1,712 matches
-
Zanoni. 1868 Bakunin fondează Alianța Internațională a Democrației Socialiste, inspirată, după unii, de la Iluminații din Bavaria. 1875 Helena Petrovna Blavatsky fondează Societatea Teosofică. Apare Isis Dezvăluită. Baronul Spedalieri se proclamă membru al Marii Loji a Fraților Solitari de pe Munte, Frate Iluminat al Ordinului Antic și Restaurat al Maniheiștilor și Înalt iluminat al Martiniștilor. 1877 Madame Blavatsky vorbește despre rolul teosofic al lui Saint-Germain. Printre incarnările lui au fost Roger și Francis Bacon, Rosencreutz, Proclos, Saint-Albans. Marele Orient din Franța suprimă invocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii dintre Rozacruceeni, filonul raționalist și filonul anarhic revoluționar al Iluminaților din Bavaria. Și atunci propune diferitelor ordine și rituri să se Întâlnească la Wilhelmsbad pentru o „convenție“, cum Îi ziceau pe atunci, a statelor, majore, să zicem. Trebuia să se răspundă la următoarele Întrebări: ordinul are cu adevărat drept origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pădure. Se găsesc asupra lui instrucțiuni ale ordinului, intervine guvernul bavarez, se descoperă că Weishaupt uneltea Împotriva guvernului, iar ordinul e suprimat În anul următor. Nu numai atât, dar se publică niște scrieri ale lui Weishaupt cu presupusele proiecte ale Iluminaților, care discreditează pentru un secol tot neotemplierismul francez și german... Rețineți că probabil iluminiștii lui Weishaupt erau de partea masoneriei iacobine și se infiltraseră În filonul neotemplier pentru a-l distruge. N-o fi Întâmplător că oamenii aceia de soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
duc să caute știri exclusive acolo unde deja au fost publicate - nu găsește altceva de făcut decât să copieze rând cu rând mai Întâi cartea marchizului de Luchet, iar apoi pe aceea a lui Barruel. În fața acelor descrieri terifiante ale Iluminaților și a denunțării clare a unui directorat de Superiori Necunoscuți capabili să domine lumea, Napoleon nu are ezitări: hotărăște să devină de-al lor. Face ca fratele său Iosif să fie numit mare maestru al Marelui Orient și el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În Rusia, cu mai bine de doisprezece ani Înainte de Napoleon, ca plenipotențiar al Casei de Savoia, Înnodând legături cu cenaclurile mistice din Saint Petersburg? Pe de Maistre. În momentul acela el deja nu se mai Încredea În nici o organizație de iluminați, care pentru el erau totuna cu iluminiștii, răspunzători de baia de sânge a revoluției. În acea perioadă, Într-adevăr, vorbea, repetând aproape literă cu literă spusele lui Barruel, despre o sectă satanică al cărei scop era să cucerească lumea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
marilor proprietari conservatori, Die Preussische Kreuzzeitung. Apoi, sub numele de sir John Retcliffe, Începuse să scrie romane de senzație, printre care Biarritz, În 1868. Aici descria o scenă ocultistă care se desfășura În cimitirul din Praga, foarte asemănătoare cu adunarea Iluminaților pe care o descrisese Dumas la Începutul lui Joseph Balsamo, unde Cagliostro, șef al Superiorilor Necunoscuți, printre care era și Swedenborg, urzește complotul Colierului Reginei. În cimitirul din Praga se reunesc reprezentanții celor douăsprezece seminții ale lui Israel, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade victimă Întunericului. O aud vomitând blesteme teribile, impenintenta, În timp ce Luciano Îi răsucește cuțitul de trei ori În inimă. Déjà vu, déjà vu... E rândul lui Nilus, care o clipă a crezut că o va avea și pe țarină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
au fost asimilate și se reflectă, într-o măsură mai mare sau mai mică, în societatea prezentului care este în parte rezultatul efortului intelectual sau fizic al acelor minți strălucite emitente de idei geniale. Este de ”datoria” marilor gânditori, ai iluminaților, ai celor ce au un nivel de conștiință elevat, să facă tot ce le stă în putință pentru a ridica gradul de percepție și receptare al celor din jur. Pentru un om de o reală inteligență, este un gest pertinent
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și dacă nu-l vedea În fața ochilor, Îl striga cu o voce sugrumată de spaimă. Kevin, Kevin, unde ești? Iar acolo unde frunzele teilor mângâie zidurile Începe strada Carlo Alberto. Acasă. Alergară În sus pe scări. Intrarea În hotel era iluminată. Niște pelerini slovaci abia coborâți dintr-un autocar preistoric stăteau aplecați peste biroul de la oficiu Înconjurați de valize și genți prăfuite. Antonio Îl salută pe portar printr-o fluturare a mâinii. De obicei se ignorau reciproc. E ciudat să locuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
informații particulare În legătură cu decizia finală a președintelui Bush de a pune capăt războiului din Irak. Am, Într‑un fel, senzația că președintele - cu față prelungă, Înalt și slăbănog - Întrerupea intermitent acțiunile premergătoare partidei de basket. Șiruri vaste de spectatori, puternic iluminați, scânteietori, multicolori, Michael Jordan, Scottie Pippen, Horace Grant umplând coșul cu lovituri de Încălzire. Poate că nu era vorba de Irak, ci de altă criză. Știți cum sunt știrile de la televizor: nu poți să deosebești războaiele de evenimentele Asociației Naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
această privință. Eu nu mă simțeam dispus să mă măsor pe ring cu acest campion de lupte Sumo În ce privește metafizica platonică. O dată să se fi repezit În mine cu burta lui vârtoasă și m‑ar fi proiectat afară din ringul iluminat, Îndărăt În bezna vâjâitoare. Totuși, m‑a Întrebat cum Îmi imaginam eu moartea - și când i‑am replicat că prin sistarea imaginilor, a reflectat solemn asupra răspunsului meu, a tăcut și s‑a Întrebat ce anume vreau să spun. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
muzica urcă foarte delicat, pătrunde de undeva de foarte departe și lasă impresia că se și produce undeva, foarte departe; GRUBI face un gest de extaz, vrea să se ridice, să plece, dar renunță și rămâne să asculte; BRUNO ascultă iluminat; bucata muzicală trebuie astfel aleasă încât să provoace iluminare; pe sunetele muzicii din groapă se aprind luminile în sală; scena e pustie, personajele au fost înghițite de sală.) ACTUL II Începutul actului doi reface atmosfera inițială; BRUNO și GRUBI stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
masa... MACABEUS: Aha! PARASCHIV: Eu tot nu-nțeleg... De ce să mâncăm masa? MACABEUS: D-aia! (Pauză; îl lasă pe PARASCHIV să se gândească.) Înțelegi acum? Hai să mâncăm masa și să nu mâncăm pâinea. PARASCHIV (Încet, încet își ridică fața iluminată.): Masa! Să mâncăm, masa... zici... INAMICUL (Însuflețit.): Da, da... Să mâncăm o dată și masa... MACABEUS: Așa e, zău. Mai bine mâncăm masa... INAMICUL: Înțelegi? Asta e soluția. Trebuie mâncată masa. PARASCHIV (Un gest de revelație.): Asta e! INAMICUL: Ei?... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
N-o să vină. A venit unul, anul trecut. Acum, câțiva ani, n-o să mai vină. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate că s-ar putea pleca... altfel... HAMALUL: Nu se poate... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina... HAMALUL (Ridicându-și capul, o clipă iluminat.): Cu drezina? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! (Persuasiv.) Ce zici, Grubi? Poate că e timpul să pleci de aici. Poate că de zece ani ți-ai spălat pe de-a-ntregul... și groaza și păcatele... Poate că se mai poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poveste, nici una. Într-o noapte din anul 1805, Coleridge a visat-o pe Sara Hutchinson, iar dimineața a scris cam așa: „Orice asemănare luată de pe pământ, orice accident de naștere și neam pieriseră. Nu era urmă de-altceva pe chipul iluminat, întors în sus sub piatra despicată, decât de-un spirit doar al ei. Ea, ea singură, și numai ea strălucea vizibil prin tot trupul ei.” Ea, ea și numai ea: către acest adevăr care e dincolo de orice putem recunoaște trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în dreapta, se uită în stânga, în jos, în sus. Așa cum poate fi observat din stradă, seamănă cu extremitatea sensibilă a unei vietăți care poate fi presupusă a se întinde pe mari dimensiuni. Arion și delfinul se opresc din râs. Noaptea, pătratul iluminat și capul acela care vine dintr-un alt plan și se rotește și caută, caută ceva, au ceva tragic, îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a Șaman 31 se dedica În Întregime planului de a deveni om. Am Început să visez la Îndepărtata Shambhală, acel tărâm magic și misterios de dincolo de piscurile Înzăpezite ale Himalayei, despre care se spune că ar fi locuit de iluminați. Numai gândul că un astfel de loc ar putea exista mă umplea de fericire și de Încredere. Și În gândul Ăsta mă simțeam și mai acasă decât la măgina. Ah, cum Îmi mai pierdusem timpul până atunci ! Cum de abia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
își închipuia, pentru a se dedica în întregime planului de a deveni om. Am început să visez la îndepărtata Shambhală, acel tărâm magic și misterios de dincolo de piscurile înzăpezite ale Himalayei, despre care se spune că ar fi locuit de iluminați. Numai gândul că un astfel de loc ar putea exista mă umplea de fericire și de încredere. Și în gândul ăsta mă simțeam și mai acasă decât la măgina. Ah, cum îmi mai pierdusem timpul până atunci ! Cum de abia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
magmă protectoare. Iar restaurantul de la Casa scriitorilor era centrul acestei galaxii, miezul ei oficial. în acest pîntece protector se bălăceau tot felul de figuri și de personaje, scriitori de toate vîrstele și de toate calibrele, adevărați poeți și falși artiști, iluminați ai cuvîntului și mercenari literari ai sistemului, tineri avizi de glorie literară și condeieri bătrîni roși de alcoolism, oameni de spirit și adevărate brute cu creierul deja evaporat din cauza cantităților de vodcă îngurgitate. Ceea ce m-a frapat de la bun început
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
facă el, numai el, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divorțul? Titi răspunse posomorât, dar hotărît: - Eu nu divorțez.Aglae își cuprinse capul cu mâinile și se lamentă desperată: - Vai, vai, vai! - Mamă, își dădu cu părerea Aurica, iluminată, de ce să divorțeze, poate sunt fericiți. Aglae schiță un gest cu înțelesul de "prostii". - El face ce spun eu, dacă mă iubește și vrea să mă ocupde viitorul lui! Și ca și când reproșul ar fi fost prea tare, iar consimțirea lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu era nimeni, deși erau orele opt. Stănică împinse pe Felix pe o ușă laterală, urmărit ceremonios de doi chelneri. Intrară într-o odaie mică, pe loc iluminată electric de un chelner, în care se afla o masă, chiuveta pentru șampanie, o canapea și tablouri banale. - Ei, zise Stănică, așa-i că-i bine? Local de noapte! Aici sefac afaceri strașnice. Unul de ăsta să am, și nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gardul și dispăru râzând prin arborii cei ninși ai grădinei, eu o urmai - și intrarăm prin ușa de din dos a casei, ce da în grădină, în tinda întunecoasă, în care lucea într-un colț gaura cheiei de la ușa camerei iluminate. Intrarăm înlăuntru. Lumina ce-o arunca căminul cu oblonul deschis era roșcată, aerul cald, și un miros de cafea prăjită, îmbătător, făcea ca aerul și lumina din casă să doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce în ce, din un punct ca vârful unui ac într-un licurici, din licurici într-o flamă subțire și albastră, și cu cât flama creștea, cu atât vocile s-auzeau mai tare, tot mai tare... până ce deodată [în] sala iluminată * și plină de un aer de diama [n]t... el auzi râsuri tari, zgomotoase, glume, vorbe, joc... un zgomot ca-ntr-o sală de bal... Și văzu că toate sunt propriile lui închipuiri, clare ca-ntr-un vis limpede... El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i strânse mâna cu ochii plini de lacrimi... fata și vărul ei îngenunchease-nainte-i sărutîndu-i mînele... el îi binecuvântă și ieși repede. Trăsura era gata, caii sforăiau în hamurile lor... El se întoarse repede, intră într-o odaie slab iluminată unde dormea în pat un bătrân care, trăsură cu trăsură, era el. Haine ca ale lui erau așezate pe scaun... bătrânul visa adânc... " Da, da! zicea el pin somn... nu vă uimiți... renunț la mâna donei Ana... îi dăruiesc jumătate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a-mi revizui notițele din timpul călătoriei. Intrând În clădire și apropiindu-mă de recepție, am remarcat o vitrină care ocupa mai mult de jumătate din hol. M-am Îndreptat Într-acolo să văd despre ce e vorba. În spatele vitrinei iluminate se afla primul birou folosit de fondatorul companiei. Pe masa lui de lucru se găseau desene și diverse hârtii, precum și o ceașcă pentru cafea. Un dulăpior pentru dosare pe jumătate deschis completa decorul. Deși fondatorul companiei murise cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]