594 matches
-
decât vom găsi, spre exemplu, la Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful sau Clement din Alexandria. Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful (cca 110-165) evidențiază transcendența lui Dumnezeu în dauna antropomorfismului, dar susține Și că transcendența divină nu poate fi despărțită de imanența divină. El afirmă că limbajul pe care îl utilizăm referitor la Dumnezeu nu explicitează cine este Dumnezeu în esența Lui, ci mai curând se bazează pe activitățile lui Dumnezeu, astfel Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl, Creatorul, Domnul etc. Identificăm
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea păcii, prin comparații imanente textului, transcende cercul închis al războiului, și aceasta este singura transcendență din poem. Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Zeii în nici un fel: ei sunt însăși imanența în uman a unui omenesc care nu este decât expresia a cât de mărunți și de inconsistenți am fi, despovărați de moarte și de adâncimea durerii. Și nici Soarta: ea este numai imanența Forței și a legilor ei. Cum scânteiază în soare bronzul armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. Iar vuietul luptei este acela
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al relației de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere - scria N. Hartmann - seaflă laolaltă un cunoscător (ein Erkennendes) și un cunoscut (ein Erkanntes), un subiect și un obiect al cunoașterii. Relația care existăîntre ele
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Dum nezeu și Lucrarea dumnezeiască. Motivarea acestei întâlniri (în obiect, dar prin demersuri di-ferite, chiar parțial opuse: rațiunea și mistica) este următoarea: „Cuacest concept este legată în tradiție ideea teoriei celor două lumi(Zweiwelten - Theorie): deosebirea unei lumi a devenirii (imanență)de «cealaltă» lume a Unului, a ființei (care persistă, dincolo de oricedevenire)”<footnote A. Metzger, Dämonie und Transzendens, Neske, Pfüllingen, 1964, p. 145. footnote>. La baza teoriei se află „cunoașterea (Wissen) transcendenței Ființei față de fapte și experiența lor posibilă și cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
calitatealor de mulți”<footnote Ibidem, notă de subsol 106, p. 487. footnote>.În esență, așa cum s-a observat, se pune accentul „pe prezențalui Dumnezeu în creație prin Duhul său”. Prin aceasta „vom căuta sădepășim imaginea unui univers închis, în propria imanență, care a dusla opoziția dintre cultură și teologie, pentru a înainta în direcțiaunui univers deschis față de transcendența divină”<footnote Pr. Dumitru Popescu, Teologie și Cultură, Editura Institutului Biblic și de Mi siune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993, p. 6
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mai revenea parcă niciodată În Întregime ca să se reintegreze În corpul meu. (ieri) Cel mai profund lucru din cultura greacă e hybris-ul. Polemizez cu lectora de universală În legătură cu această noțiune. Cine depășește măsura? Care sunt raporturile Între transcendență și imanență? Cine sunt mai puternici? Zeii sau oamenii? De către cine se comite hybris-ul? De către oameni Împotriva oamenilor? De către oameni Împotriva zeilor? De către zei Împotriva zeilor? De către zei Împotriva oamenilor? De ce, mă rog, atâtea depășiri, atâtea Erinii, atâtea răzbunări etc.? „Motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cavaleresc, urmat și acceptat numai spre a fi negat. Cervantes are cinismul de a dejuca mecanismul textual chiar În actul constituirii romanescului și acest lucru, făcut evident În permanență, sfârșește prin a pune la grea Încercare Încrederea cititorului adolescent În imanența literaturii. Don Quijotte coboară prea des În real, părăsind transcendența textului, ceea ce Îmi creează și acum un sentiment de frustrare și insatisfacție la lectură; chiar dacă dau altă valorizare metodei cervantesiene, nu mă Împac deloc cu instituirea unei viziuni „joase“, demitizante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Alături de formalism, Tzvetan Todorov consideră că nihilismul și solipsismul au stat la baza „declinului”, „crizei” literaturii. Nihilismul, specific post-structuralismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” în măsura în care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență, a cărei conștiință nu poate decât să ducă la disperare. Adevărata literatură este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă. Solipsismul revine la numirea poeticii expresivității „pe cât e de respingătoare lumea, pe atât este sinele de fascinant
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
În devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur În detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când se adaugă mijloacele comunicării on-line. Realizează acea punte de legătură Între știință și religie prin faptul că argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În lecția din l8
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Într-o direcție dată, fiecare viață se exprimă și nu poate să se exprime decât Într-o formă dată” afirmând astfel cum nu se poate mai bine finalitatea spirituală și materială a ființei umane. Această finalitate ține prin urmare de imanența formei respective de viață și orientarea ei către un scop izvorât din predestinația ei. Se Înțelege astfel că finalitatea mișcării este concordantă cu cea a ființei viețuitoare, va avea prin urmare un scop, o formă și o modalitate de execuție
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
paternă autoritară. Eseul lui Bloom vine după câteva decenii de supremație în studiile literare americane în special, anglo-saxone în general, a ceea ce s-a numit New Criticism, în care accentul nu era pus pe tradiție sau context cultural, ci pe imanența textului, pe caracterul său autotelic. Harold Bloom a reușit să stârnească, alături de un alt Bloom, deloc legat de el (ci mai ales de Saul Bellow, vezi cartea sa Ravelstein, un roman în care este recognoscibil Allan Bloom), o amplă discuție
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
această concentrare asupra tensiunii procesului imaginativ-scriptural, prin care ia naștere poezia, indică de fapt că gândirea (poetică) se exprimă - cum subliniază F. Alquié - drept „facultatea eliberatoare ce ne permite să trecem de la real la imaginea însăși”, la „această iluzie de imanență pe care o numim frumusețe”. A alege „dintre toate NAȚIUNILE... imagi-NAȚIUNEA” devine astfel o opțiune fundamentală în sensul eliberării ființei de opresiunile „realului” într-un spațiu mereu nesigur, care e locul genezic al poeziei, spațiu de așteptare tensionată a inepuizabilelor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în plan metafizic. Deși omul modern e scindat, în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii. Iar omul e capabil de comuniune și cu natura, care e multiplă și dispersată. Omul dă centralitate naturii, echilibrând transcendența în imanență. De aceea, Părintele Stăniloae se vede îndreptățit să vorbească despre o unitate tainică dintre natură, om și Dumnezeu, spre care-l îndreaptă antropologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Omul, ca ultima dintre creaturi, este "ca un inel de legătură naturală între toate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3 se referă
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
angajarea, implicarea lui activă în sarcinile distribuite; - realizarea se referă la progresul înregistrat în atingerea obiectivelor fixate, la „câștigul” obținut în urma parcurgerii secvențelor de instruire. Nivelul 2 privește realitatea în care se derulează procesul de învățare, atributele de transcendență și imanență, temperatura, iluminatul, nivelul zgomotului, aranjamentul mobilelor din sală fiind realități obiective care există independent de individ, dar care sunt modelate, influențate de percepția imanentă a persoanei, ce conferă mediului un caracter subiectiv, unic pentru fiecare individ. Nivelul 3 se referă
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Etiemble, care, În pofida unei viziuni comparatiste ecumenice și a atenției acordate literaturilor de mică audiență, respingea, de asemenea, studiul imaginilor În favoarea relevării analogiilor structurale, născute În absența contactelor și explicabile tot prin factori morfopoetici, formali, ținând de natura specificității și „imanenței” literare. Privite din afară, contestările evocate pot fi puse, În fond, pe seama vocației multidisciplinare a studiului alterității, constituindu-se astfel Într-un argument suplimentar În favoarea depășirii limitelor impuse imagologiei de către istoria literară și a articulării sale Într-o disciplină mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cunoașterii. De aceea se pare că la el, calea către principiul prim începe cu deducția și că descoperirea ordonează raționamentele care sunt în favoarea exteriorității. Subiectul există în timp ce descoperă și nu ca o funcție logică transcendentă sau transcedentală, ci ca o imanență a trecerii personale a gîndurilor sale unele în altele. Transpunerea modelului juridic în modelul etic și aplicarea sa la domeniul cunoașterii fac, într-un fel, din subiect o persoană ce are o parte legată de gîndurile sale, deducțiile și judecata
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi dezvăluit simbolizarea aspectelor vitale ale experienței umane. Tot discutând chestiunea formei vizuale cu studenții și alți auditori, am început să înțeleg că acțiunea centricității și excentricității | 11Introducere reflectă nemijlocit sarcina bivalentă a ființei umane, și anume originea acțiunii în imanența generatoare a eului și interacțiunea cu alți centri asemănători din câmpul social. A încerca să găsești în viață raportul corect dintre cerințele sinelui și puterea și necesitățile entităților exterioare constituia totodată și sarcina compoziției. Această raportare psihologică a justificat interesul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
total de acțiune, idee ce contravine dogmei creștine, căci libertatea își are și ea limitele ei firești. S-ar putea invoca faptul că ființa umană posedă liberul arbitru, adică dispune de posibilitatea de a alege între bine și rău, între imanență și transcendență, totul reducându-se la o opțiune de ordin interior a individului. Limitele libertății se circumscriu posibilităților umane de alegere, deciziilor și disponibilităților de a opta între mai multe formule de lucru. Instituirea cenzurii nu implică un atentat la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ce îi conferă posibilitatea la aspirație. Nu degeaba Origen formula ideea potrivit căreia libertatea este condiția însăși a actului uman, ceea ce-l face demn de merit sau de repudiat; ea este legată de chiar demnitatea ființei spirituale. Libertatea este o imanență, o realitate intrinsecă a ființei umane care se manifestă prin refuzul unor forme de impietare asupra propriei naturi sau prin acceptarea voită a unor reguli și principii ce corespund structurii interioare. Din când în când, libertatea interioară poate fi supusă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
singura accesibilă simțurilor sale). Elitele intelectuale ale primelor zeci sau sute de milenii ale omenirii, în cercetările lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
moderne(XVe-XVIIIe siècle). Paris: Flammarion, 1978. ---. O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX. București: Cartier, 2002. [2000] Murgescu, Bogdan. Țările Române între imperiul otoman și Europa creștină. Iași: Polirom, 2012. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntară. București: Cartea Românească, 1977. ---. Imanența literaturii. București: Cartea Românească, 1981. ---. "Panorama prozei medievale epice în limba română". România literară 6, an XXVI: 12-13 și 19 (18-25 februarie 1993). Nicoară, Toader. Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680-1800). Cluj- Napoca: Dacia, 2001. Nicol, Donald M. Împăratul fără de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
presupune o esență în egală măsură privilegiată. În această lume ideală fără ierarhie, armata formală este alcătuită numai din generali. Fără îndoială, transcendența a fost eliminată. Dar, printr-o cotitură bruscă de gândire, se reintroduce în lume un fel de imanență fragmentară care restituie universului întreaga sa profunzime. Să mă tem oare că am dus prea departe o temă manevrată cu mai multă prudență de către creatorii săi? Mă mulțumesc să citez aceste afirmații ale lui Husserl, aparent paradoxale, dar riguros logice
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează cercetările care privesc modalizarea și țin cont de dinamica proceselor de producere a sensului. Cea de-a doua sursă oferă mai multe elemente; ea a ajutat critica epistemologică a modelelor structuraliste care postulau imanența sensului, contribuind la fondarea teoretică a cadrelor unei lingvistici antropologice și la opțiunea realistă a analizelor lingvistice; acest realism este inerent dialecticii limbii și realității prin care practica lingvistică se articulează cu alte practici, fiind legat de însăși noțiunea de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]