930 matches
-
trebuia să iasă din târg pe Podul lui Șerban Vodă până-n dealul de deasupra viilor, ca să-l întâmpine pe cinstitul Kuciuk Selin, imbrohorul împărătesc ce trecuse Dunărea pe la Giurgiu și se apropia de București cu o escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de onoare și de muzicile ienicerilor din Giurgiu și Turtucaia, aștepta apropierea soliei padișahului. Soarele de aprilie strălucea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Giurgiu și se apropia de București cu o escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de onoare și de muzicile ienicerilor din Giurgiu și Turtucaia, aștepta apropierea soliei padișahului. Soarele de aprilie strălucea pe un cer albastru închis și un vânt ușor aducea dinspre livezi mireasma prunilor înfloriți. Alături de vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cal, seimenii s-au oprit și s-au întors pe loc, așteptând ca delegația turcă să se încadreze între cele două ziduri vii. Drumul lăsa libertate de mers pentru cinci călăreți, așa că între cei doi din garda valahă înaintau trei ieniceri turci, în frunte venind Kuciuk Selin. Salutului său protocolar, politicos dar sec, vodă îi răspunse cu un zâmbet cald și cu o prietenoasă urare de bun venit rostită în cea mai distinsă limbă turcă. Imbrohorul nu apucă să răspundă, căci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-i dădu frâul animalului. Apoi porniră spre oraș, vodă și imbrohorul în mijloc, cei doi prinți alături de tatăl lor, iar Toma Cantacuzino alături de turc. Înaintau la pas fără să vorbească. De altfel ar fi fost de prisos, căci toboșarii ienicerilor în urma lor făceau să răsune toate instrumentele de percuție, sporind fastul. Kuciuk Selin calculase înadins să intre în București duminica în timpul liturghiei, știind că domnitorul valah niciodată nu lipsea de la biserică... Întâmpinarea călduroasă care i se făcuse îl obliga acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la voievod, după ei marele vornic anunță că trimisul padișahului cere să fie primit de domnitor. Brâncoveanu făcu din jilțul său un semn discret cu bastonul scurt ce-l avea în mâna dreaptă. Kuciuk Selin însoțit de doi căpitani de ieniceri apăru în rama ușii, salută cu capul plecat și tot așa înaintă câțiva pași. Ridică privirea și rămase uimit, pironit locului. De pe tron îl saluta din cap un fel de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa bolnav cum este, ar vrea să-l vadă imediat după odihna de prânz. Toată săptămâna fusese o vreme capricioasă, cu multă ploaie și mult vânt, dar duminica se arătase frumoasă și însorită. Acum stătea de vorbă cu căpitanii de ieniceri care-l însoțeau, când au început să bată toate clopotele de la toate bisericile. Mai trecuse o duminică de când era în București, dar parcă nu fusese chiar așa. Băteau clopotele unul după altul și apoi toate deodată. Tăceau o clipă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puse deodată întrebarea, sau era în el, în capul lui, în urechile lui. Allah, il Allah, asta simțise și Mahomed El Fatîh când cucerise Constantinopolul! Se spune că pe ulițe curgea sângele în râuri, că în biserici pătrunseseră bașbuzucii și ienicerii și tăiau la întâmplare copii și bătrâni, dar în clopotnițe nu se urcase nimeni și clopotele au continuat să sune mult timp, obsedant, dangăte acute îngânate trist de altele grave, până când El Fatîh le-a simțit cum încep să pună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mine, fără gardă? — Cu mine cine ce treabă are? Eu sunt doar imbrohor. Atât! Nu fac voia mea niciodată. Dacă ai curajul măria ta, de ce n-aș avea eu? — Bine, du te și schimbă-ți hainele, îmbracă-te ca un ienicer oarecare sau ca un negustor, întoarce-te pe jos. În fața porții o să fie tras un rădvan închis, negru, mai vechi, în ham cu două iepe cu mânjii lor alături. Îi spui surugiului că-l aștepți pe beizadea Ștefan și el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domniile voastre. Ștefan o să le spună că primul care intră la noi este domnia ta și după aceea ceilalți... Să nu intri până când n-om da noi semn că ne-am trezit. L-a trezit lumina zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să-l înnebunească pe el. Ah, cât de mult ar fi vrut să se roage, să se poată ruga, dar... Mâinile începuseră să-i tremure și-i venea să plângă, el care fusese crescut de la șase ani în școala de ieniceri de la Brusa și nu-și mai aducea aminte cine i-a fost mamă. Nimic despre tată, nimic despre satul natal. Înfometat de dimineață până seara, pus să-și pârască tovarășii de dormitor pentru o lingură de pilaf, bătut ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dimineață până seara, pus să-și pârască tovarășii de dormitor pentru o lingură de pilaf, bătut ca un câine rău, legat de panoul țintă ca să tragă camarazii de instrucție în el, fără ca nici unul să știe că gloanțele erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde îl poate găsi. Acesta îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire, ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea și el ca toți ceilalți din devșirmé, adică fusese copil de creștini, dar nu era revendicat nici de grupul ienicerilor sârbi, nici de albanezi, care erau pe atunci la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușor coroiat cu nări mici. Instructorii de la școala de ieniceri îi pierduseră urma, nu se știa despre el de unde era; venea și el ca toți ceilalți din devșirmé, adică fusese copil de creștini, dar nu era revendicat nici de grupul ienicerilor sârbi, nici de albanezi, care erau pe atunci la putere în împărăția padișahului. Nu îl sprijinise nimeni, nu auzise niciodată nici o vorbă bună, de mic intrase într-o competiție nemiloasă în care nu-i era permis să aibă sentimente. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arme, el își făurise un cod moral propriu. Selin credea cu toată puterea în jihad, în misiunea lui de ostaș în slujba unei cauze sfinte și deplângea din toată inima decăderea în care intrase ordinul ieniceresc, el fiind considerat un ienicer de modă veche. Nu se căsătorise, nu-și cumpărase proprietăți, nu aparținea nici unui clan, nici unui partid, profesiunea lui de credință fiind slujirea sultanului, umbra lui Allah în cele două lumi. Asta îl ajutase să promoveze treaptă după treaptă și să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
planșetă din lemn de nuc și hotărau cui îi vor aparține paralele adunate în colțul planșetei. Kuciuk Selin nu jucase niciodată zaruri și nu putea urmări jocul... În acel moment, ca din întâmplare, foarte distins îmbrăcat, apăru Toma Cantacuzino. Salută, ienicerii opriră jocul, dar imbrohorul le făcu moale un semn, dându-le să înțeleagă că nu este nevoie să se scoale de la locurile lor. Doar el se ridică, răspunse la salut și-și manifestă dorința de a face împreună cu boierul valah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în minte oglinda apei nemișcate, pentru că lui i se părea că are în față panorama dezolantă a deșertului pietros căruia îi învățase în copilărie toate amănuntele, stând de pază în arșiță sau în ger acolo, pe meterezele fortăreței școlii de ieniceri din podișul Anatoliei. Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau clopote -, hotărî să fugă ca să nu le mai audă. Își anunță suita că pleacă singur spre Giurgiu, să se îngrijească ca trecerea Dunării să se facă în condiții bune. Mergea în pasul de voie al calului său între doi ieniceri care nu-l părăseau nici o clipă. În cerul umed al dimineții avea senzația că aude cum crește iarba. La trecerea lor, păsări mari albastre se ridicau, răzlețe sau câte două, suind ca niște săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
săgeți în înălțimi amețitoare de unde planau, confundându-se cu albastrul bolții. De la o vreme se miră că vântul nu-i aduce zvon de clopote, apoi, dându-și seama că nu aveau ce clopote să sune, izbucni într-un râs sacadat. Ienicerii întoarseră capetele spre el și în privirea lor se putea citi îngrijorare și milă. Răspunse atenției lor cu un zâmbet prostesc și începu în gând să-și autojustifice atitudinea. Își amintea nopțile copilăriei când se trezea speriat de urletele celor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care-i chema la rugăciune. Niciodată nu dormea adânc, mereu era la pândă ca să nu întârzie, și acum i se părea că-i răsună în urechi țipetele celor ce întârziau. O, Allah, bunule Allah, câți copii mureau în școala de ieniceri, de foame, de bătăi, roși de boli și slăbiciune, de spaime și doruri, doar cei crescuți acolo o știau. Când însă atingeau vârsta adolescenței ajungeau vârful de lance și scutul împărăției, fala sultanului. Nu aveau în suflet decât dragostea pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de piele galbene sau roșii, dând asalt la iatagan prin înșelătoarele smârcuri în care s-au scufundat până la gât, fără să moară și nici să iasă, cu ochii dilatați de groază privind cum trag în ei călăreții beiului Mihai. Câți ieniceri instruiți au pierit atunci și cui a dat cineva vreo socoteală? Peste un veac, Șerban bei a ridicat în amintirea valahilor căzuți o cruce. Să fie oare drept? Oare nu trebuia să-i pomenească pe toți? Dacă beiul Constantin se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privind nemișcat spre dansatori. — Ștefan? Ce-i cu Ștefan? — Să nu încalece mâine în zori. Ia-l în rădvan cu măria ta. — Bine, fie. Câți sunteți? — Cu iscoade și cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou? — Ienicerii de la Stambul n-au primit solda de astă iarnă. E rost să se taie între ei. — Să așteptăm să vedem și minunea asta. — Minunile trebuie ajutate, măria ta. Vătaful vorbea într-un fel repezit mâncând de multe ori vocalele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin farmec de frica de turci. Nu mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceasuri întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat pornind într-un galop nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se țineau după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Ștefan că vrea să fie examinat în următoarele clipe de doctorul Pylarino. Intră în conac, urmat de principalii boieri și se retrase singur cu doctorul în odaia care fusese destinată pentru a-i servi drept dormitor. Gărzile formate din ienicerii lui Kuciuk Selin își ocupară locurile în curte. În fața ușii dormitorului, se instalară doi dorobanți care încă mai erau prăfuiți de drum. Pylarino intră grăbit la domn, cu un aer speriat. Îl învălui cu o privire cercetătoare și întrebă nedumerit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]