1,395 matches
-
fost luat de Ilarie. Acesta a dobândit faimă mare și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul său diocezei din Arles, însă acțiunea s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile de peste an, o explicație a simbolului creștin, multe scrisori și chiar poeme; toate s-au pierdut. Biografia lui Ilarie a fost scrisă de Honorat, episcop de Marsilia. Bibliografie. Ediții: SChr 235, 1977 (M.-D. Valentin); 404, 1995 (Vita Hilarii: P.-A. Jacob). În schimb, nu e sigur că a fost călugăr la Lérin Valerian, episcopul din Cimiez (Cemenelum), lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doi fii ai lui Euherie, Salonius și Veranus, au fost aduși la Lérin de tatăl lor; Salonius e menționat ca episcop încă din Epistola 9 și din Cârmuirea lui Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amândurora la Lérin împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paște în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele sunt trimise conducătorului Imperiului Roman de Răsărit; o scrisoare de mustrare (nr. 10) este trimisă lui Ilarie din Arles care demisese un episcop în virtutea întâietății pe care o avea în Galia, independent de Biserica din Roma; un grup (98; 100-101; 104-106) are caracter disciplinar și sunt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului din Calcedon
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leon însuși și-a strâns omiliile în două culegeri, din care prima le conținea pe cele din anii 440-445, când a obținut de la Valentinian al III-lea condamnarea maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie din Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sunt foarte solemne, concise și se caracterizează prin pregnanța expresiei. Și aici frazele sunt bine articulate și sobre, înregistrându-se o abundență
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aspra și semibarbara societate francă l-au constrâns să producă o serie aproape neîntreruptă de celebrări encomiastice ale regilor și ale potentaților. b) Operele în proză Venantius a mai scris, în proză, șapte scurte Vieți de sfinți locali, cum sunt Ilarie de Poitiers, Marcellus, Germanus și alții; cea mai importantă dintre ele este biografia protectoarei sale, Sfânta Radegonda, unde, oricum, lipsește orice motivație personală, orice accent de gratitudine sau de afecțiune, pentru că preocuparea hagiografică este preponderentă și sunt puse în lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puteau aduna pentru a cânta imnuri și în case private); în consecință, noi sunt structura și forma. Același proces are loc și în Occident unde am văzut cum s-a format (pp. 457-459) o poezie creștină cultă cu Victorinus și Ilarie, într-o primă perioadă, apoi cu Paulin și Prudențiu, dar am înregistrat și încercarea lui Ambrozie de a da formă literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, după toate regulile, un metru clasic, însă putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manualele au cunoscut o largă răspândire în Banat, Ardeal și Bucovina, făcând importante servicii învățământului românesc. H. a militat pentru impunerea principiului fonetic în scrierea românească; a realizat „o bună explicație” a subdialectului bănățean, apreciată de B.P. Hasdeu și de Ilarie Chendi; a întocmit, „pentru școale și particulari”, un Mic dicționar (1929), de asemenea apreciat, cuprinzând „peste cincisprezece mii de neologisme, cuvinte străine, unele provincialisme, arhaisme ș.a. Ca istoric, a înfățișat „viața și lucrarea” unor cunoscuți militanți pentru cauza națională în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
din diferite colecțiuni, Caransebeș, 1901; Frumoasa din nor și alte povești, Sibiu, 1914; Frunzulițe din război, I-II, Sibiu, 1918. Ediții: Mihai Eminescu, Câteva poezii, Caransebeș, 1901. Traduceri: I. S. Turgheniev, Clara Milici, Sibiu, 1890, Ceasul, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890-1900), Oradea Mare, 1901, 1-3, 6-8; Ilarie Chendi, Doi membri corespondenți ai Academiei, Enea Hodoș și Dimitrie Dan, „Sămănătorul”, 1904, 14; Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului Caransebeș, Caransebeș, 1909, 241-242; Onisifor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
război, I-II, Sibiu, 1918. Ediții: Mihai Eminescu, Câteva poezii, Caransebeș, 1901. Traduceri: I. S. Turgheniev, Clara Milici, Sibiu, 1890, Ceasul, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Zece ani de mișcare literară în Transilvania (1890-1900), Oradea Mare, 1901, 1-3, 6-8; Ilarie Chendi, Doi membri corespondenți ai Academiei, Enea Hodoș și Dimitrie Dan, „Sămănătorul”, 1904, 14; Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului Caransebeș, Caransebeș, 1909, 241-242; Onisifor Ghibu, Chestiunea manualelor în școalele noastre secundare, T, 1913, 3; Ion Breazu, Literatura Tribunei (1884-1895
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
integrarea tradițiilor și a specificului național într-o formulă estetică europeană. Criticul de la Sburătorul a promovat o serie de scriitori, în creația cărora modernismul nu este un simplu fapt de limbaj, ci elementul structurant al operei: Camil Petrescu, Ion Barbu, Ilarie Voronca, Anton Holban, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu, H.P. Bengescu. În opera sa, E. Lovinescu, adept al mobilității culturale, s-a ridicat împotriva oricărui tip de "imobilism", "provincialism", "tradiționalism" și a urmărit o circumscriere a variațiilor sentimentului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sentiment (Cincinat Pavelescu) ; simbolismul (Minulescu, Bacovia, Elena Farago) ; poezia modernistă (T. Arghezi); "oficiază cu misterele noului cult" (A. Maniu, D. Iacobescu, L. Blaga, Demostene Botez, Al. A. Philippide, I. Barbu, Camil Petrescu); modernismul extremist (Tr. Tzara, I. Vinea, B. Fundoianu, Ilarie Voronca). Opera oferă un material divers: istoric, psihologic, polemic, portrete ale liricilor caracterizate prin desen sobru, vervă caricaturistă, medalion, portret, schiță sumară (Pompiliu Constantinescu). În Titu Maiorescu și posteritatea lui critică, E. Lovinescu se dovedește a fi un bun istoric
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
până astăzi, un model de profesionalism, generozitate și înțelegere justă a importanței cooperării internaționale. În Mexic avea să se afirme, mai întâi în armata împăratului Maximilian, apoi în aceea a forțelor rebele conduse de Benito Juarez, pe la 1860, căpitanul medic Ilarie Mitrea din Rășinari. În Argentina și Chile, a făcut o strălucită carieră de inginer, om de afaceri, ziarist, explorator, Julius Popper, născut la București în 1857 și decedat la Buenos Aires, în 1893. Lui i se datorează importante descrieri ale Patagoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
În numărul 3/1964 se consemnează membrii conducerii: Ilie Purcaru, redactor responsabil, apoi redactor-șef, Benedict Gănescu - prezentarea artistică. Cu numărul 1/1965 este menționat și un colegiu de redacție, din care fac parte Eugen Constant, Sina Dănciulescu, Petre Dragu, Ilarie Hinoveanu, C.S. Nicolăescu-Plopșor. Un cuvânt de deschidere afirmă, în spiritul ideologiei oficiale, că R. „își trage sevele din izvorul învățăturii marxist-leniniste, din tradițiile progresiste ale culturii noastre și din marile elanuri ale contemporaneității”. Era un protocol obligatoriu, în realitate R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
dar și din întreaga țară. Tot în numărul 1/1964 Tudor Arghezi semnează o tabletă de salut. Pe prima pagină mai pot fi citite alte „saluturi” și un poem „angajat” produs de Petre Dragu. Alte poezii aparțin lui H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Eugen Constant, Sinei Dănciulescu, lui Marin Sorescu, Damian Ureche, Nicolae Dragoș. Cronica literară este onorată în acest număr și în următoarele de Șerban Cioculescu. Primul număr mai conține un grupaj intitulat Colocvii Brâncuși, unde își exprimă opiniile George Oprescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
Naum, Iordan Chimet, Aurel Ciurunga, Virgil Carianopol, N. Crevedia ș.a.) sau se aflau la începutul carierei (Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, D. Țepeneag, Petru Popescu ș.a.). Cu numărul 6/1969 redactor-șef devine Al. Piru, iar redactor-șef adjunct Ilarie Hinoveanu, sub conducerea cărora se remarcă orientarea spre preponderența criticii literare, ilustrată de personalități din toată țara. Cronica literară susținută de Al. Piru e tranșantă, deși adeseori subiectivă. De la numărul 4/1976 conducerea revistei e preluată de un „colegiu redacțional
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
Elisabeta Trăistaru, Constantin Noica, N. Steinhardt, H. Zalis, Emil Cioran, Mihai Șora. O atenție deosebită se acordă studiilor folcloristice. De evidențiat sunt anchetele, dezbaterile, colocviile pe diverse teme, cu participare națională și internațională. De asemenea, interviurile luate de Matei Alexandrescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Jianu și Marin Sorescu unor personalități culturale și științifice. Florea Firan prezintă numeroase pagini de corespondență, interesând mai multe etape din existența revistei. Mai este de semnalat serialul Fișe de dicționar filosofic, contribuțiile pe tema Pledoarie pentru o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
Bihor (1950-1953). După ce urmează cursurile liceale la Oradea (1953-1955) și Vadu Crișului (1955-1956), se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, pe care o va absolvi în 1960. Peste zece ani își trece doctoratul în filologie, cu teza Ilarie Chendi, reluată în volumul de debut din 1973. Va fi câțiva ani profesor la Săcuieni și Aleșd, județul Bihor, apoi muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara. Din 1963, la Cluj-Napoca, se dedică cercetării în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Grigore Sima, Octavian C. Tăslăuanu, Zaharia Bârsan, Al. Ciura, Livia Rebreanu ș.a. Istoricul literar este dublat de un critic literar incisiv, incomod pentru unii, dar cu opțiuni ferme în valorizarea operelor literare. Nu întâmplător a dedicat o excelentă monografie lui Ilarie Chendi, combatant și protagonist al unor dispute literare cu impact în epocă. Pentru exeget Chendi nu este un critic vetust, ci există permanent într-un prezent referențial, la exigențele căruia P. supune demersul de restituire a autorilor transilvăneni chiar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și în Dicționarul general al literaturii române. A îngrijit și prefațat ediții din scrierile lui Octavian Goga, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Emil Isac, Victor Papilian, Vasile Goldiș, George Barițiu, Grigore Cugler, Vintilă Horia ș.a. SCRIERI: Ilarie Chendi, București, 1973; Spații literare, Cluj-Napoca, 1974; Ioan Molnar Piuariu, Cluj-Napoca, 1976; Istoria presei literare din Transilvania de la începuturi până în 1918 (în colaborare cu Valentin Tașcu), Cluj-Napoca, 1980; Tectonica genurilor literare, București, 1980, ed. București, 2003; Octavian Goga între colectivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Ion Pop A SCRIE ȘI A FI ILARIE VORONCA ȘI METAMORFOZELE POEZIEI POLIROM 2006 Ion Pop A SCRIE ȘI A FI Ion Pop A SCRIE ȘI A FI (Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei) Ediția a doua, adăugită POLIROM 2006 ILARIE VORONCA ȘI „STAREA DE SPIRIT” AVANGARDISTĂ Sugestiva schiță
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ion Pop A SCRIE ȘI A FI ILARIE VORONCA ȘI METAMORFOZELE POEZIEI POLIROM 2006 Ion Pop A SCRIE ȘI A FI Ion Pop A SCRIE ȘI A FI (Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei) Ediția a doua, adăugită POLIROM 2006 ILARIE VORONCA ȘI „STAREA DE SPIRIT” AVANGARDISTĂ Sugestiva schiță de portret trasată de E. Lovinescu În volumul al doilea al Memoriilor propune despre Ilarie Voronca o imagine ce pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ion Pop A SCRIE ȘI A FI ILARIE VORONCA ȘI METAMORFOZELE POEZIEI POLIROM 2006 Ion Pop A SCRIE ȘI A FI Ion Pop A SCRIE ȘI A FI (Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei) Ediția a doua, adăugită POLIROM 2006 ILARIE VORONCA ȘI „STAREA DE SPIRIT” AVANGARDISTĂ Sugestiva schiță de portret trasată de E. Lovinescu În volumul al doilea al Memoriilor propune despre Ilarie Voronca o imagine ce pare a contrazice radical spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Pop A SCRIE ȘI A FI (Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei) Ediția a doua, adăugită POLIROM 2006 ILARIE VORONCA ȘI „STAREA DE SPIRIT” AVANGARDISTĂ Sugestiva schiță de portret trasată de E. Lovinescu În volumul al doilea al Memoriilor propune despre Ilarie Voronca o imagine ce pare a contrazice radical spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fervoare și dăruire unice În epocă, oficiindu-l ca un autentic spirit romantic. Interpretarea pe care el o dă „religiei poemului” e foarte departe Însă, cum vom vedea, de perspectiva tradițională asupra poeziei. * Lectura textelor cu caracter programatic publicate de Ilarie Voronca timp de un deceniu, Începînd cu articolele-manifest din revistele 75 H.P. și Punct, pînă la cele din Integral și unu, descoperă În el pe unul dintre cei mai tipici promotori ai „stării de spirit” a avangardei. Toate temele importante
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]