1,350 matches
-
Instanța totalizantă asumată de rațiune duce la iraționalitate și la pretenția de eliberare totală, și astfel devine sursă a noilor forme de sclavie. Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la iraționalitate și la pretenția de eliberare totală, și astfel devine sursă a noilor forme de sclavie. Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Rămâne problema posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și Adorno și de «noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pentru că, de cum deschidea gura, îl trăda accentul): „Ești irlandez“, iar el răspundea: „Anglo-irlandez“, și auzea comentariul: „A, deci nu ești irlandez curat“, Emma Scarlett-Taylor zâmbea vag și nu mai adăuga nimic. Tatăl lui privise anglicanismul ca pe o religie a iluminismului, în orice caz un protest al rațiunii împotriva superstițiilor care-l împresurau la Dublin. Maică-sa era romantic pioasă, iar la Bruxelles continuase să se ducă la biserica anglicană și să cânte vechile imnuri cu vocea ei dulce, ușor bătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urâtul, anomicul și canonicul. Hegel i-a fost, în mod constant, fidel când, tocmai, recomanda filosofiei să renunțe "la pretenția de a arăta cum trebuie să fie lumea"86. Înțeleaptă precauție rezultată direct dintr-o formă de toleranță proprie pro-tagoniștilor "iluminismului", care, asemenea lui Eckartshausen, se dedicau protejării "bisericii interioare" împotriva constantelor intruziuni ale formelor instituite mereu în mod potențial inchizitoriale. S-a putut sublinia că această "invizibilitate a bisericii" este de origine "reformată", prin aceea că înțelege să "protesteze" contra
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
P. Watier, și M. Maffesoli, Le Temps des tribus (1988), a 3-a ediție, La Table Ronde, 2000. 86 Cf. J. D'Hondt, Hegel, Calmann-Lévy, 1998, p. 97, și Hegel, Principes de la philosophie du droit, Gallimard, 1980, p. 57. Despre iluminism, cf. A. Faivre, Eckartshausen et la théosophie chrétienne, Klincksieck, 1969, p. 13. 87 Cf. E. Bloch, Thomas Münzer, Paris, 1964, cf. și, despre "invizibilitatea" protestantă, P. Chenaux, Entre Maurras et Maritain, Cerf, 1999, p. 119. 88 G. Simmel, Les Problèmes
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
civilizație, a primit valențe interpretative subtile și complexe, ce insistă asupra mutațiilor care au survenit în societate și implicit în cultură și educație, în procesul trecerii de la modernitate la postmodernitate. Epoca modernă avansase ideea influențelor socio-politice în cadrul muzeului, începînd cu iluminismul, ca mijloace eficace de educație socială, politică sau etică, documentare și practică istoriografică. Perspectiva postmodernității a impus o reconsiderare a demersului istoric, teoretic și practic, de interpretare și explicare cu ajutorul obiectului muzeal dintr-o perspectivă anistorică 1. După unii muzeologi
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră stăpânire pe Europa, numindu-și crezul lor insidios „Iluminism“. Zilele lăcustelor erau aproape, dar din cenușa umanității nu se ridică nici o pasăre Phoenix. Țăranul umil și pios Piers Plowman plecă la oraș să-și vândă copiii stăpânilor Noii Orânduiri, din motive pe care le-am putea numi, în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un program de lectură, ca să poți înțelege criza secolului nostru, spuse Ignatius solemn. Începe cu ultimii romani, incluzându-l, firește, pe Boetius. Apoi trebuie să te afunzi cât mai serios în Evul Mediu timpuriu. Poți să treci peste Renaștere și Iluminism. Nu fac decât o propagandă periculoasă. Și dacă mă gândesc din punctul tău de vedere, ar fi mai bine să treci și peste romantici și victorieni. Pentru perioada contemporană, ar trebui să studiezi niște cărți umoristice selectate. — Ești fantastic. — Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rezistență lui Big Mac? De la experiența lui cu micronațiile pline de ură din Wintry City, nu mai simte nici un fel de sentimente față de acest anti-progres, această apărare a trecutului. Lui Îi place (intelectualicește) mittel-Europa pentru dramul ei de decadență, pentru iluminismul ei și pentru Mozart, dar ar lua el apărarea unei ciocolate calde mult supraevaluată și a unei cafenele vieneze plină de putti Împotriva unui restaurant MacDonald’s? Nici vorbă. Unde ai mai multe șanse să găsești un neonazist ca Heider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
interne și confuzia mentală a Statelor Unite, câștigătoarea războiului rece, unica supraputere care a supraviețuit. E și aceasta o posibilitate de a defini America. Acest lucru aveau să mi‑l spună cărțile și articolele lui Ravelstein. Te plimbau de la Antichitate la Iluminism și apoi - via Locke, Montesquieu și Rousseau - până la Nietzsche, Heidegger și momentul prezent, la corporații, la America Înaltei tehnologii, cu cultura și divertismentele ei, cu presa, sistemul ei educațional, gândirea ei, politica ei. Îți conturau un tablou al acestei democrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că Ravelstein era omul care deținea o centrală telefonică privată, cu manete și butoane complicate și semnale luminoase, precum și un echipament stereo, ultimul răcnet, la care asculta Palestrina cântat pe instrumente originale. Franța nu mai era, vai, leagănul raționalismului și iluminismului. Nu era nici căminul spațiului cibernetic. Franța nu mai atrăgea marile intelecte și tot restul acelui schtuss cultural. Francezii Își trăiseră traiul. De Gaulle, girafa umană care pufăia disprețuitor pe nări! Churchill, care afirmase În legătură cu el că pentru Anglia fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
făgaș normal a familiei, pentru a înțelege corect realitatea în care trăim. 1. Presupoziții culturale Există o serie de presupoziții culturale care au contribuit la impunerea unei viziuni reductive pe care o avem astăzi despre familie. Între acestea am identificat Iluminismul, Romantismul și cultura psihanalitică. Ne întrebăm cum acești trei factori filosofici și literari au influențat ideea pe care o avem despre familie? Înainte de toate, trebuie să precizăm că gândirea iluministă îl pune în centrul ei pe individul adult, care trăiește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
devine competența individului, iar societatea intervine doar atunci când este în joc conviețuirea civilă. Se înțelege că viața de familie, potrivit acestei mentalități, este redusă la sfera privată în care se privește cu suspiciune la orice regulă propusă de societate. În timp ce Iluminismul exaltă rațiunea, Romantismul celebrează mitul iubirii ca sentiment și ca pasiune. Spunem că întâlnirea dintre bărbat și femeie „se întâmplă” persoanei și scapă controlului rațiunii, astfel că iubirea nu mai este compatibilă cu nicio lege și este legată doar de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dacă nu mai vrem să fim sclavii istoriei, adică dacă vrem să depășim condiția culturilor mici, trebuie să urmărim ținta noastră finală ca o obsesie, pentru a nu fi subminați de tentația constantă a Romîniei: inerția. Pentru Franța, clasicismul sau iluminismul, cu toate implicațiile lor politice și economice, sânt epoci rotunjite în sine, lumi închise, trăite cu naivitate și cu iluzia absolutului valorilor lor. S-ar fi gândit cineva în timpul lui Ludovic al XIV-lea că Franța trebuie să tindă spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
consensus Patrum ne spunea că teologia în sens propriu se practică în prelungirea liturghiei Bisericii și se reflectă prin unitatea dintre dogme și sacramente, acțiune și contemplație. Deghizată în spatele unei „metodologii ariene” (pentru a prelua sintagma arhimandritului Iustin Popovici), ideologia Iluminismului umanist a acutizat ruptura umanismului renascentist între „minte și inimă”, cerebralizând impudic jocul speculativ asupra tainelor Bisericii, perpetuând pe orizontală bruiajul scolastic de odinioară printr-o ancorare detașată în câmpul curiozităților literare lipsite de finalitate. Modernitatea există oriunde omul trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu se poate obține efecte terapeutice salutare printr-o adâncire a invectivei resentimentare. Mult mai benefică este recuperarea criticii la care modernitatea a fost supusă chiar din interiorul ei. Profesorul Louth crede că, pentru a fi completă și definitivă, înfrângerea Iluminismului trebuie susținută în ambele direcții culturale (Geisteswissenschaften și Naturwissenschaften) acreditate prin diviziunea universitară a științelor. În baza distincției epistemologice între contextul descoperirii și contextul justificării, Louth denunță criza metodologică din interiorul științelor umaniste. El recurge la hermeneutica lui Hans-Georg Gadamer
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fie rațiunea, fie experimentul o pot valida. Louth nu contestă, de exemplu, eficiența moderată a metodei ipotetico-deductive în perimetrul strict al matematicii, ci obligativitatea acesteia pentru științele umaniste și, mai ales, pentru teologie. Ecuația care descrie proiectul epistemologic totalitar al Iluminismului este simplă: cunoașterea obiectivă decurge dintr-un parcurs algoritmic al metodei științifice și din respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
umaniste și, mai ales, pentru teologie. Ecuația care descrie proiectul epistemologic totalitar al Iluminismului este simplă: cunoașterea obiectivă decurge dintr-un parcurs algoritmic al metodei științifice și din respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face, în opinia sa, cu o descentrare ontologică a persoanei. Un naturalism aservit voinței sau rațiunii discursive obnubilează dimensiunea apofatică a chipului uman. Treptat, omul este perceput și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
optimism amplificat de noile descoperiri ale geografilor sau medicilor europeni, modernitatea a gestat anumite patologii, dintre care merită numite kitsch-ul estetic și utopia politică 2. Cascadele empatiei romanticetc "Cascadele empatiei romantice" Modernitatea n-a angajat în mod univoc disprețul Iluminismului față de tradiție. Din punct de vedere tematic, se știe că, pour épater le bourgeois, romanticii literaturii au înțeles să răspundă frontal idealurilor iluministe, stabilind polemic un set de opoziții: originea nobilă față de prezentul decrepit, mitul peren față de creația trecătoare, universul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
semantică pe care prezentul se obligă să o conserve. Atitudinea paseistă, muzeală și romantică face din tradiție un obiect decorativ. Primatul istorist al cronologiei izolează tradiția într-un sertar al imaginației comunitare. Hermeneutica fenomenologicătc "Hermeneutica fenomenologică" Vechea seducție metodologică a Iluminismului n-a fost învinsă decât prin demersurile fenomenologice husserliene de la începutul secolului, fructificate strălucit de Martin Heidegger (1889-1976) în lucrarea sa Sein und Zeit (1927). Prefigurate deja în analiza dimensiunii antepredicative a conștiinței umane și a fluxului temporalității proprii subiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin care vorbitorul își apropie auditoriul. Prejudecățile - sau achizițiile „subdoxatice”2 - sunt rectificate sau refondate la fiecare schimb de păreri. Echivalentul afectiv al deschiderii hermeneutice este sinceritatea. Prejudecățile cuantifică natura istorică a cunoașterii, ale cărei limite afectează orice gândire critică. Iluminismul însă s-a transformat într-un cult al prejudecății „împotriva prejudecăților”, conducând în felul acesta la negarea operelor tradiției. Discontinuitatea a devenit, astfel, o valoare în sine. Patosul negativist al modernității față de tradiție sau prejudecăți se explică și prin analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o cale unică, cu atât mai puțin această indigență i-ar fi suficientă unei întreprinderi sofiologice. Vocația peratologică a matematicilortc " Vocația peratologică a matematicilor" Pledoaria lui Gadamer este o chemare la chenoză, fără de care mintea, abătută de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]