863 matches
-
luat ființă și a trăit în Polonia până la Holocaust și care este în zilele noastre cel mai mare curent hasidic ultraortodox („haredit”) din Statul Israel, având centrul la Ierusalim. El se numește Gur sau Gher după localitatea Góra Kalwaria (în idiș „Gher”) situată la 30 km sud-est de Varșovia în Polonia, unde a activat la sfârșitul vieții sale fondatorul acestui curent sau curți hasidice, rabinul Itzhak Meir Alter. La finele secolului al XIX-lea circa jumătate din locuitorii Gorei Kalwaria erau
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
10 000-12 000 familii. După moartea țadikului din Koțk, Menachem Mendel Morgenstern, în anul 1859, marea majoritate a adepților săi au ales pe cumnatul și discipolul său cel mai apropiat, Itzhak Meir Alter, ca noul lor rabin (rebbe, în limba idiș).În acea vreme rabinul Itzhak Meir Alter sau Rothenberg (1799-1866) locuia la Varșovia, unde conducea principala casă de rugăciune (Shtibel) a hasidimilor Kotzk pe strada Zelazna. La scurt timp după ce a consimțit să-i conducă pe adepții rabinului din Koțk
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
rebeliunea cazacilor din Ucraina (1648-1657), care s-a transformat într-un război de eliberare a ucrainenilor de sub dominația poloneză. În urma pogromurilor din Ucraina din secolul al XVI-lea a venit în România un val de evrei așkenazi vorbitori de limba idiș. În secolul al XVI-lea, existau mai multe comunități evreiești în Moldova, iar în 1740 erau organizate comunități importante în orașele Bacau, Roman și Galați. Rabinul Salomon Ben Aravi (Arayo) (1549-1629), care profesa medicina, a venit la Iași în 1589
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
mai aproape. Polona era limba lui maternă și cea în care și-a scris operele. A început să studieze ebraica abia în anul 1930, când a făcut cunoștință cu mișcarea sionistă, și înțelegea, datorită cunoștințelor sale de germană, și puțin idiș, care era limba maternă a multora dintre evreii din Polonia. Abia în anii ’30 a devenit mai interesat de renașterea națională a evreilor; a colaborat cu ziare ale organizațiilor sioniste de tineret, luând parte la seminariile susținute de acestea. În
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
satisfăcut stagiul obligatoriu în serviciul militar israelian (activ și rezervist) și a lucrat ca redactor-șef al unor publicații israeliene. In anii '70-'80 a servit ca impresar cu o activitate bogată, a companiei de teatru în limbile română și idiș, condusă de Natan Ghilboa. În anul 1991, devine fondatorul și directorul Editurii Teșu din București, unde editează cărți cu subiecte legate de iudaism, evrei și Israel. În paralel, a fost și corespondent pentru Israel și Orientul Mijlociu al ziarelor românești „Evenimentul
Teșu Solomovici () [Corola-website/Science/311189_a_312518]
-
și are doi copii. Fiica sa, dr. Simona Sharoni, lucrează ca Director Executiv al COPRED-PSA, Consorțiul pentru Cercetări asupra Păcii, Educației și Dezvoltării și al Asociației de Studii asupra Păcii. Pe langă limba ebraică, Moshe Sharoni mai vorbește fluent limba idiș și limba română. În prezent, locuiește în orașul Haifa. Moshe Sharoni a deținut următoarele funcții publice:
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
de persoane (92%) erau vorbitori de limba germană, 2.039 persoane (6,9%) erau vorbitori de limba cehă și 274 persoane (0.9%) erau vorbitori de limba poloneză. Evreilor nu li s-a permis să se declare ca vorbitori de idiș, iar cei mai mulți dintre ei au declarat astfel că vorbesc limba germană. Principalul grup religios erau romano-catolicii cu 28.379 persoane(92.2%), urmat de protestanți cu 1.155 persoane (3,7%) și evrei cu 1.112 persoane (3.6%). După
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
a studiat la seminarul pedagogic Milwaukee State Normal School, care mai tarziu va deveni Universitatea Wisconsin-Milwaukee.În continuare predat la școli publice din Milwaukee. În 1917 a devenit profesoară la o școală populară evreiască (Folks Shule) cu limba de predare idiș. În acelaș an, la vârsta de 19 ani s-a căsătorit cu prietenul ei, Morris Meyerson. După nuntă, care a a avut loc la data de 24 decembrie , Golda Meyerson a plecat într-o campanie de strângere de fonduri prin
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
(n. 21 noiembrie 1902, d. 24 iulie 1991) a fost un scriitor evreu american de limbă idiș, născut în Polonia, care a primit în anul 1978 Premiul Nobel pentru Literatură. „"pentru arta sa narativă, plină de pasiune, care, având rădăcini într-o tradiție culturală polono-evreiască, dă viață condiției umane universale"”. a fost pregătit de tatăl său rabin
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
seminarul rabinic Tahkemoni din Varșovia, dar, ca și fratele său Israel Joshua Singer autorul romanului „Frații Ashkenazy”, a părăsit modul de trai religios, și a îmbrățișat cariera literară. Din anul 1922 a fost corector și traducător la publicația în limba idiș „Literarische Blater”, apoi a publicat romanul „Satan în Goray”, inspirat de dramele provocate de apariția un fals Messia, în jurul anilor 1650 - 1660. A obținut un prim succes. În 1935 a plecat în Statele Unite, unde a colaborat la diverse publicații în
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
Blater”, apoi a publicat romanul „Satan în Goray”, inspirat de dramele provocate de apariția un fals Messia, în jurul anilor 1650 - 1660. A obținut un prim succes. În 1935 a plecat în Statele Unite, unde a colaborat la diverse publicații în limba idiș. Treptat, a colaborat la diferite emisiuni radiofonice, la majoritatea revistelor literare sau care pubilica nuvele și povestiri: „Newyorker”, „Commentary”, „Esquire”. În anul 1950 a apărut romanul „"Familia Moskat”", o vastă frescă a trei generații de evrei polonezi, mai cu seamă
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
sub numele „Kibutz Galuyot”). Vase militare britanice au acostat vaporul cu emigranți ilegali și i-au trimis pe aceștia în tabere de detenție în Cipru. Acolo a fost remarcată de Itzhak Paner, conducătorul unei trupe de teatru amator în limba idiș,care a convins-o sa se asocieze ansmablului, mai întâi ca figurantă. De atunci, povestea mai târziu actrița, s-a molipsit de microbul teatrului. În februarie 1949, după întemeierea Statului Israel, Miriam și familia ei au putut în sfârșit să
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
timp într-o tabără de imigranți la Binyamina. Ulterior, cu ajutorului unui împrumut de la o rudă, au cumpărat o mică locuință la Jebalia-Givat Haaliyá, la Jaffa. Miriam Zohar a fost la început invitată să joace la un teatru în limba idiș condus de Yaakov Mansdorf. Acolo ea a fost remarcată de doi actori de frunte de la Teatrul ebraic Habima, Tzvi Fridland și Shimon Finkel, în vreme ce juca în „Mirandolina” de Carlo Goldoni și pe baza recomandarii lor, în 1951 a fost primită
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
a plecat de la Habima, Miriam Zohar a început o lungă colaborare cu Teatrul Beit Lessin, unde a cooperat cu dramaturgul și regizorul Shmuel Hasfari. Ea poate fi văzută și în producții de cinema și televiziune, precum și în spectacole în limba idiș ale Teatrului Idișpil din Tel Aviv. în 2004 a jucat in filmul „Dinastia Schwartz”. Miriam Zohar a fost căsătorită de doua ori:odată în tabără în Cipru, cu un bărbat numit Szmukler, căsătorie care nu durat puțin, între altele din cauza
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
1930, desfășurat în toată România, în Corjeuți au fost înregistrați 4371 de locuitori, inclusiv: 4117 români, 44 ruși, 5 ucraineni, un polonez și 204 evrei. Limba româna era ca limbă maternă pentru 4105 persoane, rusa - 49 persoane, ucraineana - 8 persoane, idiș - 209 persoane. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în vara anului 1940, județul Hotin, inclusiv satul Corjeuți, este inclus în componența RSS Ucraineană. În luna noiembrie aceluiași an, hotarele dintre RSSMși RSSU sunt revizuite și teritoriul de sud al județul
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Hashomer Hatzair” a tineretului sionist socialist. După bacalaureat, a plecat la studii de drept la Viena, dar a părăsit Austria înainte de a termina examenul de diplomă. În tinerețe, Ruth a învățat să vorbească fluent numeroase limbi, în afara limbilor rusă și idiș, și anume germană, româna, engleza, spaniola și ebraica. Mai târziu a învățat și portugheza. În anul 1934 Ruth Polișuk s-a măritat cu Emanuel Klüger, de care a divorțat în anul 1940. Perechea a emigrat în anul 1935 in Palestina
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
Berlin. În această calitate, Marcus a fost însărcinat cu planificarea distribuirii alimentelor și a mărfurilor de primă necesitate în teritoriile ocupate de către aliați, inclusiv asigurarea alimentației pentru foștii deținuți din lagărele de concentrare. Cu supraviețuitorii Holocaustului a putut comunica în idiș, limba sa maternă. Numit șef al „Diviziei Crimelor de Război”, a planificat procedurile juridice, administrative și logistice la Pro-ce-sele de la Nürnberg. A fost medaliat de mai multe ori. Trecut în rezervă în anul 1947, Marcus revine la viața civilă și
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
cartierului central „Orașul Vechi”. Printre Numeroșii voluntari străini au venit să apere noul stat Israel a fost și canadianul Ben Dunkelman, care a comandat Brigada a VII-a blindată. Moartea lui a fost accidentală. El vorbea fluent limbile engleză și idiș, în dialectul newyorkez și avea și anumite cunoștințe în limba ebraică, insuficiente pentru a se face înțeles. La 10 iunie 1948, cu câteva ore înainte de încetarea oficială al ostilităților, Marcus a ieșit învelit într-un cearșaf, în noaptea rece din
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
unul dintre soldații săi, Linski, nu l-a recunoscut și din cauza cearșafului alb l-a confundat cu un arab infiltrat. În noaptea anterioară, arabi infiltrați au provocat câteva victime așa că paznicul tensionat i-a cerut parola. Răspunsul în engleză și idiș nu l-a împiedicat pe proaspătul recrut, care nu cunoștea aceste limbi, să-și doboare generalul cu unicul glonte tras de acel soldat în război.. Ben-Gurion l-a numit pe juristul civil Yaakov Shimshon Shapira - devenit ulterior „jurist-consultant guvernamental”, funcție
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
La sosirea lor, oficialitățile române au ars sinagoga orașului, veche de șase sute de ani, au deportat o parte dintre evrei și i-au inchis pe ceilalți într-un ghetou. Cu toate condițiile mizerabile din ghetou, Celan a ascultat cântece în idiș, a tradus sonetele lui Shakespeare în germană și a continuat să-și scrie poemele. Înainte de dizolvarea ghetoului, Celan a fost obligat - în cadrul "detașamentelor de muncă de folos obștesc" - să participe - printre altele - la demolarea poștei centrale și la adunarea și
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
și entuziasm să ajute efortul de război al patriei contra Germaniei naziste. Solomon Mihoels, renumitul actor și director al Teatrului evreiesc de stat din Moscova a fost numit președintele C.A.E. Comitetul a editat și un ziar în limba idiș, numit "Einikeit" („Unitate”). CAE a difuzat materiale de propagandă prosovietică în afara țării, străduindu-se să dezmintă existența antisemitismului în Uniunea Sovietică. În 1943 autoritățile sovietice au permis primilor reprezentanți oficiali ai evreimii sovietice, Mihoels și Ițik Feffer,să efectueze un
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
de rezistență contra nazismului. Cartea neagră a fost publicată la New York în 1946, dar ediția rusă nu a mai apărut. Matrițele au fost distruse în 1948, când situația politică a evreilor sovietici s-a deteriorat. La începutul anului 1945 poetului idiș Pereț Markiș, membru al Comitetului, i s-a interzis să-și mai publice operele. La 12 ianuarie 1946 ministrul Securității statului, Viktor Abakumov a trimis Comitetului Central al Partidului Comunist o notă intitulată „Asupra tendințelor naționaliste ale Comitetului antifascist evreiesc
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
erau vizați, fără nici o posibilitate de confuzie, evreii. Markiș a remarcat în acele timpuri că: "„Hitler a dorit să ne distrugă fizic. Stalin vrea să ne distrugă spiritual.”" La 12 august 1952, cel puțin 13 scriitori evrei importanți de limbă idiș au fost executați în ceea ce a fost cunoscut ca „Noaptea poeților asasinați” ("Ночь казненных поэтов"). Numărul de membri ai CAF a fluctuat de-a lungul timpului. Conform celor spuse de Alexandr Soljenițîn, ("200 de ani împreună"), se pare că a
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
de atunci a depus eforturi pentru a-i salva pe evreii de acolo, evenimente ilustrate în filmul "Lista lui Schindler" de Steven Spielberg. Mordechai Gebirtig a fost unul dintre cei mai influenți și mai populari scriitori de cântece și poezii idiș. El a murit acolo în 1942. Scriitorul israelian Miriam Akavia a supraviețuit ghetoului Cracovia și lagărelor de concentrare. Dr. Jacob (Jim) Baral, renumitul dermatolog care a contribuit la descoperirea sindromului Reyes, este și el un supraviețuitor al ghetoului Cracovia.
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
(Simha Ben-Zion) (n. 27 noiembrie 1870, Telenești - d. 1932, Tel Aviv) a fost un scriitor și jurnalist de limbă idiș și ebraică, originar din Basarabia. , născut sub numele Alter Gutman, a fost educat în stil tradițional evreiesc la Telenești, locuind un timp și la Orhei. În anul 1889 a plecat la Odesa, unde a lucrat la școala ebraică împreună cu Haim
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]