547 matches
-
gat tu caț - Safi end Rafo? - Nău. Bat Dorin Tudoran gat ă dog - Crescent. - Fencs ă lat for leting mi nău. - Plejăr iz main, scumpete. (Jurnalul Național, 8 aprilie 2005) Tacă-ți fleanca și cântă! Sunt puține arenele în care imbecila (in)corectitudine politică se îmbină mai bine cu spiritul de gașcă decât spectacolul prefațat de două paparude - Joan (mamă) și Melissa Rivers (fiică). În acest an, rolul de prezentator i-a fost dăruit unui măscărici - Chris Rock. După ce a șters
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
necazuri, dacă nu aș fi atât de apropiat de grupul parizian Ionesco, Cioran, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Era păcat de marele meu talent și nu avea nici un rost să-mi fac rău pentru... Șocat, l-am repezit cu iuțeala imbecilei tinereți. Voiam să fie limpede că apropiat ori nu de toți cei menționați, prețuirea mea pentru ei nu avea cum să se schimbe. La prima sa vizită postdecembristă în Statele Unite, dl Marino mi-a transmis că ar vrea să mă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Ajuns la Chișinău, l-am sunat să-i mulțumesc. Spre surprinderea mea, dl Marino a început printr-o scuză: „Vă rog foarte mult să mă iertați pentru mojicia insului care v-aț”. I-am spus că deja uitasem reacția acelui bețiv imbecil și că oricum nu el, Adrian Marino, era responsabil de cele întâmplate. Dar el se simțea responsabil. Până la reîntoarcerea la Washington, contactul meu cu dl Marino a rămas foarte strâns. Am schimbat cărți, articole, comentarii, gânduri și îngrijorări. Discutam la
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un poet extraordinar, dar asta nu pentru că Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi suma unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să-mi cer iertare pentru tautologia pe care o conține, căci fanatismul este (și) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atâtea zecisme și postmodernități megalomanice, nu fracturismul ne pândește, ci fripturismul - singurul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
intră în scenă Tineretul acesta din Saint-Germain-des-Prés nu este doar exaltat, însuflețit, însetat de viață. Mai nou, el este de asemenea revoltat. Împotriva lumii adulților, împotriva unei societăți pe care o consideră "viermănoasă, degradată, sufocantă. Stoarsă de vlagă sub jugul imbecil al educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza", "zeița din Saint-Germain-des-Prés", dar care arăta atunci mai curând ca o mâță jupuită, ca "o larvă grunzuroasă și îngălată", decât ca o vedetă. În timpul războiului, tânăra fusese arestată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
criterii estetice autentice de evaluare, ci mai mult s-au preamărit figuri de hoți, de criminali, de inactivi etc., prezentați ca valori etice absolute și reprezentative. În această ambianță, de un secol și jumătate, se aduc și elogii interminabile pasivității imbecile a baciului mioritic. 128 Este drept că, de obicei, în urma războaielor au avut loc deseori împroprietăriri, dar acestea nu însemnau decît o schimbare, deseori trecătoare, de statut social, iar nu o înaintare pe calea civilizării. 129 Este elocventă în acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
el nu pare înspăimântat de perspectiva judecății și a condamnării sale. Când Criton îl îndeamnă să părăsească Atena, maestrul îi spune că, indiferent de calitatea acuzatorilor, n-are cum să se sustragă rânduielilor statului pe care le-a promovat mereu : Imbecili sau nu, ei m-au chemat la judecată în numele legii. Eu, care am lăudat legile, să le întorc acum spatele ? (p. 79). La proces, el îi spune lui Meletos că refuză să-și trădeze menirea de a scoate la iveală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc la drum și pe... căile cunoașterii naturii. Cerul e nespus de albastru și aerul pur. Ne putem sătura de senin? Natura e stăpânul și fulgerul și ordinea și frumusețea. Nu resentimente, nu comportamente imbecile, ci cuvinte de admirație i se cuvin. Se schimbă acum chiar aprehensiunea eului nostru propriu. Nu vorbim, pe cât ar trebui, despre natură. În schimb, vorbim mult despre lumile paralele, aventurile cavalerilor templieri, horoscoape, hermetism, piramide, civilizația maya, impulsuri psihosomatice, dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Și Caragiale interzis de partid! Am trăit s-o văd și pe asta! Scîrbele! Oare cine-i pune să blasfemieze sfinții națiunii?! Sînt mîhnit! Poate că nu suficient de mîhnit pe cît ar trebui să fim cu toții. E o iarnă imbecilă în continuare! Abia o mai suport! Bucurie și liniște! Al tău, cu tot gîndul cel bun, Aurel Borca, 14 martie 1985 Dragul meu, Ies din iarnă fără limbaj, cam tîmpit, sec, prăbușit între stupidități orgolioase, dar cu sentimentul că totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
conduc spre răspunsuri. Cărări pe care uneori rătăcesc ca un hăbăuc, bătătorindu-le în mod repetat, cărări pe care și alții le caută, cu siguranță, le lărgesc și le defrișează. De câte ori nu le-am găsit și le-am pierdut din ignoranță imbecilă, de câte ori nu m-am înjurat pentru prostie, de câte ori nu mi le-a așternut Mama înainte, oricât de departe rătăceam! Ele erau întotdeauna aceleași, clare, ferme. Mă pierdeam și mă regăseam. Cum de mă iartă, iarăși, Mama? La aceste noi întrebări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cum o spuneam, absolut de natură schizofrenă, deoarece armata noastră a trebuit să lupte pe „două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și socială! - le Însămânțează sutelor de mii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu pot pleca spre Vestul căruia doresc să îi aparțină decât după ce se umilesc pe la ambasade, făcând plecăciuni la tot felul de funcționari mai mult sau mai puțin imbecili. Câți bani și câte eforturi sunt necesare pentru o simplă ștampilă pe pașaport. Sau nu e ștampila aceea chiar atât de „simplă”? Oricât de supărați am fi că suntem ținuți la poartă/ușă/portieră, ziceți-i cum vreți, nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să te cunoști și să conversezi. Voi veni cu cea mai mare plăcere, dar numai cu ambasadorul meu. Niciodată, această persoană nu va avea acces la saloanele mele, la recepția de anul trecut, oferită cu prilejul Zilei noastre naționale, "micul imbecil" nu s-a dezlipit de pahar și nu mai scotea nici o vorbă, șoferul meu mi-a spus că cel ,,care îi ține companie este șoferul lui" și acesta se laudă că "are mare influență" asupra actualului tău șef. În cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
visează numai în limba maternă... Poți confirma (sau infirma) acest lucru? Bănuiesc că această expresie reprezintă doar o metaforă, o parte din poezia originii, a rădăcinilor. Eu visez de obicei în frânturi de propoziții, un fel de gângurit de copil imbecil și asta se mai combină și cu impotența acțiunii. Recunosc că am avut momente rare de luciditate în vis, când un flux de cuvinte vrăjite îmi inunda cugetul și care păreau că vor rămâne acolo întipărite etern în memorie, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
moartea la noi pare să nu mai fie o "împlinire" după o viață, crima a ajuns fapt divers cotidian, accidentele sunt ca braconatul pe șosele. La noi și celebra "scală a lui Alfred Binet", care categorisește oamenii în deștepți, proști, imbecili sau cretini, după calcule temeinice, a fost dată peste cap. Ai văzut sau întâlnit cretini cu două, trei diplome universitare? Ai întâlnit, am întâlnit! Ei, Binet, celebrul creator de "scală" nu a întâlnit și nici nu credea că e posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost dată peste cap. Ai văzut sau întâlnit cretini cu două, trei diplome universitare? Ai întâlnit, am întâlnit! Ei, Binet, celebrul creator de "scală" nu a întâlnit și nici nu credea că e posibil. Binet nu a dat nicio șansă imbecililor să ajungă ceva, cineva, în viața publică. Ei, la noi au ajuns, se manifestă, se exprimă, nu mai ai curajul să-i trimiți la nivelul adecvat de pe scală, că te iau ei de guler. O întrebare despre nivelul de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
politică și care tot învârtindu-se se înșurubează temeinic. Nu știu în ce context a vorbit Al. Paleologu despre "țara de imbecili", însă e limpede că imbecilizarea e, de fapt, o inadecvare. România și românii nu sunt nici proști, nici imbecili, dar suferă de o inadecvare istorică. Noi părem a trăi o istorie paralelă celei din Europa. (Revista "Hyperion", martie, 2010) CUPRINS NOTĂ 6 Constantin ACOSMEI Poezia nu este o meserie, ci un fel de a trăi, poate chiar o justificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui. Dumnezeu știe de ce. Pentru mine fumătorii de iarbă sînt de nepătruns. Există o grămadă de secrete În branșa asta și inițiații păzesc aceste presupuse secrete cu o viclenie imbecilă. De exemplu, iarba trebuie tratată, altfel rămîne verde și zgîrie gîtul. Dar Întreabă-l pe un fumător cum se tratează buruiana și o să se uite la tine cu un aer viclean și cretin și o să-ți bage o vrăjeală. Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
făcut rău dându-mă drept scriitor. Acum ce-o să credeți despre mine? Nu pot să mă laud cu cine știe ce față de prozator sau stil de viață mai șui, dar unii spun că aș avea barem o brumă de talent. Sunt capiu, imbecil, ca un elefant într-un magazin de antichități. O catastrofă socială. Doar în text reușesc să mă adun. Nu știu cum. Nu pot da sfaturi. E o stare irepetabilă pentru care nu ești tu răspunzător. Îți vine pur și simplu. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
străbunicului meu, străbunic ce se născuse undeva într-un loc numit Între Prahove, dar nici gutuile, nici carpeta de o sută de ani nu reușiseră să alunge impresia că acea cameră nu e a mea. Un portret cu un ciobănaș imbecil, mai erau pe perete și câteva casete cu Costi Ioniță, Adrian adultul subdezvoltat, Puiu nu știu cum, o lustră multicoloră. Totul strident, totul țipător. Și un vultur imens, un bibelou în mărime naturală. Obiecte ciudate. Biblia în baie. Lângă Povestea mea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fost pe la mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult vrea să-i povestesc decât s-o fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și șoldâie de șale și care o ia totdeauna alături de realitate. Oamenii care [i] se Încred ei tulbură liniștea și buna rânduială a lumii. Ar trebui puși să meargă În pas cu toți oamenii și cu adevărul adevărat...“ - „Taci, rațiune imbecilă!“ spunea mai târziu Pascal. Cerând iertare că bat În felul de mai sus câmpii și revenind la automobil: conducătorii lui atenți mai știu că fiecare auto mobil, din aceeași marcă și [același] tip, Își are „personalitatea“ sa proprie. De unde o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a simțit nici cea mai mică spaimă față de acest an, vechea sperietoare a "anului 1000" parcă nici nu ar fi existat. Bine, a existat panica
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
altfel. Parcă mai umilitor decât altădată, dar nu știu de ce. Pentru că nu a știut să mi-l ofere, a făcut-o mecanic, din obligație. Anul 2002 Ascult la radio o selecție din ceea ce noi numeam blues (de fapt slow-urile imbecile, cu sirop de roze ale anilor '90). Melodii pe ritmul cărora cred că am dansat de sute de ori în riturile noastre de împerechere din căminele studențești. Mă întreb unde și cum a putut să dispară frenezia din acei ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai presus de orice, atitudinea personalului bibliotecii niște savanți (da, niște savanți !) serviabili, gata oricând să te ajute cu un sfat de specialitate, cu o vorbă bună etc. etc. Nu mă simt nici urmărit, nici agasat de comportamentul inert și imbecil al "doamnelor" ce domină bibliotecile publice din București și din țară cu excepția notabilă a Bibilotecii Centrale Universitare din București (BCU). În sala de lectură de la BPU Geneva se poate intra cu o tonă de cărți, miriade de pixuri, aparate de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]