt în proza noastră recentă în care narcisismul și lipsa de suflu dau, adeseori, tonul.
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
italiene. După 1944 nu se mai întoarce în țară și trăiește - adaptat aparent, tânjind însă permanent după locurile natale - drama exilatului. Cum nu și-a tăiat niciodată cu adevărat rădăcinile, ancorarea spirituală în pământul românesc îi va marca identitatea. Legătura identitară cu românitatea are la Mircea Popescu multiple valențe, una dintre acestea fiind dată și de relația permanentă cu mulți dintre compatrioți, dar nu atât ca simplă amiciție, cât mai ales în plan profesional. Pe lângă aprecierea și susținerea reciprocă, relația de
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]
-
citite, paginile cărții au continuat cu masacrele anilor 1894-1895 și cu rezistența dârză a muntenilor din Sasun, a locuitorilor din Zeitun, conduși de Partidul Hânceag, și a fedainilor din Van”. Întretăierea dramei colective cu cea individuală reface, în fond, traseul identitar al unei națiuni greu încercate, atât prin suferințele îndurate de-a lungul timpului, cât și prin mistificările istoriei. Dimensiunea subiectivă este una pe deplin asumată, pentru că, dincolo de documente, de cifre, de concretețea faptelor, e prezentă și o asumare individuală, afectivă
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
E limpede că Ioan T. Morar nu a rezistat până la capăt tentației burlescului, înfățișat nemaipomenit în Lindenfeld. Tușele caracterologice sunt mult mai fine în Negru și Roșu, la fel carnavalescul și fuziunea realităților artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar. Antierou și marionetă în egală măsură, Georgian Nicolau este purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
fuziunea realităților artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar. Antierou și marionetă în egală măsură, Georgian Nicolau este purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar are ambiția construcției, în primul rând. Evită artificialul filmic, diminuează șarjele postmoderniste și rezultă o frescă cu numeroase
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
are o încărcătură dramatică și un final deschis: Zerrinsenheit. Termenul desemnează sfîșiere (interioară), zbucium sufletesc, conflict între idealuri și realitate. Acest ADN „sufletesc” propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul, tihna domestică, patima muncii. Conținuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valențele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative și digresiuni ceva mai
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
a noțiunii Heimat / patrie, amintește, între altele, ce a însemnat limba și cultura germană pentru un șvab bănățean din România ... La răscrucea beletristicii cu publicistica și eseistica de cea mai bună calitate, pe terenul accidentat al imagologiei și al investigațiilor identitare dar sub umbrela unor informații enciclopedice, Sufletul german este cartea potrivită la momentul potrivit. De sub pomul de Crăciun, va fi pusă în biblioteca familiei, citită și recitită peste ani. În ce mă privește, nutresc speranța că, tradusă, ar putea servi
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
se simtă”, cît de „altul”, la fel ca Ecaterina. Acest „altul” va face în ultima parte a romanului o călătorie în Germania, cu speranța că o va înțelege mai bine pe eroina sa și pe sine, că va dezlega misterul identitar, că va scăpa de „sfîșierea ruso-germană”. Și, într-adevăr, în această călătorie dincolo de hotarele Rusiei și apoi ale Germaniei, povestea Ecaterinei și povestea lui Oleg Erdmann, cu multele lor povești adiacente derulate pe mai bine de două sute cincizeci de ani
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
sau valorificând fragmente de jurnal și pagini memorialistice, reportaje, transcrieri de casete, interviuri. Mitul Provinciei se transformă, în mod gradat, într-o proiecție simbolică și livrescă, devenind o Provincie a lecturilor și a cărții, în care autorul își caută rădăcinile identitare. Escursiuni literare , secțiunea finală, e o redimensionare a literaturii române prin plasarea ei în spațiul cultural Central și Sud-Est-european, pentru că, în viziunea lui Cornel Ungureanu, explorarea originilor trebuie să fie însoțită de un impuls de identificare a interferențelor, dintre culturi
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
Marin Mălaicu-Hondrari Roman despre memorie și importanța ei în definirea identitară a fiecăruia, Încăperi ferecate cuprinde istoria unei familii burgheze catalane de-a lungul a trei generatii. Când se întoarce de la Chicago, unde este istoric de artă, în Barcelona natală, Violeta Lax se află în căutarea unor adevăruri despre sine și
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
Este titlul celei mai recente cărți a lui Alain Finkielkraut, fostul șaizecioptist devenit liberal conservator, care a stârnit polemici aprinse în Franța. Tema identitară e mai la modă decât oricând, plimbată de la dreapta la stânga politică, în mare măsură din cauza imigrației masive și a problemelor legate de ea. Cazul Leonardei, școlărița kosovară expulzată nu demult, a pus paie pe foc și l-a făcut pe
„Identitate nefericită“ () [Corola-journal/Journalistic/3025_a_4350]
-
potes) de aceeași vârstă în care e integrată. Un gest necalculat al unei colege, un sărut pe buze care posedă întreg potențialul de ambiguitate posibil generează o apropiere succedată de o respingere. Această respingere o aruncă într-o adevărată criză identitară pe Adèle și, însoțită de prietenul și confidentul ei, care este gay, frecventează un bar pentru gay. E o formă de cunoaștere, o lume privită nu doar cu o anume curiozitate, ci și cu interesul cuiva care împărtășește afinități. Experiența
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
azi. Nu se poate altfel, pentru că imaginația neliniștită a Povestașului trebuie să justifice explicațiile inedite, care oferă, specifică naratorul, „un fel de topoi ai locuirii. Dar și ai imaginarului creator”. Pentru a demasca apoi adevărata intenționalitate: „Joc literar și reverie identitară”. Iată miza docuficțiunilor lui Daniel Vighi. Cititorul este absorbit în istoriile misterioase ale mănăstirilor dervușilor, petrece în instituțiile publice (vakîf) și în lumea muzicii imperiale, poposește în băile publice, savurând isprăvile lui efendi Radogna, inginer și arhitect al vilayetului Timișoarei
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]