1,391 matches
-
urmă atât de bine cu situația, încât nu mai vor să o curme. „Jocul de-a vacanța”, în care s-au lăsat antrenați, fiind, prin definiție, un „joc de-a uitarea”, devine implicit „jocul de-a fericirea”. În limbajul lui Ilarie Voronca, piesa ar fi un „petit manuel du petit bonheur”. Literar, se încadrează în teatrul pseudocomic de factură lirico-metaforică, în esență devenind o metaforă a instalării lucide în vis. Un adevărat „vis al unei nopți de vară” e cealaltă piesă
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
de vedere artistic, iscălite cu pseudonimele C. Răzvan și S. Voinea. După ce revista „Floare-albastră” își încetează apariția, va fi angajat copist la Direcția Generală CFR. În această perioadă colaborează la „Lumea nouă literară și științifică” și la „Familia”, traduce împreună cu Ilarie Chendi piesele de teatru Ziua Învierii de H. Ibsen și Ioan Botezătorul de H. Sudermann. Între 1901 și 1904 beneficiază de o bursă în Franța, unde se va specializa în agricultură, viticultură și horticultură la ferma Varrières-le-Buisson a Casei Vilmorin-Andrieux
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor. Cum sugerează și titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani Livaridi, care ajunge să îl ruineze pe primul. G. Ibrăileanu a remarcat cu justețe că autorul „păcătuiește împotriva adevărului; d-sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul Două neamuri
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
f. a.; Călugărenii, București, 1920; Cantonul cu stejari, București, [1921]; Povestiri, București, [1923]; Pe drumul Bărăganului, îngr. și introd. Petre Pintilie, București, 1969; Corespondență, îngr. și pref. Horia Oprescu, București, 1982. Traduceri: Henrik Ibsen, Ziua Învierii, Orăștie, 1900 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Herman Sudermann, Ioan Botezătorul, Orăștie, 1901 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Pierre Loti, Pescar de Islanda, București, 1908; Leonid Andreev, Guvernatorul, București, 1908, Nuvele, București, [1908]; Frank Stevens, Prin împărăția furnicilor, București, 1922; Ernest Seton Thompson, Făpturi alese, București
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
1923]; Pe drumul Bărăganului, îngr. și introd. Petre Pintilie, București, 1969; Corespondență, îngr. și pref. Horia Oprescu, București, 1982. Traduceri: Henrik Ibsen, Ziua Învierii, Orăștie, 1900 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Herman Sudermann, Ioan Botezătorul, Orăștie, 1901 (în colaborare cu Ilarie Chendi); Pierre Loti, Pescar de Islanda, București, 1908; Leonid Andreev, Guvernatorul, București, 1908, Nuvele, București, [1908]; Frank Stevens, Prin împărăția furnicilor, București, 1922; Ernest Seton Thompson, Făpturi alese, București, 1923. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 106-111, V, 231-232, 235-236; Ibrăileanu
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
se vede și dintr-un articol al lui Teodor A. Naum, Clasicismul și cultura națională. De la numărul 3/1913, în rubrica „Însemnări culturale”, sunt menționate evenimente ale momentului ori sunt omagiați cei dispăruți (Spiru Haret, Panait Cerna, St. O. Iosif, Ilarie Chendi). Deloc surprinzătoare pentru acești apărători ai tradiționalismului, atitudinea de împotrivire la pătrunderea neologismelor în limbă este susținută de Eugen Boureanul în comentariul intitulat Decăderea limbii românești. În rubrica „Cărți nouă” intră scurte note de lectură privind aparițiile editoriale. Sunt
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
se traduce masiv din lirica germană: Schiller (Scufundătorul), Goethe, Heine, Lenau, în transpunerea lui Barbu Nemțeanu, fără a fi uitată Carmen Sylva (tălmăciri de Elena Poenaru). Din versurile lui St. O. Iosif este reluat Blestemul bardului (prelucrare după Uhland), lui Ilarie Chendi i se retipărește articolul Despre traducătorii români ai lui Heine, în alte numere fiind introduse articole, nesemnate, despre Faust de Goethe, despre poezia austriacă, despre Heinrich von Kleist, Friedrich Hebbel, Theodor Fontane, Franz Grillparzer, Eduard Mörike ș.a. D. Karnabatt
SAPTAMANA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289479_a_290808]
-
Evaluarea este o „un proces prin care se stabilește dacă sistemul (educațional) își îndeplinește funcțiile pe care le are, adică dacă obiectivele (competențele) sistemului sunt realizate”\footnote{Elisabeta Pascu, Adriana Ungureanu, Elena Apetroaie, Oana Ilarie, Ana Apetroaie-Iliescu, Rodica Brânzei, coord. Gheorghe Brânzei, Limba și literatura română, Repere metodice pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, Editura Alfa, 2005, p. 91}. Privită din această perspectivă sau ca moment al unei lecții, evaluarea este foarte importantă atît pentru
METODE ŞI INSTRUMENTE MODERNE DE EVALUARE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Biatris Cristina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_912]
-
lecției sau actului instructiv-educativ, în general, evaluarea este momentul prin care trebuie să înceapă demersul educativ, care trebuie să îl confirme regulat și care, în cele din urmă, trebuie să-l încheie. \footnote{Elisabeta Pascu, Adriana Ungureanu, Elena Apetroaie, Oana Ilarie, Ana Apetroaie-Iliescu, Rodica Brânzei, coord. Gheorghe Brânzei, Limba și literatura română, Repere metodice pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, Editura Alfa, 2005, p. 91}
METODE ŞI INSTRUMENTE MODERNE DE EVALUARE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Biatris Cristina () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_912]
-
G. Coșbuc, I. Russu-Șirianu, N. Dunăreanu, Iuliu U. Ioanovici, Al. T. Dumitrescu, N. Simulescu, I. T. Mera ș.a. Teatru scriu Petru Rusu, Emanoil Suciu și Tr. I. Magier. Sunt prezenți cu articole de critică și istorie literară, cronici și recenzii Ilarie Chendi, care aduce aici o contribuție substanțială, C. Dobrogeanu-Gherea (Țăranul în literatură), N. Iorga, G. Bogdan-Duică, Ion Gorun, Sever Septimiu Secula, Nicolae Oncu, I. Minea, D. Teleor, I. Russu-Șirianu, Nerva Hodoș, Dionisie Stoica ș.a. T.p. face loc și unor fragmente
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un mare «boom»”. Majoritare numeric, piesele de atitudine contemplativă iau frecvent forma unor crochiuri, schițe de peisaj, inspirate de locuri
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică exorcizarea morții, cu procedeele „unui barochist fantast care amintește, uneori, prin luxurianța imaginilor sale, de Ilarie Voronca, un Voronca mai riguros, care știe să-și stăpânească delirurile imagisticii și a învățat o tehnică a construcției și a configurării din cărțile de după război ale lui Gellu Naum” (Octavian Soviany). Proteismul personajelor duce la o serie de identificări
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
cu poezia simbolistă, nici cu ermetismul lui Barbu, nici cu structurile poeziei argheziene, nici cu acelea ce se întâlnesc în poemele lui Blaga. Poezia metalingvistică, bizuită formal pe „dispersarea nodurilor de tensiune”, nu ține seama nici de imagismul suprarealiștilor români (Ilarie Voronca) și, în genere, nu introduce în ecuația ei dicteul automat. Mai aproape de teoria nodurilor de tensiune este, dintre marii poeți moderni, Bacovia, cel care despodobise, într-adevăr, versul românesc și avusese curajul să introducă expresia brutal prozaică (de tipul
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
L. Albini, Augustin Bunea, A. C. Domșa. Literatură dau și Septimiu Albini, Virgil Onițiu, Ion Pop-Reteganul, Ion Russu-Șirianu, Ioan Popovici-Bănățeanul, Enea Hodoș, Ion Gorun, Valeriu Braniște, Petre Dulfu, Silvestru Moldovan, Grigore Sima al lui Ion. În jurul anului 1900 au diferite contribuții Ilarie Chendi, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Andrei Bârseanu, Jean Bart. În T. apar numeroase traduceri, cele mai multe de bună calitate, din Lessing (o parte din Laokoon, în transpunerea Lucreției Suciu-Rudow), Goethe, Fr. von Brentano (Răul ca obiect de poezie, transpunere de G.
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
a avut și un cerc de colaboratori, aceiași ca la „Universul literar”, care figurează și aici cu versuri și proză: George Coșbuc, Carol Scrob, Radu D. Rosetti, I.A. Bassarabescu, D. Stăncescu, Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), D. Teleor, Carmen Sylva, Ilarie Chendi, Elena Sevastos, Ludovic Dauș, Caton Theodorian, Al. Antemireanu, Nicolae Țincu. Câteva traduceri din Turgheniev, Maupassant, Alfred de Musset, Catulle Mendès, Alphonse Allaïs sunt făcute de I. S. Spartali, Carol Scrob și B. Marian. U.i. a contribuit, prin consecventa
UNIVERSUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290363_a_291692]
-
notațiile sale estetice adunate în volumul Fragmente dintr-un caiet găsit de „suficiență intelectuală”, incapacitate „de investigație critică”, „poză”, „infantilism”, „lipsă de maturizare” și indicând scrierea ca una „de trucaj romantic”. Puțin mai blând este același semnatar cu versurile lui Ilarie Voronca din Act de prezență, admițându-i aproape concesiv talentul și placheta drept „certificat de naștere al unui nou poet”. O examinare critică mult mai nuanțată se află în Glose la poezia „Flori de mucigai”, fiind aplicată de Lucian Boz
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
alese, București, 1924; Tinereță, Craiova, 1924; Logodnica lui Vifor, București, 1935; Sonete, București, 1938; Versuri, îngr. Ion Popescu, pref. G. G. Ursu, București, 1968. Repere bibliografice: Al. Antemireanu, „Albastru”, „Epoca”, 1902, 1931; Wega [Victor Anestin], „Albastru”, „Tribuna familiei”, 1902, 16; Ilarie Chendi, „Albastru”, CL, 1902, 9; Iosif Vulcan, „Albastru”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXV, 1902-1903; Izabela Sadoveanu, „Albastru”, VR, 1910, 4; C.C.-R. [Constantin Cehan-Racoviță], George Tutoveanu, „Bucovina”, 1919, 154; Al. Al. Busuioceanu, „Balade”, „Lamura”, 1920, 4-5; G.M. [G. Ibrăileanu
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
se schimbă odată cu numărul 3 în „Vitrina de artă nouă îngrijită de George Bogza”, acesta asigurând și directoratul. Dacă la început, după cum precizează numărul de deschidere, se vor publica colaborări ale grupării de la „Integral” din București, în primele numere semnând Ilarie Voronca, Gheorghe Dinu (Stephan Roll), Al. Tudor-Miu și, în limba franceză, Tristan Tzara, Pierre Reverdy, Paul Éluard, F. T. Marinetti, începând cu numărul al treilea revista va fi scrisă „în întregime de câmpinenii George Bogza și Al. Tudor-Miu
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul omagial însoțit de o ilustrație a lui Marc Chagall, pe care Geo Bogza i-l dedică lui Ilarie Voronca cu ocazia apariției volumului Ulise. Cu același ton insurgent și în imagini violente se precizează că Voronca, „inventatorul pictopoeziei”, este semnatarul Aviogramei - manifestul revistei „75 HP” -, „eroica bombă [...] care a transformat capul tuturor stârpiturilor într-o imensă pădure de
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
aceste principii, în spirit de frondă, arta devine „dreptul suprem de a-ți bate joc de toți, de toate, după ce în prealabil îți bătuseși joc de tine însuți”. Două numere mai târziu alt text al lui Geo Bogza, Piedestal lui Ilarie Voronca, completează elogiul adus poetului: „te simt în sufletul meu pe un jilț cu ulise/ bătrânul cel viu din veacurile moarte/ care a luptat în fața cetăților cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
înțelesuri noi”, iar cu prilejul apariției volumului al treilea din Istoria literaturii române contemporane se apreciază „atitudinea de înalt stilist” a lui E. Lovinescu și „discernământul obiectiv” cu care acesta „citează și discută pe Tristan Tzara, Ion Vinea, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Stephan Roll, Romulus Dianu, Sergiu Dan”. Un articol mai substanțial este dedicat „Biletelor de papagal”, care, „în rarefiata noastră publicistică, cu reviste apărând la mari intervale, asemeni ghiulelelor dintr-un tun răpciugos care se strică după fiecare
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
profunditate și melancolie, cu o exprimare ceremonioasă, recurgând la un arsenal retoric consacrat. I-au fost depistate posibile ascendențe literare în modernismul interbelic (s-a vorbit despre Ion Vinea și Adrian Maniu, iar referirea la „stilul spumos intelectualizant al lui Ilarie Voronca” este enunțată de Nicolae Manolescu). Uneori poetul se rostește direct, cu maximă limpiditate, pe un ton gnomic ori afectat confesiv, alteori sporește consistența poemului prin recursul la o imagerie „transistorică”, eventual mitologizantă, ori de sugestie onirică sau suprarealistă, dar
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
se caracterizează printr-o mare putere de evocare a tot ceea ce este frumusețe a Bucegilor, iar legendele și poveștile munților se însuflețesc prin armonia stilului, eleganța limbii și firescul hazului. Fixându-l ca autor de literatură ușoară, adică „pentru tineri”, Ilarie Chendi îl aprecia pe U. ca „dibaci mânuitor al limbii române”. SCRIERI: Conferințe ținute la Societatea Geografică și la Ateneu, București, 1901; Zânele din Valea Cerbului. Povești pentru copii, București, 1904; ed. București, 1920; ed. cu desene de A. Murnu
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
1928, 75; Geo Bogza, Urmuz, „Urmuz”, 1928, 1; Ștefan Roll, Scurtcircuit Urmuz , „unu”, 1929, 9; Geo Bogza, Candelă-stea. La mormântul lui Urmuz, „unu”, 1929, 9; Geo Bogza, Urmuz premergătorul, „unu”, 1930, 31; G. B. [Geo Bogza], Fuchsiada, „unu”, 1930, 31; Ilarie Voronca, Ascuțiți-vă așadar foamea, „unu”, 1930, 31; Călinescu, Cronici, I, 260-261; Perpessicius, Opere, V, 55-58; Constantinescu, Scrieri, V, 148-149; Aderca, Contribuții, II, 444; Boz, Cartea, 215-222; Sașa Pană, Sadismul adevărului, București, 1936, 45-53, 245-246; Biberi, Études, 150-151; Călinescu, Principii
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
acordat poeziei este extrem de mic, ceea ce rareori e compensat de valoarea pieselor selectate. Numele mai frecvente sunt George Dumitrescu, Matei Alexandrescu, Al. Robot, Pericle Martinescu, George Dorul Dumitrescu, Dumitru Cosma, G. Negrea, sporadic figurează Ion Pillat, G. Bacovia, Radu Gyr, Ilarie Voronca, Geo Bogza (Poem petrolifer), Ștefan Baciu. Versuri și proză umoristică, în general de calitate, dau, în pagina „Râzi, că te tai!” (devenită „Humor”), Ionel Lazaroneanu, Florin Iordăchescu, Nello Manzatti. Succesul revistei se consolidează și prin numere speciale ori suplimente
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]