600 matches
-
16 elevi, la scoala Radomirești 6 elevi iar la scoala Holt frecventează cursurile 21 de copii. După cum spun bătrânii, sătul Letea-Veche a luat ființă cam prin 1870, când în depresiunea dintre râurile Siret și Bistrița au venit cu oile la iernat niște ciobani din localitatea Letca-Veche din Ardeal (actual jud. Covasna) s-au stabilit cu timpul aici și și-au întemeiat familii. Această așezare a luat denumirea de Letea-Veche, denumire asemănătoare cu cea din Ardeal. Despre existența celorlalte sate există date
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
speciei de melc croissant feroez ("Polycera faeroensis" - feroeză: "Bertákna"). Lumea feroeză a păsărilor este bine cunoscută datorită numeroaselor specii, printre care și pufinul. Pasărea națională a Insulelor Feroe este scoicarul ("Haematopus ostralegus" - feroeză: "Tjaldur"), care pleacă spre Marea Britanie în septembrie, pentru iernat, și se întoarce pe 12 martie, dată la care se celebrează Grækarismessa (zi în care este sărbătorit papa Gregorie cel Mare), sărbătoare națională importantă. Tot în Feroe, mai precis pe insula Nolsoy, se găsește cea mai mare colonie din lume
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
unde își aduceau "tîrla". Tîrla rămânea de multe ori la câmpie și pe timpul verii. Locul preferat de către pastorii transilvăneni era cîmpia cuprinsă între Buzău și Siret. Astfel, în anul 1845 sunt atestate un numar de 63 de târle așezate la iernat, însumând 57000 de oi, dar și bivine, căi și capre. Majoritatea tîrlelor își aveau locația în valea Râului Râmnic de la Ciorăști la Râmniceni. Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt înregistrate turme din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni, Galeș, Covasna, Codlea și Prejmer din județul Brașov. Pastorii pătrundeau prin depresiunile Dumitrești, Andreiașu, Vârteșcoiu, dar și prin sud-vest pe "drumurile pastorale" de pe plaiurile Buzăului. Odată ajunși aici, cei mai mulți își fixau târlele pentru iernat sau se îndreptau spre bălti, spre Brăila, sau pentru a trece în Dobrogea. Tot pe acest drum mergeau prin Nămoloasa spre Moldova. Crescătorii de bovine din Ardeal s-au stabilit la Bolboaca. Familiile Rizea, Cernatu și Stănilă își au obârșia
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Săpată (sau Măgura Comorilor) - spre nord-vest; Măgura lui Ignat - spre nord; ș.a. Dobridorenii cred că satul lor a fost întemeiat în vremuri imemoriale de doi frați oieri care se numeau Ion și Badea Lungu și care veneau dinspre miază-noapte la iernat în Câmpia Dunării. Numele de „Lungu” ar fi fost doar o poreclă dată din cauza taliei impresionante a celor doi ciobani. Dând de „valea cea bună de păscut” oierii nordici s-ar fi decis să pună capăt transhumanței și să se
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
în sat. Pământul de la Covei fiind fără stăpân oficial, aici s-au putut așeza diverși refugiați, care deveneau proprietari peste pământul defrișat și desțelenit de ei.Tot așa s-au mai așezat și ciobani, veniți cu oile de la munte la iernat, ca strămoșul Cocora, venit probabil de la muntele Cocora, din Vâlcea, mai puțin probabil că de la muntele Cocora de lângă Bușteni, aceștia din urmă întemeind probabil satul Cocora din județul Ialomița.Putem trage așadar concluzia că actualul sat Covei a fost întemeiat
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de cercetători și exploratori. Unul dintre primii oameni care au pus piciorul pe pământului Antarctidei au fost Jules Dumont d'Urville, în 1820. Nava "Belgica" a purtat cea dintâi expediție antarctică făcută în scopuri exclusiv științifice și prima care a iernat între ghețurile din apropierea Antarctidei. Din echipa acestei expediții a făcut parte și cercetătorul român Emil Racoviță considerat primului biolog din lume care a cercetat viața antarctică. El a rămas în istoria științei și ca descoperitorul balenei cu cioc. Atingerea Polului
Antarctida () [Corola-website/Science/298562_a_299891]
-
obiective în noul conflict cu Austria. Primul obiectiv: Anexarea Saxoniei. Frederic avea să folosească apoi armata saxonă și tezoreria saxonă pentru a sprijini eforturile Prusiei în război. Al doilea obiectiv: să avanseze cu armata sa în Bohemia unde avea să ierneze. Al treilea obiectiv: invadarea Moraviei din Silezia, anexarea fortăreței Olmuz și avansarea spre Viena pentru a o cuceri și încheia războiul. L-a lăsat pe feldmareșalul Contele Kurt von Schwerin în Silezia cu 25 000 de soldați ca gardă împotriva
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
unei cabane. Datarea cu carbon arată că ea a fost abandonată cândva între 770 și 880. Exploratorul viking suedez a fost primul care a făcut înconjurul Islandei în 870 și a stabilit că este vorba de o insulă. El a iernat acolo și a construit o casă la . Garðar a plecat în vara următoare, dar unul dintre oamenii săi, , a hotărât să rămână în urmă cu doi sclavi. Náttfari s-a stabilit în ceea ce astăzi se numește "Náttfaravík" și a devenit
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
care a folosit schiurile în Antarctica. La sfârșitul lunii februarie 1898, nava „"Belgica"” a fost prinsă între ghețuri în Marea Bellingshausen, între 70° și 71° latitudine sudică (aceasta fiind prima iernare în apele antarctice la latitudini mari). Membrii expediției au iernat acolo, făcând observații științifice prețioase. A fost prima iernare a unei expediții în Antarctica. După aproape un an de captivitate între ghețuri, nava a putut fi degajată (pe 15 februarie 1899), membrii expediției revenind în Belgia la 5 noiembrie 1899
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
relativă a apei și în peste puțin timp încep să-și caute propria hrană. Anzeriformele folosesc într-o măsură mai mare sau mai mică mersul, înotul, scufundatul și zborul. Sunt bune zburătoare, putând parcurge mii de kilometri între locul de iernat și cel de reproducere, în perioadele de migrație. Unele specii sunt capabile să depășească 100 km/oră în zbor. Anhimidele pot zbura ore în șir, adesea planând, datorită aripilor uriașe și oaselor foarte ușoare. Stoluri de anzeriformele zboară într-o
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
România trăiesc două specii, „ul mare” ("Grus grus") (114 cm), care cuibărește în delta Dunării și „Cocorul mic” ("Anthrpodes virgo"), care atinge 96 de cm înălțime și poate fi văzut rar deoarece este numai în trecere, cuibărind în Asia Centrală și iernând în delta Nilului. Cocorii sunt ființe înalte, bipede, cu o înălțime între 100 și 200 cm. Durata de viață este de 30 - 40 de ani. Ei vocalizează, sunt foarte sociabili și au un stil de viață monogam. În China, Africa de Sud
Cocor () [Corola-website/Science/308506_a_309835]
-
o perturbare a acestei circulații, care deplasează apa caldă și rece pe Glob, ar putea avea un efect asupra migrației. Balenele își petrec vara la latitudini mari, în zone reci, unde se hrănesc în ape ce abundă în krill; ele iernează la latitudini joase, în zone calde, unde se împerechează și nasc. Schimbarea temperaturii oceanice ar putea afecta și proviziile de hrană ale balenei albastre. Încălzirea și scăderea salinității ar putea determina o schimbare semnificativă în abundența și locația krillului. Muzeul
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
pregătit să traverseze în forță râul Rin din Breisgau, în timp ce regele George al II-lea al Marii Britanii s-a mutat înainte prin Mainz. Armata anglo-austriacă au preluat Worms, dar după multe încercări nereușite în a traversa Rinul, Prințul Carol a iernat. Regele i-a urmat exemplul, retrăgându-și trupele spre nord, pentru a negocia, dacă era necesar, cu armatele franceze ce erau formate la frontieră sudului Olandei. Austria, Anglia, Provinciile Unite și Sardinia s-au aliat. Saxonia și-a schimbat tabăra
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Totuși rolul lor este foarte important, trântorii fecundează matca, contribuind la perpetuarea speciei. Fiecare trântor fecundează matca de până la 20 de ori într-o zi. Trântorii mai participă la ventilarea stupului și încălzirea puietului. Toamna când albinele se pregătesc de iernat trântorii sunt izgoniți, cei mai mulți murind de foame sau îngheț. Femelele de albină sunt de mai multe tipuri. În literatura de specialitate aceste tipuri se numesc caste. Regina (matca) are o formă alungită a corpului, ea are unica funcție de a depune
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
petrece vara în Golful Anadyr pe coasta sudică a Peninsulei Chukchi din Siberia și în Golful Bristol pe țărmul sudic al Alaskăi. Primăvara și toamna, morsele se adună în strâmtoarea Bering, pe țărmurile vestice ale Alaskăi și în Golful Anadyr. Iernează în sudul mării Bering, de-a lungul țărmului estic al Siberiei până în parte nordică a peninsulei Kamchatka și de-a lungul țărmului sudic al Alaskăi. Sezonul de împerechere a morselor este în mijlocul iernii, când ele se află în sudul Mării
Morsă () [Corola-website/Science/302309_a_303638]
-
cald decât la periferie. Alte păsări, care cuibăresc în emisfera nordică, observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci, scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană. De aceea migrează spre Sud. Primăvara, în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea, astfel încât păsările doresc să se întoarcă în regiunile mai reci. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană suficientă, clocesc acolo, iar toamna următoare migrează din nou spre Sud. Orientarea păsărilor migratoare Multe păsări
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
se întâlnesc doar în emisfera nordică; dar, deoarece la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică, numărul lor este redus, fiindcă au mai puține locuri pentru clocit. Cel mai departe migrează chira arctică. Ea cuibărește la Polul Nord și iernează în Africa de Sud, America de Sud și Antarctica; aceasta înseamnă că parcurge anual 35 de mii de kilometri. Înainte de migrare, păsările își măresc masa. Unele păsări mici chiar își dublează masa. Păsările depozitează atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
de a-l învinge pe șah pentru totdeauna, Soliman a început a doua campanie în 1548 - 1549. Ca și în cadrul campaniei anterioare, Șahul Tahmasp a evitat o confruntare decisivă cu armata otomană și a ales în schimb să se retragă, iernând cu armata persană în Armenia și forțând astfel armata otomană să suporte iarna grea din Caucaz. Soliman a abandonat campania cu câștiguri temporare otomane în Tabriz și Armenia, o prezență de durată în provincia Van și unele forturi în Georgia
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
austriacă a reușit să respingă masivul atac turcesc (100.000 până la 150.000 de soldați), având și puțin noroc în această izbândă neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care iernează la Edirne ("Adrianopol") (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal. Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comandă ostii turcești. Mai tarziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Tară
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
ușor fără a fi nevoie ca albinele să fie omorâte. În cazul stupilor verticali care nu aveau prevăzută o ușă laterală, albinele erau cel mai adesea omorâte prin asfixiere sau prin afumare cu sulf. Apicultorii din Anglia erau sfătuiți să ierneze stupi de greutate medie, iar mierea era recoltată de la stupii grei și de la cei ușori. Metodele de extracție a mierii utilizate în jurul anului 1500 nu mai necesitau omorârea albinelor. Deasupra sau dedesubtul stupului se utiliza o extensie în care albinele
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
era prin secolul al V-lea un centru comercial, fiind legat direct prin strada "Hellweg" de malul Rinului. Pentru prima oară în anul 883 este amintit orașul în cronica "Regino von Prüm", când este cucerit de normanzi respectiv vikingi, care iernează aici. Prin poziția geografică favorabilă și o poziție strategică importantă a Duisburgului la confluarea căilor nautice a Rinului cu Ruhrul, a determinat deja în anul 740 instaurarea unei curți regale. În secolul al X-lea, din anul 929 este atestată
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
era prin secolul al V-lea un centru comercial, fiind legat direct prin strada "Hellweg" de malul Rinului. Pentru prima oară în anul 883 este amintit orașul în cronica "Regino von Prüm", când este cucerit de normanzi respectiv vikingi, care iernează aici. Prin poziția geografică favorabilă și o poziție strategică importantă a Duisburgului la confluarea căilor nautice a Rinului cu Ruhrul, a determinat deja în anul 740 instaurarea unei curți regale. În secolul al X-lea, din anul 929 este atestată
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]
-
au discutat probleme legate de adoptarea de măsuri în urmă rebeliunii din 792, renunțarea lui Tassilo la pretențiile asupra Bavariei, foametea ce bântuia regatul, prețurile mari, condamnarea adoptionismului. Prima adunare se ținea între noiembrie și martie, în locul unde regele franc iernă și se decideau operațiunile militare sau se decidea dată chemării la oaste. A două se întrunea între luna mai sau după adunarea oștii, expedițiile militare fiind planificate. Se discuta despre asigurarea păcii, justiției, protejarea bisericii și a celor săraci. Războaiele
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
migratoare în mare parte a restului habitatului său. Exemplarele din nordul Europei migrează iarna în jurul Mediteranei și în Africa tropicală și subtropicală,[8]iar exemplarele asiatice migrează în Orientul mijlociu, India,[7] și Asia de Sud-Est.[9] Păsările din populația nord americană iernează în Asia tropicală.[10] Specia e răspândită pe un areal de peste 10 milioane km². Numărul exemplarelor nu este cunoscut dar se crede că ar fi mare deoarece codobatura e descrisă ca fiind comună în cea mai mare parte a arealului
Codobatură albă () [Corola-website/Science/312754_a_314083]