549 matches
-
idee subliniată de Al. Mirodan, care observă coexistența dintre „poezia patrimoniului iudaic” și „expresivitatea românească”. Pitorescul lingvistic, savoarea limbajului, ce se reclamă, parcă, de la Anton Pann și de la Ion Creangă, fac din cele două scrieri o sinteză culturală insolită. Expresii idiomatice, umor al zicerilor, lexic arhaic-pastoral, univers fantastic, cu diavoli din poveștile românești, rime răsărite dintr-un fel de balet stilistic, uneori arghezian, arată că simplitatea e doar aparentă, iar scriitorul, un rafinat. Nu miră, prin urmare, faptul că celebra Cântare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
Internet a "României literare", 1997). Substituirea se produce de altfel în ambele direcții ale raportului de analogie; dispare deci, adesea, și moartea: "sperînd într-o explozie culturală soră cu integrarea europeană" (EZ 2319, 2000, 8). în asemenea cazuri, probabilul model idiomatic se estompează, textul putînd fi interpretat prin sensul mai general metaforic al relației de rudenie. Dicționarele cuprind destule atestări ale sensului figurat pentru soră: "ceea ce are afinități, trăsături comune, ceea ce se aseamănă, se înrudește cu altceva" (DLR); acest uz poate
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
în spatele sensului universal al cuvintelor limbii vorbite „în formele lor obișnuite”, Bollack consideră că el este legat de un anume moment și o anumită situație gravate în istorie. „Viața trăită este preluată, fixată și transferată; ea este citită prin reflex idiomatic și imprimată astfel în eternitate”. Există un nunc al poemelor, un moment unic, trăit și „tradus” în limbajul propriu al poetului. După Bollack, Szondi a procedat corect și în spiritul lui Celan, - care a combătut ideea de atemporalitate a poemului
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
la modă, cu funcție "ornamentală", din slang sau din registrul curent ("da who cares la noi în Moldova de drepturile omului?"), pe de alta în comode transpuneri directe ale terminologiei computerului; rusa oferă un bogat repertoriu de clișee, de expresii idiomatice provenite, dacă nu mă înșel, atît din limbajul cotidian cît și din cel familiar-argotic. Efecte comice (voite) sînt create prin combinarea împrumutului recent din engleză cu trăsături ale graiului regional: "de fapt îi ghine underground"; "tăt ok, îi trimit un
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
care consideră că "face frasul mai cu putere și mai frumos". Acestei judecăți i s-ar putea alătura comentariile la fel de pozitive ale lui Iordache Golescu (Băgări de seamă asupra canoanelor grămăticești, 1840), autor cu deosebire interesat de expresii și structuri idiomatice, deci receptiv la uzul pragmatic al limbajului, la retorica și la expresivitatea sa: "Adăugire să zice cînd adăugăm la vorbă cuvinte de prisos, spre mai bună și mai frumoasă înțelegere și adeverire, cum cînd zicem: "dă-ne nooă, Doamne!" în loc să
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
a cincea roți la căruță, asumarea unei situații particulare (un popor vechi cu decantări scripturale târzii) ne-ar oferi o șansă reală. Și aceasta, putem adăuga, fiindcă în lumea globalizată de astăzi sunt la mare preț tocmai notele diferențiale, accentul idiomatic, specificul. O gândire liberă și o scriitură personală. Cu rezerva unor comparații deplasate (între criticii noștri și diferite... topmodele ori demimondene) de care autorul nu se poate debarasa, epistolarul lui Alexandru Mușina e o lectură pe alocuri captivantă. Teorie și
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
preocupările teoretice și cu structurile lingvistice din alte limbi romanice. Deși direcțiile lingvistice mai abstracte și mai formalizate au tins să neglijeze frazeologia, se constată în ultima vreme o revenire a interesului pentru latura clișeizată, formularistică a limbii, pentru elementele idiomatice, neguvernate de reguli. Cele două volume de bibliografie parțial comentată acoperă preocupările pentru frazeologie de la începuturi pînă la 1997, în domeniul general romanic, în franceză și italiană (vol. I), în catalană, portugheză, provensală, retoromană, română, sardă și spaniolă (vol. II
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
sau foarte importante - Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Sanda Golopenția-Eretescu, Dumitru Stanciu pentru proverbe, Theodor Hristea, Florica Dimitrescu, Liviu Groza pentru locuțiuni și expresii, se găsesc multe alte nume și articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
șase veri în casa lui din Tübingen, ajutându-l cu generozitate ca să-și pună în ordine hârtiile, să-și recupereze vechile adnotări și ciorne, să pregătească pentru tipar ultima sa operă redactată în spaniolă, care va fi postumă, Problema corectitudinii idiomatice. Fiica mea, care a asistat la cursurile lui Coșeriu, care a învățat din lecțiile și cărțile sale bazele luminoase a ceea ce ea predă acum despre limba noastră, l-a considerat întotdeauna unul dintre puținii maeștri incontestabili, laolaltă cu cei pe
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
limbi slave. "În ce limbi gândiți?" - a fost întrebat odată. "În cea în care vorbesc și scriu în acel moment" a răspuns el fără să ezite. Nu este un fapt oarecare să analizezi în profunzime și pe deplin întemeiat mecanismele idiomatice. Coșeriu a știut întotdeauna să distingă între ceea ce este propriu limbii și ceea ce aparține realității, pentru că a fost obligat să comunice realitatea cu instrumente lingvistice foarte diferite și alternându-le. Distincția dintre limbă și realitate nu este atât de ușoară
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
XIX-lea, cu eticheta de "eunuci ai literaturii": "Pe urmele lui Albert Thibaudet, Pompiliu Constantinescu acorda criticii literaților locul ei meritat: Thibaudet o vede nu deasupra, nici sub critică profesională, ci paralelă cu această; Constantinescu o situează cu o expresie idiomatica, pește capul criticii propriu-zise. Disociind, în consonanta cu Perpessicius, el respinge falsă despărțire a lui Maiorescu din ăPoeti și criticiă; el vede în critică artiștilor: ăun ferment în sînul literaturii înseși, un impuls și o deschizătoare de drumuri. Critică artiștilor
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
străinul care o "iu" pe românca noastră, fiind poate tradus impropriu, modul în care continuă ea, cu teoretizări jenante asupra primei atingeri și a incestului obligator dintre mamă și fiu, ne face să înțelegem că problemele cărții sunt structurale, nu idiomatice: "pofta lui era încă destul de cuminte, naivă și jucăușă" (p. 53), "deja îmi plăcea ceea ce se întâmpla cu epiderma mea, ai cărei pori se desfăcuseră ca niște calicii cu gura până la urechi" (p. 53), "important era să nu fie o
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
valoare, respectiv la stadiul decriptării sensului, îl identificăm drept moment inițiatic, propriu unui timp eonic (generator, promotor). În raport cu acesta, OS este însemnată ca temă, respectiv ca suport axiologic. Din perspectiva spațialității temporale, provenind dintr-un timp primordial, OS se conturează idiomatic, pe un plan comunicațional. Astfel, ea se profilează anabasic (înălțându-se de la margine spre centru), în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de elită/breaslă etc.). ● La orizont, se relevă axialitatea unui pretutindeni temporal sau universalitate
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
desprins din Poemul de purpură al lui Mihai Ursachi. De fapt, dacă e să căutăm posibile apropieri, mai inspirat ar fi să vorbim despre un anume bacovianism. Nu, de bună seamă, cel cunoscut îndeobște, din Plumb sau Lacustră, ci acela idiomatic defect, care se instaurează abia la maturitate și care se manifestă în câteun „Și-o păsărică în grădina brumată/ În liniștea rece, a iarnă-a făcut” (Belșug) sau „Te voi aștepta într-o zi sau într-o noapte oarecare/ Pentru ca să
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
inșelatoriam" (nr. 9, 1861, p. 71), traducerile literale de proverbe specifice - "Caput plecatus non taiatur sabia. Manus qui non potes mușcare debes lingere" (nr. 18, 1861) - sau (că la Chiriță lui Alecsandri), transpunerile în franceză ale unor expresii și construcții idiomatice: "coupe des feuilles aux chiens" (taie frunză cîinilor), "du bois de chien" (lemn cîinesc) etc. în primii ani de apariție a revistei, stîlcirea francezei e totuși aproape absența - dovedindu-se și în acest fel semnificația politică a alegerilor operate de
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
a face, a pune - , să stea la baza unui mare număr de expresii și locuțiuni, să intre în multe îmbinări sintactice cu grade diferite de stabilitate. Ca și în cazul prepozițiilor, selecția unuia sau a altuia din aceste verbe e idiomatică, imprevizibilă, și pune adesea probleme de traducere: aceeași acțiune este exprimată într-o limbă cu ajutorul verbului a face (în construcție cu un substantiv), în alta cu verbul a da sau a pune. în monografia pe care a dedicat-o acum
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel mai cunoscut vers al lui Bacovia din poezia care a dat titlul, Plumb, primului să volum din 1916. Lectura doar a acestui vers ridică nenumărate probleme cititorului
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
calitate. Se pare că volumul s-a bucurat de succes, de vreme ce, aflu de pe Internet, editorii au scos deja o nouă carte în aceeași serie ("Four Letter Word. Invented Correspondence From the Edge of Modern Romance"). Cei care cunosc sensul expresiei idiomatice "four-letter words" vor aprecia efortul de onorabilizare a unui spațiu semantic mult prea... permisiv. (A făcut-o, de altfel, înaintea lor, într-un cântec din 1965, "Love Is Just a Four-Letter Word", Bob Dylan!) Punctul de plecare al acestui text
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
este știută sau recunoscută sursa, prin simplul fapt că a intrat în circulație și a fost auzită de mai multe ori. Astfel, formule traduse cuvînt cu cuvînt care i-ar îngrozi pe traducătorii de profesie - învățați să caute întotdeauna echivalentele idiomatice ale unei expresii - sînt repetate pînă la normalizare și banalizare. Un astfel de caz, destul de recent, ar putea fi formula conversațională nu vrei să știi... / nu vreți să știți..., pe care o întîlnim nu numai în traducerea dialogurilor din filme
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
p. 16) devine: "vrei să faci o teză, atunci trebuie să te limitezi la o lucrare pe care ești capabil să o realizezi" (2006, p. 25). Textul sună acum mult mai puțin straniu, în comparație cu transpunerea cuvînt cu cuvînt a expresiilor idiomatice, din prima versiune: "E vorba despre subiecte care le umflă venele și le ridică pulsul la cercetători mult mai maturi" (2000, p. 17); în noua traducere: "E vorba despre subiecte care îi pun în încurcătură și pe cercetători mult mai
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
română în germană. La traducere, cel mai mult m-a interesat să creez un text cursiv și viu, ca și cum ar fi fost scris direct în germana de astăzi. Bineînțeles că în varianta originală erau o sumedenie de cuvinte și expresii idiomatice, care nu puteau fi adaptate cu una, cu două, așa că a trebuit să improvizez mereu câte ceva, de exemplu, conotațiile semantice care se pierdeau la traducere într-un anume fragment, le readuceam pe cât se putea în altă parte. Am tratat cu
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
intens erotice ar fi fost în mâna oricui altcuiva prea mult. Lui Vargas Llosa îi reușește, și nu oricum. Se cuvine, în final, să spun câteva cuvinte despre traducere. Este fluentă, naturală, cu soluții găsite în chip fericit pentru expresiile idiomatice care ar fi putut pune probleme. Nivelul colocvial al limbajului este menținut exact la intensitatea pe care o are în original, traducătorul evitând tușele prea groase sau dimpotrivă, prea edulcorate. Citind, inițial, în românește cartea, mi s-a părut dubios
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
apară altor vorbitori ca o ciudățenie; pîndesc chiar momentul în care le va suna ca o greșeală. Desigur, nici una dintre opțiuni nu este în mod absolut nejustificată: selecția prepozițiilor nu e determinată de legi logice, ci rămîne în mare parte idiomatică și arbitrară. Destule referiri spațiale sînt realizate cu ajutorul prepoziției pe (pe stradă, pe mare, pe uscat), metafora navigației sau cea a plimbării justificînd extinderea la spațiul Internetului. Mai ciudată mi se pare construcția pe Google : fiind vorba de un instrument
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
cu care sînt contemporane. Problema contemporaneității propriu-zise o maschează însă pe aceea a limbii, care mi se pare cu mult mai importantă. în multe din studiile consacrate specificului național, literatura română e privită ca fiind tradiționalistă și relativ conservatoare, preponderent idiomatică, așadar intraductibilă, condamnată la necunoaștere în afară. Și totuși puține literaturi au dat dovadă de un spirit mai liber și mai novator decît literatura noastră. Avangardismul european din anii '20, apoi acela din anii '40 ai secolului XX, ca să nu
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
literară", să se scrie pe teme naționale, era el însuși bilingv), cît și la alții aparținînd conștient maturității literaturii noastre. Doar naționalismele succesive și perioada comunistă au ignorat această predispoziție și au lăsat impresia că scriitorul român e autist și idiomatic. în toate celelalte epoci, scriitorul român a fost deschis spre alte limbi și spre lume. Nu m-am referit decît la moderni. Dar Olahus și Cantemir scriau firesc în mai multe limbi, Udriște Năsturel vorbea cîteva, cronicarii moldoveni știau slavona
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]