617 matches
-
te înrolezi, surîzînd, de o anumită parte. Ai ratat asta, devii dușmanul poporului. Asta nu face bine nici minorităților, pentru că ele devin un obiect de negociere, un fel de monedă de schimb pentru dobîndirea unui dosar bun. Există și o idolatrie a clerului și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
bine nici minorităților, pentru că ele devin un obiect de negociere, un fel de monedă de schimb pentru dobîndirea unui dosar bun. Există și o idolatrie a clerului și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
Dante. Sub semnul erosului și vitalității carnale va sta în schimb coliziunea dintre Montale (la 53 de ani) și tânăra poetă Maria Luisa Spaziani, zisă Volpe; cumpătatul autor de motete și madrigale dă frâu liber eului pătimaș, convertindu-se la idolatria formelor feminine, de care până și Sf. Anton a fost ispitit. După mai bine de zece ani de tăcere, Montale revine în peisajul poetic cu volumul „Satura” (1962) aflat sub auspiciile unei noi muze, zisă Mosca, nu alta decât Drusilla
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
urmă. Acțiunea lor e departe de a fi dovada iubirii față de poet. Ea blochează lucrarea spiritului critic și descurajează ideile noi prin perpetuarea tenace a unor clișee, care îl golesc pe Eminescu de continut și-l prefac în obiect de idolatrie religioasă. Rostul mîțului e ușor de acceptat. Românii au avut și au nevoie de compensația morală pe care miticul Eminescu le-o oferă. Riscul de a-l absolutiza este însă mult mai mare și constă în a substitui poetului viu
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
cît de cît Ťmalrauxianť. De altfel, cultul lui Malraux nu putea fi practicat în România dinainte de 1944 fără anumite riscuri și cei de mai sus nu se încumetau s-o facă. Numai cîțiva foarte tineri îl priveau pe Malraux cu idolatrie. Printre aceștia m-am numărat și eu". De remarcat că, în timp, "idolatria" timpurie a lui Pericle Martinescu s-a pulverizat. Nu i se reproșează autorului Condiției umane doar ingratitudinea față de Drieu la Rochelle, care a fost unul dintre cei
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
în România dinainte de 1944 fără anumite riscuri și cei de mai sus nu se încumetau s-o facă. Numai cîțiva foarte tineri îl priveau pe Malraux cu idolatrie. Printre aceștia m-am numărat și eu". De remarcat că, în timp, "idolatria" timpurie a lui Pericle Martinescu s-a pulverizat. Nu i se reproșează autorului Condiției umane doar ingratitudinea față de Drieu la Rochelle, care a fost unul dintre cei dintîi ce au scris despre el, cu entuziasm, în 1928, dar și faptul
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
dinspre acum. Care se situează în istoria personală, sau într-una ce depășește individul? Ori într-una în care cele două se întîlnesc? Dedicația autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul vetust, ci încrederea într-o ordine eternă a lumii, sustrasă temporalului. Coperta lui Onisim Colta merge către aceeași idee - o carte îngroșîndu-se din ce în ce, dar
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
adică o execuție lentă, graduală și polimorfă. Ceea ce la Paciurea reprezentase, prin Giganți, o evaziune spre retorica mitologică, spre stratul unor culturi istoricizate, ușor de localizat, la Brâncuși se realizează prin scufundarea în substrat, în protoistorie, în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
scufundate chipurile luminate de flăcările unei sonde incendiate sau ale unui foc de vreascuri. Scena în care un puț de petrol se aprinde, arteziana de flăcări luminînd sălbatic noaptea, este punctată de tam-tam-ul unei muzici care sugerează tribal fascinul și idolatria, dezlănțuirea instinctului și a teribilelor energii ascunse în inima de petrol a întunericului. H.W., fiul lui Daniel Plainview, viitorul magnat, își pierde auzul în acest accident, iar tatăl îl abandonează temporar pentru a se apropia hipnotizat de flăcări ca
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
puterea să se bucure, răspîndind în jurul lor, ca un har, bucuria." Cartea, mai mult de învățătură decît de analiză riguroasă a unor texte filozofice, le vorbește, deopotrivă celor foarte tineri și celor ajunși la vîrsta inevitabilelor tristeți, despre admirația fără idolatrie și despre curajul fără ferocitate. Oamenii capabili să admire sînt cei în stare să se bucure și să aștepte, cu "sufletul bogat, cuprinzător și cald", un semn care să le arate locul lor rînduit în viață. "Fuga iluzorie spre altceva
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
docilitatea ancestrală se spulberă și, pe ruinele lor, o nouă autoritate prinde gustul semeției: rațiunea. Ofrandele închinate acestei facultăți mirabile de la care gînditorii așteaptă tot mai mult seamănă cu oficierea unui cult ce va culmina într-un nou gen de idolatrie: sfinți și îngeri se retrag în bolnițele mînăstirilor, iar noul idol, rațiunea, devine singura temelie pe baza căreia oamenii vor să clădească lumea. Și astfel, lupta care pînă atunci se dusese între catolici și protestanți, și între taberele Reformei și
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
Covrig Roxana Într-o postare despre cum „idolatria partizană moare repede”, democrat-liberalul spune că liberalii și social-democrații s-au lepădat de șefii lor de partid după ce ei n-au obținut funcțiile pentru care candidau. „În 2008, PNL susținea că, dacă după alegerile din acel an Călin Popescu-Tăriceanu nu
Băsescu a înțeles că a greșit când l-a numit pe Ponta, afirmă Preda by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40700_a_42025]
-
să fie desemnați în funcția de premier, Cristian Preda a notat: "Haideți să nu anticipăm și să nu facem din Victor Ponta singura noastră referință din lumea politică. Mi se pare că-i periculos să apucăm pe acest drum al idolatriei, al adorației absolute. Cu atât mai mult cu cât Victor Ponta ne-a dovedit din clipa în care e prim-ministru că-i departe de a fi la nivelul funcției".
Preda vrea scor bun pentru ARD, ca Băsescu să nu-i țină la ușă () [Corola-journal/Journalistic/40741_a_42066]
-
deveni o vitimă sacrificială. Mobilizarea întregii populații de Who și puiul de cangur care iese din marsupiu pentru a culege la timp floarea pe care se află particula salvează lumea lui Who. Interesant este că vocea din văzduh nu generează idolatrie, un cult al salvatorului, ci o mare prietenie între dimensiuni. Invizibilul Horton nu este zeul, ci prietenul care ne ascultă și ne ajută și care este mare pe măsura afecțiunii lui. În concluzie, avem un film minunat pentru mari și
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
fost iubite frumos o au. Într-adevăr, mai târziu, când mi-a povestit mai multe, am văzut că nu mă înșelasem. Iar la Gellu Naum, exista o înțelegere a femininului care se apropia de mitic sau poate de mistic, fără idolatrie, desigur, ci doar cu ceea ce apropie misticul de mitic și de femeie: poezia. La acea primă întâlnire, Lyggia a ținut să-mi spună, cu promptitudinea oamenilor formați în alte vremuri, că recenzia pe care o scrisesem la o carte a
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
are sau nu dreptate, textul merită să fie citit din mai multe motive: 1) fiindcă e documentat, 2) fiindcă aduce un alt punct de vedere în comparație cu opinia curentă; 3) fiindcă rămîi cu impresia că nu toți comentatorii sînt afiliați la idolatria proliberală care face ravagii astăzi; 4) fiindcă îți crește pofta să fii conservator într-o lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
mai curînd nereligios, făcînd excepție figura sa "franciscană". Deși într-un orizont precreștin, "păgîn", s-ar putea glosa la rigoare pe subiectul religiozității poetului, el întreține cel mult relații cu o "divinitate de piatră", ținînd de un sacru primordial, al idolatriei care, sub condeiul său ambiguu, e mai curînd o formă de polemică. Nu avem în față o ipostază retrogradă semnificativă, o revenire sufletească autentică a poetului cu o conștiință sceptic-sarcastică la treapta inferioară a credinței, ci o manevră de a
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
lui pare să genereze cele mai intense psihoze colective. Monumentalizat este și Caragiale, printr-un mecanism diferit, invers cumva față de cazul lui Eminescu, cel al cinicului autodispreț, al ororii de sine. Între acești doi poli, al beatitudinii identitare exprimare prin idolatria Eminescu și al dezgustului de sine descoperit și redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un punct, iar rolul
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
profesorii de literatură) decît studiile care vor descrie felul în care poetul a fost citit de către Maiorescu în anii ^80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau de către I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX". Funinginele idolatriei plutesc în atmosfera curentă a pioaselor aniversări culturale. Pe fundalul habitual al iconoduliei de care au parte personalitățile epocilor trecute, "însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia". Enervarea generată de răsunătoarele articole "antieminesciene" din ŤDilemať n-ar trebui să
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
ale lui Farfuridi și Cațavencu. Primul are de înfruntat "erupția biograficului de ultimă oră în retorica discursului". Farfuridi e "sleit" la propriu, nu la figurat. Cel care ar fi putut și ar fi trebuit să fie deputat este obligat, în idolatria sa față de executiv, să-și asume rolul de substitut al lui Dandanache, confruntându-se cu Cațavencu. Soldat credincios al partidului, activist de nădejde, Farfuridi e măcinat interior de această dramă personală: a fost atât de aproape de o postură meritată, ratată
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
îi răspunse celălalt, deschizîndu-și brațele într-un gest teatral. Aș vrea doar să știu de ce-ți trebuie mâna asta? De ce-ai riscat atât de mult? - Doar atît? îl maimuțări Oksana. O să-ți spun. Ceea ce faceți voi aici e idolatrie și nu pot îngădui... - Vorbești prostii, strigă celălalt. Știu totul despre planul vostru încă de acum câteva luni. Unul din cei care ar fi trebuie să te ajute afară a fost arestat și supus unei sondări psi de rutină. Îți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și „estetizantă”, care opune trivialității comune artificiul blazonat și fatalitatea ruinării este, orice am spune, mai confortabilă totuși decât Îndârjirea de a invoca porțile Închise ale „sensului”, la zidul dărâmat al unui Ierusalim utopic. N-ar fi de mirare, poate, idolatria care a crescut, treptat, În jurul Crailor... Micul grup de fanatici admiratori de la Început, practicând, Într-un fel de „club” neconstituit, smerenia imnică sau docta exegeză manieristă sau mimetismul vanitos și ezoteric și-a sporit, treptat, cotizanții. Bijuteria literară care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
detalii superficiale ne conduc, scurt, la ideea că suntem încă o nație de suprafață. Țin minte câteva discuții de acest fel din urmă cu șase-șapte ani, din redacția „Opiniei studențești“. Acolo unde discutam, cu unii dintre camarazii mei, despre miraculoasa idolatrie care aduce în prim-plan indivizi banali precum Constantin Bălăceanu-Stolnici. Care nu scriu antologic, nu au opere care să-i recomande ca autorități în diverse domenii, nu au „zvâc“ în discursul public, dar care sunt cultivați cu multă migală. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Autor al unei poezii rescrise, Doinaș a fost până la moarte un mare poet retrăit, readus, nostalgic și melancolic, printre noi, ca să nu uităm noțiunile de mare poet și mare poezie. 113 Ultimul mare modernist Nichita Stănescu se află astăzi între idolatrie și negare, iar asta nu spune prea multe despre personalitatea sau opera lui, ci mai ales despre climatul în care azi sânt judecate valorile în România. Se înfruntă azi în cultura noastră o atitudine "legitimistă" și una "revizionistă", amândouă fiind
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]